ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2024

Ședința publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 martie 2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, anularea Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022 prin care a fost anulată licența de funcționare nr. 3540/P din data de 10.02.2022 și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziției menționate anterior până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1600 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, a anulat dispoziția nr. x/26.07.2022 și, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea dispoziției nr. x/26.07.2022 până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului de față.

Împotriva sentinței civile nr. 1600 din data de 17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică a declarat recurs, prin depunerea unui număr de doua memorii, unul vizând soluția de suspendare a efectelor Dispoziției directorului Direcției de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, prin care a fost anulată licența de funcționare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, deținută de societatea intimată, iar cel de-al doilea soluția de anulare a sus indicatei Dispoziții.

3.1. Prin memoriul de recurs ce are drept obiect soluția de suspendare a executării Dispoziției nr. x/26.07.2022 până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului de față, recurentul - pârât a solicitat admiterea căii de atac, iar, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare arătate supra. Calea de atac a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea incidenței pct. 4 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., evocând prevederile art. 61 alin. (1), art. 74 alin. (1), art. 102 și art. 124 din Constituția României și, în mod succint, aspecte de fapt aferente reținerii faptelor contravenționale reglementate de art. 58 lit. m) și k) din Legea nr. 333/2003, recurentul - pârât a argumentat, în esență, în sensul că instanța de fond ar fi adăugat prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 o condiție suplimentară, nereglementată, în opinia recurentului, de acest text normativ, atunci când a reținut că nu este suficient să fie îndeplinită condiția sancționării contravenționale, conform dispozițiilor art. 58 lit. m) și lit. k) din Legea nr. 333/2003, ci este necesar și ca sancțiunea contravențională să fie definitivă, prin neatacarea proceselor-verbale în fața instanței ori, în cazul în care procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor emise în baza dispozițiilor menționate anterior au fost contestate în instanță (cazul în speță), este necesar să fi rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a respins plângerea contravențională.

Recurentul - pârât a apreciat că sus indicata condiție suplimentară ar fi fost extrasă, în mod eronat, de instanța de judecată, din art. 60 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 333/2003, care, în opinia recurentului ar viza competența de dispunere a anulării licenței de funcționare, precum și momentul comunicării măsurii anulării licenței de funcționare către oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, nicidecum vreo condiție suplimentară privitoare la posibilitatea luării acestei măsuri, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003.

În acest context, recurentul a apreciat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond s-a substituit legiuitorului, fiind fără bază legală condiția suplimentară impusă prin sentința atacată, respectiv că pentru anularea licenței de funcționare ar fi necesară rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reiterând aspectele de fapt aferente reținerii săvârșirii, de către intimată, a contravențiilor reglementate de art. 58 lit. m) și k) din Legea nr. 333/2003, recurentul - pârât a arătat că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ, esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu (executio ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acestora.

Din perspectiva condiției cazului bine justificat, recurentul a apreciat că, prin sentința atacată, instanța de judecată a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale care privesc instituția suspendării executării actelor administrative, neținând cont de condițiile impuse de lege.

În opinia recurentului, instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, procedând la urmare adăugarea la lege a unui condiții suplimentare față de cele reglementate de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 333/2003.

În opinia recurentului, interpretarea coroborată a prevederilor art. 58, art. 60 alin. (1) lit. a) și art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 nu ar putea conduce la concluzia exhibată de instanța de fond, termenul de 10 zile reglementat de art. 60 alin. (2) evocat vizând, după cum s-a arătat anterior, momentul transmiterii măsurii anulării licenței de funcționare către oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, iar nu cel la care se poate emite decizia de anulare a licenței de funcționare.

Recurentul a apreciat că intimata - reclamantă nu a făcut dovada existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, recurentul a învederat că se impune aprecierea condiției dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) și caracterul iminent al acesteia.

Recurentul a opinat că instanța de fond ar fi reținut greșit că, în speță, condiția pagubei iminente este îndeplinită întrucât, prin dispoziția emisă, reclamanta nu își mai poate desfășura activitatea economică conform scopului și statutului său, așadar nu mai realizează venituri sau chiar profit și, implicit, actul atacat afectează și angajații reclamantei, care nu își mai primesc salariul.

