ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2559/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 decembrie 2019 sub nr. x/2019 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare să răspundă la adresa sa nr. MPC19/203/2 octombrie 2019 și obligarea pârâtei la predarea fotocopiei după exemplarul nr. 2 al facturilor fiscale nr. x/17.03.2008, y/12.10.2012 și w/26.11.2013 semnate și ștampilate de CNCAN cu numele și datele de identificare a persoanei care a întocmit documentul fiscal, precum și a dovezilor de comunicare a acestor facturi fiscale și a fișei analitice partener pentru perioada 22.09.2008 până în prezent.

Prin sentința nr. 32/2020 din 4 iunie 2020 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantei S.C. A. cu sediul în Mun. Iași, jud. Iași împotriva Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare cu sediul în Mun. București.

Respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea în parte a plângerii astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019, iar prin rezoluția din data de 10 iulie 2020 s-a stabilit taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 200 RON, conform dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Examinând excepția netimbrării căii de atac declarate, invocată din oficiu în ședința publică din data de 10 mai 2022, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. ", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin citația emisă în data de 10 iulie 2020 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. În cauză, recurenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă ca tardiv formulată prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2020 pronunțată în dosarul x/2019

Așadar, față de soluția antemenționată subzistă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, față de dispozițiile legale anterior citate.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamanta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 32/2020 din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 32/2020 din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.