ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2885/2024

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Podenii Noi a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 7514/9.08.2019, a deciziei de impunere anuale nr. 1791/4.02.2019 și a actelor subsecvente, inclusiv a notificării de plată nr. x/4.02.2019, a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/4.02.2019, cu consecința exonerării reclamantei de plata impozitului pentru suprafața de teren exceptată și a taxei de firmă aferente anului 2019, dar și pentru ultimii cinci ani, suspendarea executării deciziilor de impunere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3453/31.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării, lipsei dovezii calității de reprezentant, autorității de lucru judecat și inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată acțiunea, obligând reclamanta la plata sumei de 1000 RON către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.11.2020, sub numărul de dosar x/2020 La termenul din data de 20.01.2022, Curtea, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a procedat la suspendarea judecății, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat soluționarea cauzei în lipsă. Recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol, cerere ce a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.07.2022. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19.01.2023, Curtea a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă și a menținut măsura suspendării judecării recursului. Intimata-pârâtă a formulat cerere de constatare a perimării cererii de recurs, cerere ce a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 10.07.2023. Recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere ce a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.07.2023. În ședința publică din data de 16.11.2023, Curtea a pus în discuție cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă, precum și excepția de perimare invocată de intimata-pârâtă.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia civilă nr. 2568 din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de perimare și a constatat perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., împotriva sentinței nr. 3453/31.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Podenii Noi. Totodată, a obligat recurenta la cheltuieli de judecată către intimat în cuantum de 2.500 RON în recurs.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 2568 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și respingerea excepției de perimare. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că în cauză nu se împlinise de la ultimul act de procedura termenul de 6 luni prevăzut de disp. art. 416 C. proc. civ. În mod concret, ultimul act de procedura în sensul disp. art. 416 alin. (2) C. proc. civ. este reprezentat de încheierea din data de 19.01.2023, încheiere prin care instanța a tranșat prima cerere de repunere pe rol a cauzei. În atare context, este evident că o hotărâre a instanței reprezintă un act de procedură efectuat în cauza de față, act ce la rândul său a fost determinat de un act făcut de către partea interesată, respectiv de către recurentă, în vederea reluării și continuării procesului, în deplină concordanță cu disp. art. 417 C. proc. civ. Prin urmare, cursul perimării a fost întrerupt prin ultimul act de procedură efectuat în cauză, respectiv cel din data de 19.01.2023, iar noua cerere de repunere pe rol a fost depusă în termenul legal, respectiv la data de 15.07.2023. Perimarea intervine, în rap. de disp. art. 416 C. proc. civ., în situația în care a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții. Cererea de repunere pe rol este o formă de manifestare procedurală evident contrară acestor condiții. Prin urmare, ultimul act de procedura efectuat, inițial de către parte și ulterior de către instanța de judecată, în condițiile indicate mai sus. este termenul de la care se calculează cele 6 luni necesare pentru perimarea recursului, iar acel termen nu era împlinit la data de 15.07.2023, data formulării ultimei cereri de repunere pe rol.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podenii Noi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență că, în mod absolut greșit, recurenta susține că actul de procedură ultim îndeplinit, de la care ar fi urmat a fi calculat termenul de perimare ar fi fost reprezentat de încheierea din 19.01.2023, deoarece, la acea dată, nu s-a dispus suspendarea judecății ci, această măsură, dispusă prin încheierea din 20.01.2022 a fost menținută, fiind respinsă cererea sa de repunere pe rol. Este de observat ca recurenta-reclamanta nu și-a îndeplinit niciodată obligația procesuală stabilita în sarcina sa, anterior suspendării judecății prin încheierea din 20.01.2022, astfel încât, raportat la succesiunea reală a actelor de procedură anterior referite, decizia nr. 2568/16.11.2023, atacată cu prezentul recurs este legală și nu se impune reformarea acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, critica recurentei vizând greșita admitere a excepției perimării. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau cu retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". În speță, suspendarea judecății recursului s-a dispus la data de 20.01.2022, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată în raport cu care termenul de perimare a recursului s-a împlinit la data de 20.07.2022. Este adevărat că înăuntrul acestui termen, la data de 06.07.2022, recurenta - reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, însă aceasta nu constituie un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care prin cererea de repunere pe rol recurenta-reclamantă nu a solicitat și judecata în lipsă. Drept consecință, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19.01.2023, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă și a menținut măsura suspendării judecării recursului. În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (pentru lipsa părților și absența unei cereri de judecată în lipsă), deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare. În speță, instanța supremă a constatat că nu există acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, consecința fiind aceea a menținerii măsurii suspendării judecății recursului, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. (Decizia nr. 86 din 22 iunie 2020, pronunțată de Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție). Asadar, în cauză, termenul de perimare nefiind întrerupt și începând să curgă de la data de 20.01.2022, acesta s-a împlinit la data de 20.07.2022, cererea de repunere pe rol înregistrată de recurentă la 06.07.2022 fiind fără efect. În aceste condiții, prin raportare la soluția pronunțată, Înalta Curte constată că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu sunt susceptibile să conducă la casarea sau modificarea deciziei atacate și, totodată, neconturându-se incidența motivului de de casare invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.