Recurentul a susținut că, în cazul de față, o eventuală hotărâre judecătorească de anulare a actului administrativ poate remedia consecințele executării, respectiv punerea intimatei în situația anterioară, astfel încât nu se justifică suspendarea unui act, apreciat de recurent ca fiind temeinic și legal, nefiind îndeplinită nici condiția prevenirii producerii unei pagube iminente. În acest sens recurentul a evocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și recomandarea nr. R(89)8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă și prevederile art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.

3.2. Prin memoriul de recurs ce a vizat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată și de anulare a Dispoziției directorului Direcției de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, evocând tot incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8, recurentul a solicitat admiterea recursului, iar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Argumentele invocate în susținerea incidenței celor două cazuri de casare sunt similare celor invocate prin memoriul de recurs ce a vizat soluția de suspendare a efectelor dispoziției arătate supra.

În plus, recurentul a invocat prevederile art. 37 din Anexa la H.G. nr. 301/2012 și a învederat că, în ceea ce privește aspectul procedural de nelegalitate reținut de instanța de fond, constând în aceea că anularea licenței de funcționare a fost dispusă prematur, deoarece procesul-verbal de contravenție nu este definitiv, recurentul a apreciat că motivul nu subzistă, întrucât pornește de la o greșită interpretare a dispozițiilor art. 60 alin. (2) din actul normativ sus-amintit, textul referindu-se la comunicarea măsurii dispuse după caz, de instituția recurentă sau instanța de judecată, către Oficiul Registrului Comerțului, în vederea realizării publicității acestei măsuri, dar numai după ce măsura a rămas definitivă, în termen de 10 zile, prin rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenție sau după respingerea plângerii, în urma contestării acestuia în instanță.

În acest sens, dispozițiile textului de lege sus-citat fac referire la competența de dispunerea a anulării licenței de funcționare, precum și la momentul de transmitere a măsurii anulării licenței de funcționare către Oficiului Registrului Comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, nicidecum la vreo condiție suplimentară privitoare la posibilitatea luării acestei măsuri potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003.

Adițional argumentelor similar celor evocate și prin memoriul de recurs ce a vizat suspendarea efectelor Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022, recurentul a arătat că prin Referatul nr. x/07.07.2022 cu propunere de anulare a licenței de funcționare nr. 3540/P din data de 10.02.2022 atribuită societății intimate, D.G.P.M.B.-Serviciul de Ordine Publică a informat instituția recurentă - pârâtă cu privire la faptul că intimata nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza eliberării licenței de funcționare, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. m) și lit. k), precum și art. 60 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin referatul sus-menționat, D.G.P.M.B.- Serviciul de Ordine Publică a comunicat că au fost constatate încălcări ale prevederilor legale în vigoare de către intimata cu privire la nerespectarea condițiilor care au stat la baza eliberării licenței de funcționare prin schimbarea administratorului societății cu persoane care nu dețin avizele Poliției Române și ale Serviciului Român de Informații (în continuare S.R.I.). În acest sens, în urma analizării materialului transmis de D.G.P.M.B.-Serviciul de Ordine Publică și în conformitate cu prevederile H.G. nr. 301/2012, recurentul a procedat la întocmirea referatului cu propunerea de anulare a licenței de funcționare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, atribuită societății intimate la data de 22.06.2022, fiind efectuată o verificare la adresa unde figurează sediul social și administrativ al intimatei, ocazie cu care nu s-a putut lua legătura cu nicio persoană.

La data de 28.06.2022, la sediul D.G.P.B.M.- Serviciul de Ordine Publică s-a prezentat numitul B., care a fost informat cu privi la faptul că la momentul acela societatea este condusă de către un administrator care nu deține avizul Poliției Române și al Serviciului Român de Informații, totodată, comunicându-i-se că nu a informat, în 15 zile, despre schimbarea adresei sediului social.

De asemenea, numitului B. i-a fost adus la cunoștință că, la data de 01.07.2022 trebuie să predea organelor de poliție tipizatul licenței de funcționare și Regulamentul de organizare și funcționare aprobat de I.G.P.R.-D.O.P. și că predarea se poate face și de către un împuternicit al societății, iar în caz de neprezentare răspunderea contravențională este a administratorului, în acest sens întocmindu-se proces-verbal.

Sus-numitul a fost contactat telefonic la data de 01 .07.2022, respectiv la data de 04.07.2022, de către personalul din cadrul D.G.P.B.M.- Serviciul de Ordine Publică, constatându-se reaua-voință a numitului B., având în vedere că acesta nu a pus la dispoziția organelor de poliție tipizatul licenței de funcționare și Regulamentul de organizare și funcționare al societății.

