ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/16.12.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății, Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună echivalarea (recunoașterea) titlului oficial de calificare în profesia de "Expert în Fizică Medicală" dobândit de prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală" (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie" obținut în urma promovării examenului european din data de 9.10.2019 organizat de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), obligarea pârâților Ministerul Sănătății și CNCAN la repararea pagubei ce i-a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i echivala (recunoaște) titlul de calificare în profesia de Expert în Fizică Medicală dobândit prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală pentru desfășurarea de activități autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic și paraclinic. A solicitat reclamantul și obligarea pârâților Ministerul Sănătății și CNCAN la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 28.04.2022, petenta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 30 din data de 14.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând deplasarea consilierului juridic și serviciile de cazare în cuantum de 866,54 RON, potrivit facturilor.

Prin sentința civilă nr. 30/2022 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Guvernul României și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

Prin sentința civilă nr. 68/2022 din 23 mai 2022. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare hotărâre formulată de pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și a dispus completarea sentinței nr. 30/14.03.2022 a Curții de Apel Iași după cum urmează: Obligă reclamantul A. la plata către pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a sumei de 866,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 30/2022 din 14 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurentul-reclamant A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat următoarele critici:

Instanța de fond a admis eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți, atât a Ministerului Sănătății cât și a Guvernului României, fără o motivare propriu-zisă.

Guvernul României nu aduce niciun fel de clarificare, care este autoritatea română competentă în domeniul fizicii medicale și de stabilire a metodologiei de aplicare a procedurilor de echivalare (recunoaștere) a experților în fizică medicală în statele membre UE si în statele terțe.

Argumentele reclamate de către recurent privesc lipsa cadrului legislativ creat de către Guvernul României, care nu a luat nicio măsură de remediere a viciilor legislative specifice activității de fizică medicală, nici în urma numeroaselor sale plângeri înregistrate în acest sens la Secretariatul Guvernului României.

Însuși Guvernul României prin invocarea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1470/2011 pentru aprobarea "Criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar" acreditează ideea că activitatea de fizică medicală și exercitarea profesiei de fizician medical și expert în fizică medicală trebuie reglementate de Ministerul Sănătății și nu de CNCAN, atâta vreme cât pe fondul cauzei, Guvernul României nu invocă Ordinul comun nr. 1272/266/2006 al Ministerului Sănătății și CNCAN prin care această din urma instituție își arogă, în mod nelegal, dreptul de a organiza examene și de a verifica cunoștințelor pentru fizician medical și expert în fizică medicală.

Instituția numită CNCAN nu are niciun fel de competențe în materie de a echivala (recunoaște) titluri oficiale de calificare în profesia de "expert în fizică medicală" obținute în străinătate, nici de a organiza examene sau de a face verificări ale cunoștiintelor cu privire la activitatea de fizică medicală și nici de a certifica în vederea exercitării profesiei de fizician medical și "expert în fizică medicala", atribuindu-și cu de la sine putere acest drept, printr-un ordin propriu cu încălcarea responsabilităților și atribuțiilor ce îi revin acordate prin H.G. nr. 729/2018 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare și Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare.

Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, conform art. 1 din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.

Ministerul Sănătății exercită atribuțiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, care emite avize și certificate de abilitare în conformitate cu prevederile legale specifice în vigoare astfel cum sunt prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 144/2010, iar conform pct. 23 de la același articol precizează expres că această instituție în calitate de autoritate competentă, atestă titlurile românești de calificare în profesiile reglementate din domeniul sănătății. Mai mult decât atât, la art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 144/2010 se stipulează că Ministerul Sănătății îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin acte normative în domeniul său de activitate.

Profesia expert în fizică medicală este prevăzută în "Nomenclatorul de personal pentru asistența medicală spitalicească al Ministerului Sănătății" și se supune întru totul condițiilor de exercitare stabilite de Ministerul Sănătății și nu de CNCAN.

Prin adresa de răspuns nr. x/11.06.2020 însăși pârâta CNCAN recunoaște fapul că "CNCAN nu are atribuții de echivalare a titlurilor obținute în străinătate", aspect reconfirmat și prin întâmpinarea acesteia depusă la dosarul cauzei (pagina, 1 paragraful 4).

Instanța de fond a reținut, în mod greșit, că certificatul European de atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) obținut într-un alt stat membru UE la data de 09.10.2019 nu poate să îi confere dreptul de muncă în calitate de "expert în fizică medicală" și în România, fără să observe că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 60 alin. (2) din Ordinul comun nr. 1272/266/2006 al Ministerului Sănătății și CNCAN că: "Un expert în fizică medicală recunoscut în alt stat membru al Uniunii Europene, cu calificarea corespunzătoare prevederilor Directivei 97/43 EURATOM, poate fi recunoscut în România, de către CNCAN, după evaluarea documentelor privind pregătirea corespunzătoare și a certificării acestuia."

