Decizia nr. 849/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 149/2021 a Curții de Apel Iași

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de apel București la data de 24 noiembrie 2020 și ulterior declinată spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Sănătății, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască dreptul său de a desfășura activități de măsurare dozimetrică de arie și măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie și radiologie de diagnostic, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la repararea pagubei ce a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i recunoaște dreptul de a desfășura activități de fizică medicală constând în măsurători dozimetrice de arie și măsurători dozimetrice clinice. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 149 din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 149 din 18 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 2665 din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 149 din 18 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 08 septembrie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2665 din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul învederând, în esență, refuzul instanței de recurs de a examina în integralitate și în totalitate prevederile legislative invocate prin cererea de recurs și dovezile ce susțin cererea sa privind obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de liberă practică pentru profesia de "fizician medical". Revizuentul a apreciat că acest refuz trebuie analizat și ca o denegare de dreptate, ca o interdicție pe care instanța de recurs o face către acesta de a putea să își exercite în mod legal căile de atac împotriva unei proceduri de eliberare a autorizațiilor de liberă practică prevăzută la art. 1 și art. 2 din OMS nr. 979/2004, fără ca să poată să conteste nelegalitățile săvârșite în urma acestei proceduri. Practic, în aceste condiții, i s-a refuzat contestarea nelegalităților săvârșite în cadrul procedurii anterior menționate, acest aspect fiind circumscris art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în sensul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra a altceva decât ceea ce s-a cerut, iar pe de altă parte a acordat mai puțin decât s-a cerut.

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizurii, ca nefondată și nelegală. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 – 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 – 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018). Așadar, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazul de revizuire invocat de revizuent. Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol. Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății. Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 2665 din 17 mai 2023, atacată cu revizuire, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că sentința recurată nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs. De altfel, din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, revizuentul fiind nemulțumit de soluția și considerentele instanței, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat. În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2665 din 17 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.