În acest sens, pentru nerespectarea prevederilor legale incidente domeniului pazei, au fost aplicate sancțiuni contravenționale societății intimate.

Ca atare, recurentul a apreciat că nu mai sunt respectate condițiile care au stat la baza acordării licenței de funcționare, în sensul că licența de funcționare se acordă în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele prevăzute de lege, respectiv existența avizului de conducător.

Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Răspunzând, punctual, criticilor invocate de recurent prin ambele memorii de recurs, ce vor fi examinate grupat, cu evidențierea elementelor particulare procedurii de suspendare și a celor specifice celei de soluționare pe fond a cauzei, Înalta Curte le găsește nefondate pe cele subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Aspectele evocate de recurentul - pârât în justificarea incidenței acestui motiv de casare privesc, în realitate, modul în care prima instanță a interpretat, prin coroborare, prevederile alin. (1) lit. a) și alin. (2) ale art. 60 din Legea nr. 333/2003, recurentul considerând că, prin interpretarea greșită, în opinia sa, a prevederilor alin. (2) al sus indicatului text normativ, judecătorul fondului ar fi adăugat o condiție de anulare a licenței de funcționare celor reglementate de alin. (1) lit. a) al art. 60 din anterior referitul act normativ.

Or aceste argumente nu se circumscriu tezei depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, câtă vreme privesc modul în care prima instanță, examinând cele două texte normative, a întreprins o exercitare a atributului său de a aplica și interpreta normelor legale la cauza dedusă judecății. În realitate, argumentele recurentului - pârât vizează doar critici care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi examinate ca atare.

Pe cale de consecință, nu poate fi reținută incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte consideră că nu sunt fondate nici criticile ce privesc motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material în discuție.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003:

"Licența de funcționare se anulează în următoarele cazuri: a) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 58 lit. i) -k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societății care are ca obiect de activitate paza și/sau protecția, precum și a contravențiilor prevăzute la art. 58 lit. l) și m);".

Potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003:

"anularea licenței de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau, după caz, de către instanța de judecată și se comunică oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.".

Aspectul ce a generat divergență între părțile cauzei pendinte este cel aferent modului de interpretare a sintagmei "în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție" din cuprinsul alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003, recurentul apreciind că aceasta ar viza exclusiv demersul de comunicare a dispoziției de anulare a licenței de funcționare către oficiului registrului comerțului, iar intimata - reclamantă că o atare sintagmă vizează chiar emiterea dispoziției de anulare a licenței, acest din urmă mod de interpretare a normei fiind adoptat și de judecătorul fondului.

Din circumstanțele concrete ale cauzei pendinte, Înalta Curte reține că instanța de fond a observat corect că între procesele-verbale de contravenție seria x nr. x din data de 04.07.2022 și nr. x din data 28.06.2022 și Dispoziția directorului Direcției de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, prin care a fost anulată licența de funcționare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, deținută de societatea intimată, există o relație de interdependență.

Într-un atare context, nu se poate face abstracție de faptul că, potrivit art. 31 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională exercitată împotriva procesului-verbal de contravenție suspenda executarea acestuia, afectând, astfel efectele produse de procesul-verbal de contravenție.

Or, atâta vreme cât anularea licenței de funcționare este consecința constatării contravenției prin procesul-verbal în discuție, prin aplicarea metodelor de interpretare sistematică și teleologică, prevederile alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003 trebuie interpretate în aceeași cheie. Cu alte cuvinte, constatarea contravenției nu poate fi valorificată atât timp cât actul care a stat la baza unei atare constatări este suspendat și nu produce niciun efect, iar anularea licenței de funcționare reprezintă un demers derivat constatării contravenției prin procesul-verbal indicat supra, astfel încât prevederile alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003 reprezintă doar o transpunere a principiului conform căruia un atare act (derivat) urmează aceeași soartă cu cea a celui inițial.

Efectul suspendării executării procesului-verbal de contravenție prin formularea plângerii contravenționale se extinde și asupra dispoziției emise în aplicarea art. 60 din Legea nr. 333/2003, iar extinderea acestui efect este reglementată chiar de prevederile tezei a II-a a alin. (2) al acestui text normativ.

De altfel, chiar și aplicarea metodei de interpretare gramaticală a prevederilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 conduce la aceeași concluzie, subiectul paragrafului fiind anularea licenței de funcționare, care se dispune în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție și se și comunică, în același termen, oficiului registrului comerțului pe raza teritorială a căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție.

Prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 reglementează doar ipotezele în care se poate dispune măsura anulării licenței de funcționare, în timp ce momentul declanșării procedurii de dispunere a anulării/dispunerii anulării și organul competent în acest sens sunt, alături de obligația de comunicare către oficiul registrului comerțului relevant, reglementate prin alin. (2) al art. 60 din același act normativ.

Or, în cauza pendinte, Dispoziția directorului Direcției de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022 a fost emisă în considerarea constatării săvârșirii contravențiilor reglementate de art. 58 lit. m) și lit. k) din Legea nr. 333/2003 prin procesul-verbal seria x nr. x din 28.06.2022 și prin procesul-verbal nr. x din 04.07.2022 .

Procesul-verbal nr. x a fost contestat prin plângerea ce formează obiectul dosarului nr. x/301/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 București, cauză a cărei judecare a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data soluționării căilor de atac pendinte, nefiind, conform evidențelor sistemului informatic Ecris, reluată judecata în acest dosar.

Procesul-verbal nr. x a fost contestat prin plângerea ce face obiectul dosarului nr. x/301/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 București, care a fost conexat la dosarul nr. x/2022, suspendat, după cum s-a arătat în precedent.

Câtă vreme procesele-verbale de contravenție nu sunt definitive, de acest aspect depinzând anularea licenței de funcționare, tocmai această împrejurare atrage nelegalitatea dispoziției de anulare a licenței atacate în cauza pendinte, fiind nefondate criticile recurentului prin care acesta susține că judecătorul fondului ar fi adăugat condițiilor reglementate de art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, o condiție neprevăzută de lege, câtă vreme condiția se regăsește în alin. (2) al aceluiași art. 60 indicat supra, cele două texte impunându-se a fi interpretate coroborat.

Prevederile alin. (4) al art. 60 din Legea nr. 333/2003, ce dispun că:

"În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licenței se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului județean de poliție sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pe raza căreia își are sediul societatea sancționată, și se comunică Inspectoratului General al Poliției Române și societății respective.", în aplicarea cărora au fost adoptate prevederile alin. (2) și (3) ale art. 37 din Anexa la H.G. nr. 301/2012 privind Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, ce au următorul conținut normativ:

"(2) Inspectoratul de poliție județean sau Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, după caz, sesizat/sesizată de săvârșirea uneia dintre faptele care atrag anularea licenței, în termen de 15 zile de la sesizare, efectuează cercetări și stabilește împrejurările comiterii faptei.

(3) Actul de constatare a situației care atrage anularea licenței, documentele care au stat la baza constatării, originalul licenței de funcționare și raportul unității de poliție privind propunerea de anulare a licenței se înaintează Inspectoratului General al Poliției Române, care se pronunță în termen de 10 zile de la data sesizării." nu pot genera o concluzie contrară celor indicate în precedent, câtă vreme textele în discuție vizează etape ale procedurii de anulare a licenței de funcționare/acte procedurale emise în aceasta, iar nu momentul la care procedura în sine poate fi demarată.

Pe cale de consecință, instanța de fond a interpretat corect atât prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) și alin. (2) teza finală din Legea nr. 333/2003, în demersul de soluționare pe fond a cauzei, cât și prevederile art. 15, raportate la art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în demersul de verificare a îndeplinirii condiției cazului bine justificat, în planul soluționării cererii de suspendare a efectelor Dispoziției directorului Direcției de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022.

De asemenea, Înalta Curte constată și o corectă aplicare a acelorași prevederi din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, fiind corect verificată îndeplinirea condiției pagubei iminente.

Ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt constatată de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube care pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei, câtă vreme, urmare anulării licenței de funcționare, intimata - reclamantă nu mai poate să deruleze activitatea economică conform scopului și statutului său. Instanța de recurs nu poate primi critica recurentului în sensul că paguba nu este certă, actuală, exigibilă, atâta timp cât, din înscrisurile probatorii depuse în dosar, rezultă contrariul susținerilor recurentului.

Față de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 din C. proc. civ. raportate la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și fiind infirmate motivele de casare invocate de recurenți, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică împotriva sentinței nr. 1600 din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică împotriva sentinței nr. 1600 din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.