Hotărârea civilă nr. 30/2022 s-a dat fără a se observa că nu există o metodologie de aplicare a procedurii de evaluare a documentelor și înscrierea solicitanților în vederea echivalării certificărilor Europene de atestarea experților în fizică medicală deja recunoscuți în alt stat membru UE prevăzută la art. 60 alin. (2) din Ordinul nr. 1272/266/2006, obligație care cădea în sarcina pârâților.

La nivel de calificări profesionale există Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și Legea nr. 9/2011 pentru modificarea Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, de care instanța de fond nu a ținut cont.

Instanța de fond avea obligația de a verifica dacă susținerile reținute în raportul cauzelor întocmite de pârâți au un corespondent probator, însă din considerentele hotărârii rezultă, în mod cert, că Curtea de Apel Iași a preluat ad literam concluziile pârâtei.

Hotărârea civilă nr. 30/14.03.2022 nu cuprinde o motivare propriu-zisă și o indicare explicită a probelor care au format convingerea instanței de judecată, judecătorul rezumându-se a tranșa această obligație, printr-o propoziție vagă și lipsită de conținut. Nu sunt, însă, identificate în parte elementele care conturează temeinicia respingerii celorlalte capete ale cererii sale și de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, nu există o motivare prin care magistratul să înlăture apărarea formulată de recurentul-reclamant.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 456, art. 466, art. 483, art. 488 C. proc. civ. și pe toate celelalte temeiuri de lege indicate în memoriul de recurs.

Împotriva sentinței civile nr. 68/2022 din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurentul-reclamant A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de completare hotărâre formulată de pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare cu privire la cheltuielile de judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de fond a admis eronat cererea de completare formulată de pârâta CNCAN privind obligarea la plată a cheltuielilor de judecată în dosarul cu nr. x/2021, fără o motivare propriu-zisă și fără să observe că pretenția pârâtei CNCAN privind suma în cuantum de 866,54 RON este nejustificată și disproporționată cu cheltuielile suportate de acesta pe durata întreg procesului.

Fără ca instanța de fond să ține seama că la dosarul cauzei nu există o cerere principală sau accesorie și nicio cerere conexă sau incidentală înregistrată și adresată Curții de Apel Iași de către pârâta CNCAN privind acordarea de cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2021, condiție obligatorie conform prevederilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Fără a se ține cont că în mod obligatoriu orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. și că aceasta trebuie să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura.

Fără ca instanța de fond să se pronunțe asupra faptului că pârâta CNCAN prin întâmpinarea nr. 142/10.01.2022 formulată ca primă apărare pe fondul cauzei, nu a solicitat cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2021.

Toate aceste critici urmează a fi interpretate de instanța de judecată în concordanță cu practica unitară a Curtii Europene a Dreptului Omului care statuează că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil și în materie contencios administrativ și fiscal.

În drept, recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea 554/2004, art. 456, art. 466, art. 483 și art. 488 din C. proc. civ., art. 148 alin. (1) și art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., precum și art. 1 alin. (5) și art. 6 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 714/2018.

Prin precizările formulate la data de 15.02.2024, recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) și Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum și a dispozițiilor art. 18 alin. (2), art. 20 și pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerințele de bază de securitate radiologică, excepția de neconstituționalitate și excepția nulității absolute.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentințelor pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinice și legale.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Averilor Nucleare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentințelor pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinice și legale.

II. Soluția instanței de recurs

Prealabil, cu privire la excepțiile invocate de recurentul-reclamant prin precizările din 15.02.2024, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) și Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum și a dispozițiilor art. 18 alin. (2), art. 20 și pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerințele de bază de securitate radiologică, instanța de control judiciar reține că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, din examinarea cadrului legal în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004, modificată, instanța de recurs observă că, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte administrative cu caracter normativ și acte administrative cu caracter individual.

Actele administrative cu caracter normativ conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, iar actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau, uneori, față de mai multe persoane, nominalizate expres în cuprinsul acestor acte.

Relativ la actele administrative cu caracter normativ, controlul judecătoresc se declanșează numai pe calea acțiunii directe de anulare întemeiate pe Legea nr. 554/2004.

Admiterea acțiunii în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice erga omnes, spre deosebire de excepția de nelegalitate care produce efecte inter partes.

Prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepției de nelegalitate, se urmărește un scop legitim, respectiv asigurarea securității raporturilor juridice și respectarea competenței instanțelor specializate.

Concluzionând, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect actele administrative individuale, indiferent de data emiterii lor. Actele administrative cu caracter normativ sunt exceptate expres de la această formă de control, prin alin. (4).

Reținându-se că în cauză se solicită admiterea excepției de nelegalitate cu privire la dispoziții legale cuprinse în Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și CNCAN nr. 1272/266/2006, precum și a unor dispoziții din Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică, aprobată prin Ordinul comun al Ministrului Sănătății, al Ministrului Educației Naționale și al Președintelui CNCAN nr. 752/3978/136 din 12.06.2018, acte administrative cu caracter normativ, urmează ca această excepție să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) și Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum și a dispozițiilor art. 18 alin. (2), art. 20 și pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerințele de bază de securitate radiologică, Înalta Curte constată că aceasta a fost respinsă ca fiind inadmisibilă în cadrul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la excepția nulității absolute, Înalta Curte a reținut, în practicaua deciziei, că excepția la care face referire recurentul-reclamant constituie, de fapt, o apărare pe fond, motiv pentru care va fi analizată ca atare.

Pe fondul recursurilor, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 30 din 14 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că este nefondat, astfel că îl va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:

Deși în cuprinsul memoriului, recurentul-reclamant nu indică în mod expres cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, din lecturarea criticilor invocate, reiese că acestea se subsumează formal motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că analiza se va face din această perspectivă.

Referitor la criticile din recurs, circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Astfel, au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele acestuia, cât și pe cele ale intimatei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conținutul acestora și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva considerentelor acestora.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu de chestiune prealabilă instanța de control judiciar reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt, acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica formulată de recurentul-reclamant privind greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Guvernul României este nefondată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, constată instanța de control judiciar că acesta poate sta în justiție, în calitatea de pârât, numai în litigiile de contencios administrative, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, ipoteză care nu se regăsește în prezenta cauză, avându-se în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost susținut de recurentul-reclamant.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, reține Înalta Curte că, potrivit prevederilor art. 11 din Ordinul nr. 1272/266/2006, recunoașterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de exercitare nivel 3, emis de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare CNCAN, după evaluarea și examinarea cunoștințelor științifice, a experienței și a îndemânării (atât tehnică, cât și personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaștere.

Așadar, în raport de prevederile sus-menționate și de dispozițiile art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care conferă calitate procesuală pasivă în cauză emitentului actului administrativ tipic sau asimilat contestat, reiese că în cauză, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât instituția publică care, potrivit legii, are competențe în materia certificării calității de expert în fizică medicală. Cum, această competență aparține intimatei-pârâte Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare - CNCAN, reține Înalta Curte că, în mod corect, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant critică soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății prin prisma unei pretinse nemotivări.

Contrar susținerilor recurentelui, din considerentele sentinței recurate reiese că, soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății este temeinic motivată.

Cu privire la criticile pe fondul pretențiilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că sunt nefondate, astfel că vor fi respinse, avându-se în vedere următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care să fie obligați pârâții Ministerul Sănătății, Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Guvernul României să dispună echivalarea (recunoașterea) titlului oficial de calificare în profesia de "Expert în Fizică Medicală" dobândit de prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală" (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie" obținut în urma promovării examenului european din data de 09.10.2019 organizat de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), obligarea pârâților Ministerul Sănătății și CNCAN la repararea pagubei ce i-a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i echivala (recunoaște) titlul de calificare în profesia de Expert în Fizică Medicală dobândit prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală pentru desfășurarea de activități autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic și paraclinic.

Observă Înalta Curte că ceea ce a solicitat reclamantul A. în fața instanței de fond nu este acordarea permisului de exercitare nivel 3 emis de CNCAN, ci doar recunoașterea calității sale de expert în fizică medicală, exclusiv pe baza Certificatului European de Atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie", certificat eliberat la 09.10.2019 de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), prevalându-se în demersul său de Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului European din 05.12.2013 de stabilire a Normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și arătând că România nu a transpus această directivă în legislația națională.

Recurentul-reclamant a susținut că i s-a refuzat, nejustificat, soluționarea cererii, însă, Înalta Curte observă, din perspectiva îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, că, în mod legal, prima instanță a reținut că, refuzul pârâtei CNCAN de a-i soluționa cererea este unul justificat, întemeiat pe nerespectarea de către recurent a dispozițiilor legislației naționale care reglementează atestarea ca expert în fizică medicală.

Pe de o parte, referitor la susținerile recurentului-reclamant vizând netranspunerea Directivei 2013/59/EURATOM a Consiliului European din 05.12.2013 în legislația națională, Înalta Curte reține că sunt nefondate, urmând a fi respinse, în condițiile în care prin Ordinul comun nr. 752/3978/136 din 12.06.2018 al ministrului sănătății publice, ministrului educației naționale și președintelui CNCAN, publicat în M. Of al României nr. 517/25/06/2018 au fost aprobate Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică, fiind transpusă astfel directiva invocată de recurent.

Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut, din examinarea dispozițiilor legislației naționale incidente speței că, recurentul trebuie să obțină permis de nivel 3 și că nu poate fi recunoscut doar certificatul emis de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), acesta putând fi luat eventual în considerare de CNCAN la evaluarea documentației pentru emiterea permisului.

În mod legal instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 11 din Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și a CNCAN nr. 1272/266/2006, recunoașterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, emis de CNCAN, după evaluarea și examinarea cunoștințelor științifice, a experienței și a îndemânării (atât tehnică, cât și personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaștere.

Potrivit Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat și completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisele de exercitare a activităților nucleare se clasifică în: permis de nivelul 1, permis de nivelul 2 și permis de exercitare nivelul 3.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 148 alin. (2) din Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 al ministrului sănătății publice, ministrului educatiei nationale și președintelui CNCAN cu prevederile art. 11 din Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și CNCAN nr. 1272/266/2006, rezultă că recunoașterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, deci recurentul-reclamant trebuie să îndeplinească toate condițiile solicitate la acordarea permisului de nivel 3.

Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 din 2018, recunoașterea expertului în fizică medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului sănătății publice si președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 1272/266/2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizica medicală.

Norma de drept privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și CNCAN nr. 1272/266/2006 dispune la art. 7 următoarele: - Educația și pregătirea profesională a fizicianului medical cuprinde trei nivele: Al treilea nivel - Pentru a deveni expert în fizică medicală, fizicianul medical trebuie să aibă pregătirea clinică sub supravegherea unui expert în fizica medicală minimum 3 ani în plus față de cei 2 ani ca fizician medical debutant, și aibă un grad universitar sau echivalent superior, masterat sau doctorat, în domeniu, să aibă absolvit un curs de radioprotecție postuniversitar avizat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, denumită în continuare CNCAN, de nivel 3, potrivit unuia sau mai multor domenii, și să fie posesor al unui permis de exercitare nivel 3, emis de CNCAN pentru expert în fizică medicală pentru domeniul corespunzător.

De asemenea, reține Înalta Curte că, nu există niciun act normativ care să statueze obligativitatea CNCAN de a recunoaste titlul de expert în fizică medicală în domeniul radio-oncologie, emis de organizații străine, ci dimpotrivă, Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 permite statelor membre să stabilească propriile prevederi privind cunoștințele, formarea profesională si experiența necesară recunoașterii expertului în fizică medicală.

Așa fiind, reiese că soluția instanței de fond este legală, susținerile recurentului-reclamant, în sensul că nu trebuie să parcurgă etapele menționate anteior, pe motiv că deține Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie", certificat eliberat la 09.10.2019 de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP) nu pot fi primate, astfel încât refuzul intimatei-pârâte CNCAN de a-i soluționa favorabil cererea apare ca fiind unul legal, fără exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 68 din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că este nefondat, urmând a fi respins, avându-se în vedere următoarele considerente:

În aplicarea dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., față de împrejurarea că a omis a se pronunța asupra cererii accesorii formulate de către pârâta CNCAN, având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, prin sentința recurată, Curtea de Apel Iași constatând realitatea cheltuielilor de judecată, necesitatea dar și caracterul rezonabil al acestora, a admis în mod legal cererea completatoare formulată în cauză de pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil, așa cum este acesta prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Contrar celor invocate de recurentul-reclamant, cheltuielile de judecată nu sunt disproporționate. Astfel, sub un prim aspect, reține Înalta Curte că susținerile consilierului juridic delegat să reprezinte pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN) au fost descrise pe larg în încheierea de ședință.

Pe de altă parte cheltuielile de judecată sunt rezonabile și constau în transportul cu avionul și servicii de cazare, reținându-se că deplasarea s-a realizat în interes de serviciu, în baza delegației primite.

Sentința atacată este legală, fiind motivată corespunzător, cu respectarea cerințelor impuse de prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ.

Totodată, instanța de fond a dispus just aplicarea dispozițiilor art. 444 alin. (1) și art. 453 din C. proc. civ., la dosarul cauzei au fiind depuse dovezi privind suportarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, în încheierea de ședință din data de 14.02.2022, instanța de judecată a consemnat solicitarea consilierului juridic de respingere a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 866,54 RON, conform dovezilor depuse.

Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond a admis în mod legal cererea de completare a dispozitivului sentinței pronunțate.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea sentințelor recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nelegalității invocată de recurentul-reclamant A., ca fiind inadmisibilă.

Va respinge recursurile, ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nelegalității invocată de recurentul-reclamant A., ca fiind inadmisibilă.

Respinge recursurile declarate de A. împotriva sentinței nr. 30/2022 din 14 martie 2022 și a sentinței nr. 68/2022 din 23 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 mai 2024.