ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1438/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 la data de 01.02.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, a solicitat anularea parțială a Ordinul președintelui CNCAN nr. 149/2015 în sensul anulării cerințelor restrictive ale art. 3., eliminând din cuprinsul respectivei norme juridice textul final.

Prin Sentința civilă nr. 2990 din 24 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

A dispus anularea parțială a dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 149/2015 emis de pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

A dispus eliminarea din cuprinsul art. 3 al Ordinului nr. 149/2015 a cerințelor cuprinse în textul final respectiv mențiunile "(...) la producător sau la un organism recunoscut de acesta, precum și existența licențelor pentru utilizarea pachetelor software pentru service, furnizate de producător".

A obligat pe pârâtă la plata sumei de 7.000 RON către reclamantă reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat redus cf. prev. art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva Sentinței civile nr. 2990 din 24 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii de fond.

Intimata-reclamantă A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind legală și acordarea cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului a constatat că prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 6 martie 2020 recurenta -pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cerere de renunțare la judecata recursului formulat în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SRL.

La acest termen de judecată intimata-reclamantă A. SRL a învederat că litigiul dintre părți s-a soluționat în urma încheierii unei tranzacții între părți, prin emiterea autorizației valabilă pentru ambele dosare care compun acest litigiu și a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, depunând dovezi în acest sens.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă", iar potrivit art. 406 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut."

Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-pârâte, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, dar și față de solicitarea intimatei-pârâte de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, dovedită prin depunerea de înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (3) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului și va obliga recurenta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare la plata către intimata A. SRL a sumei de 5.950 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de recurenta - pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare împotriva Sentinței civile nr. 2990 din 24 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Obligă recurenta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare la plata către intimata A. SRL a sumei de 5.950 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV