ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. (SNN) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea parțială a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv anularea punctului 3 din încheierea prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva măsurii dispuse la punctul II.11 al Deciziei nr. 5/08.06.2018, anularea parțială a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul II.11 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 7 din Decizie, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 8 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea la data de 22.05.2019.

Prin sentința nr. 1939 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 8 mai 2019 și a sentinței nr. 1939/05.06.2019 pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat, în principal, casarea parțială a încheierii din 8 mai 2019 și integrală a Sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar casarea parțială a încheierii din 8 mai 2019 și integrală a Sentinței recurate și, în rejudecare, anularea parțială a încheierii nr. 29/31.07.2018, respectiv anularea punctului 3 din încheierea prin care a fost respinsă contestația împotriva măsurii dispuse la punctul II.11 al Deciziei nr. 5/08.06.2018, anularea parțială a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul II.11 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 7 din Decizie, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

Cu privire la nelegalitatea încheierii din 8 mai 2019, a invocat neadministrarea integrală a probelor solicitate, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., întrucât a solicitat, în cadrul probatoriului, depunerea de către Curtea de Conturi a Adresei nr. x/14.04.2018 trimise Ministerului Energiei cu privire la aplicarea de către minister și de către reclamanta SNN a prevederilor O.U.G. nr. 109/2011, precum și adresa de răspuns nr. x/25.07.2018 și Nota anexată de către Ministerul Energiei, însă din consemnările din cuprinsul încheierii din data de 8 mai 2019, termen la care au fost discutate probele, nu rezultă punerea în discuție a acestor probe și nici că se regăsesc la dosar.

În continuare, recurenta a invocat nemotivarea sentinței recurate, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., întrucât motivarea instanței de fond nu a existat în concret în ceea ce privește majoritatea motivelor de anulare invocate prin acțiune, fiind o motivare formală și o preluare automată a considerentelor eronate ale Curții de Conturi, ceea ce echivalează cu o lipsă a motivării acestei soluții:

Cu privire la încălcarea competenței materiale referitor la verificarea respectării prevederilor O.G. nr. 26/2013, a arătat că, în privința acordării și/sau modificării indicatorilor de performanță, singura autoritate care avea competențe legale exclusive stabilite de O.G. nr. 26/2013 cu privire la acest act normativ este Ministerul Finanțelor Publice, care este, de altfel, implicat în procedura de elaborare a bugetelor de venituri și cheltuieli ale societăților de stat, în procedura de monitorizare (art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 26/2013). A invocat dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 26/2013, art. 12 lit. b), art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 26/2013, și a arătat, referitor la Bugetul de Venituri și Cheltuieli aferent exercițiului financiar 2015, că a fost aprobat prin H.G. nr. 468/2015, astfel că, cel puțin pentru acest an, implicarea Ministerului Finanțelor Publice a fost și în sensul avizării bugetului, considerând că aprecierile și abaterile de la legalitate constatate de reprezentanții Curții de Conturi pentru un act normativ (O.G. nr. 26/2013), cu privire la a cărui corectă aplicare are competență exclusivă Ministerul Finanțelor Publice, constituie o încălcare a competenței materiale a intimatei.

A invocat și faptul că auditorul public nu era competent și prin raportare la dispozițiile speciale conținute în art. 3

În continuare, recurenta a arătat că sentința recurată este rezultatul interpretării greșite a normelor de drept material, actele administrative contestate fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. n) și q) și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Abaterea constatată și validată de către prima instanță are două componente. Cu privire la pretinsa nerespectare a prevederilor legale privind fundamentarea indicatorilor din bugetele de venituri și cheltuieli pe anii 2015, 2016 și 2017, respectiv faptul că la fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli nu s-a avut în vedere nivelul indicatorilor stabiliți în corelație cu strategia de administrare a Consiliului de Administrație și a planului de management al directorilor, invocă interpretarea greșită a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din O.G. nr. 26/2013, pe care le-a respectat la elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli aferente exercițiilor financiare 2015, 2016 și 2017, recurenta reiterând argumentele pentru fiecare exercițiu financiar în parte.

Referitor la Bugetul de venituri și cheltuieli aferent exercițiului financiar 2015, a fost aprobat prin H.G. nr. 468/2015, avizată de Ministerul Energiei, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SNN nr. 6/14.09.2015, iar competența de a declara nelegală o hotărâre de guvern aparține exclusiv instanțelor de contencios administrativ, astfel că, prin raportare la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, coroborate cu art. 2 lit. n) si q) din Legea nr. 94/1992, reprezentanții Curții de Conturi nu erau competenți să se pronunțe cu privire la legalitatea unei acesteia, H.G. nr. 486/2015 beneficiază de prezumția de legalitate și nu poate fi în niciun caz declarată ca fiind nelegală de Curtea de Conturi.

Având în vedere că Guvernul a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2015, este evident faptul că au fost avute în vedere la întocmirea bugetului inclusiv aspectele reglementate de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din O nr. 26/2013; respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) reiese inclusiv din extrasul din Nota de fundamentare, care precizează clar faptul că în buget este inclusă influența din aplicarea O.U.G. nr. 109/2011 cu privire la drepturile aferente contractelor de mandat; mai mult, atât timp cât Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor Publice au verificat bugetul, s-a verificat inclusiv respectarea acestor prevederi legale.

Totodată, au fost respectate prevederile art. 49 din Legea nr. 186/2014 a bugetului de stat pe anul 2015, care stabileau politica Guvernului la operatorii economici care aplică prevederile O.G. nr. 26/2013, așa cum reiese și din Nota privind fundamentarea proiectului de Buget de venituri și cheltuieli al SNN pentru exercițiul financiar 2015 nr. 9343/07.08.2015, au fost avute în vedere prevederile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 186/2014 și prevederile Memorandumului Guvernului României cu tema "Măsuri ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul 2015 ale operatorilor economici cu capital sau patrimoniu deținut direct sau indirect de stat".

Raportul Curții de Conturi, Decizia și Încheierea se rezumă a indica faptul că a existat o încălcare a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a), fără a indica în mod clar care element din politica Guvernului nu a fost avut în vedere. Totodată, teza art. 9 din O.G. nr. 26/2013 folosește verbul "a avea in vedere" și nu stabilește o obligație ca operatorii economici să includă în buget în mod obligatoriu un element sau altul; construirea unui buget de venituri și cheltuieli trebuie să aibă în vedere și piața pe care activează operatorul economic, situația concretă, activitatea desfășurată, implicațiile fiscale etc.

Referitor la Bugetele de venituri și cheltuieli aferente exercițiilor financiare 2016 și 2017, au fost aprobate prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SNN nr. 1/30.03.2016 (BVC pentru 2016), respectiv prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SNN nr. 1/29.03.2016 (BVC pentru 2017), fiind verificate în prealabil de Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor Publice. Nu există o abatere de la legalitate cu privire la fundamentarea indicatorilor din bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2016, respectiv 2017, întrucât au fost respectate prevederile art. 54 din Legea nr. 339/2015, respectiv art. 59 din Legea nr. 6/2017, care stabileau politica Guvernului la operatorii economici care aplică prevederile O.G. nr. 26/2013. Mai mult, reprezentanții Curții de Conturi nu menționează în concret ce element din politica Guvernului nu a fost respectat la elaborarea și aprobarea BVC 2016 și 2017, ci se rezumă la a reda textul art. 9 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 26/2013, fără a oferi niciun fel de explicație suplimentară.

Sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a pct. II Reguli generale privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli și a anexelor de fundamentare, pct. 2 si 4 din Anexa 13 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2032/2013 privind aprobarea formatului și structurii bugetului de venituri și cheltuieli, precum și a anexelor de fundamentare a acestuia, aplicabile pentru Bugetul de venituri și cheltuieli aferent exercițiului financiar 2015.

La întocmirea bugetului aferent 2015, la estimarea indicatorilor economico - financiari, a avut în vedere nivelul preliminat/realizat al acestora din anul precedent. A avea în vedere nu înseamnă a fi obligat să bugetezi exact sumele/nivelele preliminate/realizate din anul precedent. Această interpretare contrazice noțiunea de buget în sine, acesta fiind un instrument de planificare și control, în sensul în care, la construcția unui buget, trebuie avute în vedere o multitudine de elemente în concret în funcție de activitatea fiecărei companii, piața pe care activează, cadrul fiscal aplicabil, specificitățile aferente, contractele încheiate, proiectele de investiții avute în vedere, contractele care urmează să fie încheiate etc.

Se reține în sentință în mod nelegal că ar fi încălcat pct. 4 din Anexa 13 la Ordinul nr. 2032/2013. Or, SNN a elaborat si a prezentat atât Ministerului Energiei, Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii, cât și acționarilor, o Notă de fundamentare însoțită de anexe semnată de persoanele autorizate, în care se menționează inclusiv faptul că proiectul bugetului de venituri și cheltuieli a fost supus controlului financiar de gestiune, conform H.G. nr. 1151/2012. Totodată, în Anexa 13 la acțiune se regăsește dovada care atestă existența controlului financiar de gestiune pe proiectul de buget 2015.

Sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a pct. 2 și 4, Anexa 6 pct. II Reguli generale privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli și a anexelor de fundamentare din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 20/2016, precum și a anexelor de fundamentare a acestuia, argumentele prezentate fiind valabile și în cazul bugetelor anilor 2016 și 2017.

În plus, la fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli pe anii 2015, 2016 și 2017, a avut în vedere inclusiv prevederile planului de administrare/management, nivelul preliminat al indicatorilor economico-financiari din anul precedent, așa cum solicita OMFP nr. 20/2016 la Anexa 6 și 13 pct. II art. 2, contextul real în care societatea își desfășoară activitatea, obligațiile ce revin conducerii prin contractele de administrație privind administrarea bunurilor societății în interesul acesteia pentru îndeplinirea obiectului de activitate, astfel încât modificările semnificative față de anul precedent ale tuturor indicatorilor economico-financiari din bugetele de venituri și cheltuieli au fost explicate detaliat în notele de fundamentare BVC 2015, 2016 și 2017. Totodată, au fost întocmite note de fundamentare care explică rațiunile/argumentele care au stat la baza elementelor din bugetele de venituri și cheltuieli, iar societatea a prezentat detaliat prin Anexa nr. 5 la bugetele anilor 2015, 2016 și 2017 măsurile de îmbunătățire a rezultatului brut și de reducere a plăților restante. Această anexă face parte din pachetul complet al bugetelor de venituri și cheltuieli propuse și aprobate pentru anii 2015, 2016 și 2017.

Bugetele aferente anilor 2016 și 2017 au fost verificate de Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor Publice și aprobate prin hotărâri ale Adunării Generale ale Acționarilor, Ministerul Energiei, în calitate de acționar majoritar, acordând mandat pentru aprobarea BVC în fiecare an, fără ca aceste hotărâri să fie atacate de ceilalți acționari, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990. Până la anularea unei hotărâri AGA de către instanță, aceasta este prezumată a fi legală.

De asemenea, la fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli societatea a avut în vedere criteriile de performanță specifice din contractele de administrație și mandat. Astfel, având în vedere că Bugetele de venituri și cheltuieli pentru anii 2015, 2016 și 2017 au fost supuse aprobării AGA și din considerentele enunțate în notele de fundamentare a bugetului de venituri și cheltuieli, rezultatele anticipate pentru anii 2015, 2016 și 2017 urmând a fi diferite față de planul de administrare pentru anii 2015, 2016 și 2017, s-a propus și aprobat de către Consiliul de administrație, respectiv Adunarea Generală a Acționarilor, actualizarea anexelor 1 și 1.1. din contractele de administrație și mandat cu nivelurile indicatorilor și criteriilor de performanță pentru anii 2015, 2016 si 2017, armonizați cu propunerea de buget de venituri și cheltuieli pentru anii 2015, 2016 și 2017.

Cu privire la pretinsa nerespectare a prevederilor legale privind remunerarea membrilor conducerii, respectiv acordarea componentei variabile a remunerației membrilor Consiliului de administrație și a directorului general, pretins în condiții de nerealizare a indicatorilor de performanță stabiliți prin planul de administrare/planul de management, nu există nicio abatere de la legalitate si regularitate cu privire la acordarea componentei variabile a remunerației membrilor Consiliului de administrație și a directorului general, acestea au fost acordate corect, cu respectarea prevederilor legale și contractuale, a deciziilor societare interne și a cadrului legal aplicabil.

Sentința recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 36 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 109/2011, precum și cu încălcarea prevederilor art. 37 și art. 38 din același act normativ, corelat cu prevederile Normei metodologice din 28 septembrie 2016 privind implementarea O.U.G. nr. 109/2011, raportat la art. 69 din Legea nr. 24/2000 și H.G. nr. 722/2016.

Contractele de mandat și regulile de determinare a remunerației variabile stabilite prin acestea rămân supuse prevederilor legale aplicabile la momentul încheierii. Deși articolele în discuție, invocate ca încălcate, au suferit o serie de modificări prin Legea nr. 111/2016, nu sunt aplicabile contractelor de mandat/administrare și actelor adiționale încheiate, având în vedere normele tranzitorii ale Legii nr. 111/2016. Apariția unor modificări legislative nu poate influența scopul încheierii actelor adiționale prin care indicatorii de performanță au fost actualizați în funcție de bugetele aprobate. Scopul este același și pentru actele adiționale încheiate anterior Legii nr. 111/2016 (necontestate de către Curtea de Conturi), ca și pentru cele ulterioare.

Referindu-se în considerentele sale la prevederile art. 36 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 109/2011, atât varianta valabilă până la 05.06.2016, cât și varianta valabilă după data de 05.06.2016, prima instanță a omis să observe că acest text reglementează expres situația imediat următoare numirii directorilor/membrilor directoratului și nu cea incidentă în cauză, respectiv modificările aduse contractelor de management, deci ulterior aprobării inițiale a planurilor de management. Modificarea țintelor indicatorilor de performanță s-a realizat, însă, nu în baza prevederilor art. 36, ci în temeiul art. 37-38 din O.U.G. nr. 109/2011 și al mecanismului de actualizare setat prin contracte.

În lipsa unei prevederi exprese, în sensul că art. 36 s-ar aplica și în altă ipoteză decât cea evident avută în vedere la emiterea actului normativ (la numire), soluția este dată cu încălcarea legii, prin aplicarea extensivă a unei norme juridice de strictă interpretare, incidență și aplicare.

Întrucât situațiile analizate de Curtea de Conturi vizează exercițiul unui singur mandat, atât pentru directori cât și pentru administrator, din perspectiva art. 36 prezintă relevanță doar forma textului in vigoare la momentul numirii, adică a aprobării contractelor de mandat, respectiv a planului de management, deci forma art. 36 din 2013.

Referitor la administratori, Curtea de Conturi susține și instanța de fond preia aceeași argumentație, respectiv că ar fi fost încălcate prevederile art. 37 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 109/2011, însă nu detaliază în niciun fel modalitatea în care SNN ar fi încălcat aceste prevederi legale. Așa cum reiese din forma contractului de administrație semnat, anexată la cererea de chemare în judecată, art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011 a fost respectat de SNN, remunerația membrilor Consiliului având această structură.

Modul de calcul al componentei variabile a remunerațiilor stabilite prin contracte era permis de legislația aplicabilă la momentul inițial, acela al perfectării lor. Potrivit art. 36, 37 și 38 din O.U.G. nr. 109/2011, forma aplicabilă la momentul perfectării contractelor de administrație și mandat, respectiv reglementarea calculării componentei variabile a indemnizației actualizată raportat la bugetele anuale aprobate, convenția părților asupra actualizării anuale era permisă. Așadar, referirea instanței și motivarea la varianta O.U.G. în vigoare începând cu 05.06.2016 este nelegală.

Interpretarea instanței că "planurile nu au fost amendate sau modificate în condițiile legii, pe cale de consecință nici indicatorii de performanță stabiliți prin aceste planuri nu au fost modificați" este contrară prevederilor legale invocate de instanță, respectiv art. 36 și 37 din O.U.G. nr. 109/2011. În plus, planurile de administrare și management au fost modificate prin încheierea actelor adiționale la contractele de administrare și mandat.

Nu poate achiesa la punctul de vedere al Curții de Conturi și al instanței de fond potrivit căruia trebuia revizuit în mod expres de către acționari planul de administrare, din moment ce chiar planul inițial menționează clar că acești indicatori devin parte din contract și că vor fi revizuiți anual după aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și că anexele cu țintele revizuite se anexează la planul de administrare, nu exista niciun temei legal în a aprecia că, deși există Hotărâri ale acționarilor care setează regula potrivit căreia anexele cu indicatorii revizuiți se anexează la plan și hotărâri care aprobă în mod expres actualizarea indicatorilor de performanță, totuși tot mai era necesară o aprobare expresă de modificare a planului de administrare. Consideră că modificarea planului de administrare este implicită pe baza raționamentului descris.

Totodată, a considera că trebuia făcut calculul componentei variabile pe baza gradului de realizare a indicatorilor care să se raporteze la nivelul indicatorilor din planul de administrare înseamnă a ignora prevederile planului care stabileau că acești indicatori devin parte la contract și ca vor fi revizuiți anual după aprobarea bugetului, a ignora și a încălca hotărârile adunării generale a acționarilor ulterioare care au modificat contractul și nivelul indicatorilor în corelație cu bugetul pentru fiecare an, 2015, 2016 și 2017, precum și a ignora și încălca prevederile contractului de administrare.

Apreciază că nu se putea face un calcul prin raportare la nivelurile din planul de administrare, din moment ce existau hotărâri ale adunării generale a acționarilor ulterioare, valabile și obligatorii pentru companie, care actualizau și modificau aceste niveluri, încheindu-se în acest sens acte adiționale la contractele de administrare. Ca și documente suport care să dovedească cele menționate, depune și actele adiționale la contractul de administrare nr. x/01.08.2013, prin care au fost actualizate Anexele 1 și 1.1 din contract în perioada 2015 - 2017, contract menționat în actele administrative a căror anulare o solicită, Notele interne în baza cărora s-a calculat și s-au acordat componentele variabile membrilor Consiliului de administrație în perioada 2015 - 2017, însoțite de rapoartele auditorului financiar independent care validează modalitatea de calcul și raționamentele reținute.

În Decizie și Încheiere se susține faptul că acordarea componentei variabile ar fi trebuit să se raporteze la indicatorii stabiliți inițial în planul de management și nu la indicatorii revizuiți incluși în contractul de management, deși același organ corporatist, respectiv Consiliul de administrație, a decis în acest sens, interpretarea auditorilor publici externi fiind profund eronată, nu există nicio abatere de la legalitate și regularitate, componenta variabilă care a fost acordată Directorului general și Directorilor cu contract de mandat fiind calculată și plătită cu respectarea obligațiilor contractuale ale SNN și cu respectarea deciziilor Consiliului de administrație prin care au fost modificate nivelurile indicatorilor de performanță anual.

Totodată, în interpretarea corectă a voinței legiuitorului, prima instanță a nesocotit art. 69 din Legea nr. 24/2000, raportat la art. 36 și 37 din UG nr. 109/2011, atunci când a reținut că planurile de administrare și management inițiale nu au fost amendate sau modificate și deci că indicatorii de performanță stabiliți prin aceste planuri nu au fost modificați întrucât Hotărârile AGA nr. 7/14.09.2015, nr. 3/25.04.2016 si nr. 1/29.03.2017 și deciziile CA nu au avut ca obiect planul de administrare sau management, ci modificări ale contractelor de administrare, respectiv ale contractelor de mandat.

O confirmare separată a susținerii sale că nu trebuia să se raporteze la indicatorii de performanță inițial aprobați vine din cuprinsul planului de management, aprobat prin Hotărârea CA nr. 18/03.07.2013, în care se indică, în tabelele 34 și 36, indicatorii de performanță pentru anul 2013. Odată epuizat anul 2013, nu mai existau indicatori de performanță aprobați, fiind necesară stabilirea lor pentru anii ulteriori.

Totodată, textul legal redat de instanța de fond privitor la conținutul art. 2 din Metodologia de revizuire a componentei variabile stabilite prin H.G. nr. 722/2016 nu există. Este greșit criteriul aplicat de Curtea de Conturi și menținut de Curtea de Apel privitor la bugetarea raportat la indicatorii de performanță inițiali din planul de administrare/management nemodificat.

Cu privire la pretinsa încălcare a pct. 5.3.2 din Tabelul 27 din planul de Administrare aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 19/24.07.2013 și pretinsa încălcare a art. 4 și art. 18 din contractul de administrare nr. x/01.08.2013, actele contestate ignoră cu desăvârșire prevederile planului de administrare, planului de management, contractului de administrare și contractului de mandat, cadrul legal aplicabil, cât și faptul că există decizii corporatiste interne anuale de actualizare a indicatorilor prevăzuți în structura inițială a celor două planuri.

Cu privire la pretinsa încălcare a indicatorilor de performanță stabiliți prin Tabelul nr. 27 din planul de management aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 18/03.07.2013 și pretinsa încălcare a art. 4 și art. 15 din contractul de mandat nr. x/26.08.2013, prima instanță ignoră cu desăvărșire prevederile planului de administrare, planului de management, contractului de administrare și contractului de mandat, cadrul legal aplicabil, cât și faptul ca există decizii interne care actualizează indicatorii din cele două planuri, astfel că raportarea la nivelul indicatorilor prevăzuți inițial în cele două planuri, cu emiterea concluziilor că aceștia nu au fost îndepliniți, deși acest nivel a fost revizuit prin hotărâri AGA/decizii ale Consiliului de administrație, arată netemeinicia aspectelor și abaterilor. De asemenea, în virtutea principiului "pacta sunt servanda", a forței obligatorii a contractului, auditorii nu se puteau pronunța cu privire la legalitatea unor clauze contractuale negociate de părți și nu puteau să constate nulitatea implicită/inaplicabilitatea unor astfel de clauze.

Referitor la constatarea auditorilor publici externi reținută de instanța de fond în sensul că au fost acordate și plătite componentele variabile ale indemnizației în condițiile în care indicatorul profit nu ar fi fost realizat la nivelul aprobat prin planul de administrare/management, o astfel de susținere este contrară situației juridice și de fapt incidente în cauză, efectuarea plăților respectând întru totul cadrul juridic legislativ și contractual.

Hotărârile AGOA nr. 7/14.09.2015, nr. 3/25.04.2016 și nr. 1/29.03.2017, prin care au fost modificate anexele 1 și anexele 1.1 la contractele de administrare și Deciziile CA nr. 101/11.08.2015, nr. 31/08.03.2016 și nr. 52/11.04.2017, prin care au fost modificate anexele 1 și 1.1 la contractele de management referitoare la actualizarea nivelului indicatorilor și criteriilor de performanță, nu fost luate în considerare de echipa de control, iar instanța de fond le-a atribuit în mod nejustificat efecte juridice restrânse, prin excluderea modificărilor implicite aduse planurilor de administrare, respectiv de management, în forma aprobată inițial.

Componenta variabilă are la bază nivelul indicatorilor din planul de administrare/management, astfel cum aceștia au fost actualizați anual prin Hotărâri AGA și Decizii CA, niciun acționar minoritar nu a contestat hotărârile AGA și/sau deciziile CA, aceste hotărâri fiind legale și valide, producând efectele juridice aferente.

Mai mult, actele adiționale vizând actualizarea nivelului indicatorilor și criteriilor de performanță pentru anii 2015, 2016 și 2017, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2015, 2016 și 2017, au fost semnate de către reprezentantul Statului Român, respectiv Ministerului Energiei, în calitatea sa de acționar majoritar.

Sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1, art. 5 alin. (9) și art. 7 din O.G. nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv. Deși în Raportul de Control și în Decizia intimatei nu se făcea nicio legătură logică între situația de fapt constatată și textele legale invocate ca fiind avute în vedere, instanța de fond nu a cenzurat concluzia intimatei în sensul că ar fi încălcat prevederile art. 1, art. 5 și art. 7 din O.G. nr. 119/1999.

A mai invocat recurenta încălcarea principiului-bunei credințe/cooperării loiale între autorități publice, întrucât principiul supremației dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național impune excluderea de la aplicabilitate a art. 34 din Legea nr. 94/1992. A făcut referire la un litigiu anterior, decurgând dintr-un control mai vechi, care a privit inclusiv aspectele aflate in litigiu, dar anterior nepenalizate de către Curtea de Conturi, în controlul precedent realizat de intimată nu au fost constatate nereguli în privința modalității de stabilire a componentei variabile a indemnizațiilor organelor de conducere ale societății, astfel că schimbarea practicii administrative a Curții de Conturi cu privire la aspecte similare constituie o încălcare a principiilor bunei credințe, protecției încrederii legitime șicooperării loiale între autoritățile publice.

În virtutea acelorași argumente, solicită îndepărtarea de la aplicabilitate a art. 34 din Legea nr. 94/1992, consecința incidenței directe a art. 148 din Constituția României, având în vedere că textul de lege indicat este în contradicție atât cu normele de drept comunitar, cât și cu practica comunitară generată in aplicarea acestora. Textul constituțional consacră fără excepții principiul supremației dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național, în ansamblul său.

Intimata pârâtă Curte de Conturi a României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta reclamantă a solicitat, prin cererea soluționată prin sentința recurată, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul II.11 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 7 din Decizia nr. 5/08.06.2018, anularea în parte a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv anularea punctului 3, prin care a fost respinsă contestația împotriva măsurii dispuse la punctul II.11 al Deciziei nr. 5/08.06.2018.

Decizia nr. 5/08.06.2018 a fost emisă de Curtea de Conturi ca urmare a controlului efectuat "privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor în perioada 2015-2017 la Societatea Națională Nuclearelectrica S.A.", abaterile de la legalitate și regularitate constatate fiind consemnate în Raportul de control nr. x din 04.05.2018.

Prin Decizia nr. 5/08.06.2018, Curtea de Conturi a reținut următoarele cu privire la fundamentarea indicatorilor din bugetele de venituri și cheltuieli și acordarea indemnizației variabile stabilite prin contractul de administrare și contractul de mandat (punctul 7):

În Nota privind răspunsul la obiecțiunile formulate de SNN S.A., auditorii publici externi au analizat nivelul indicatorilor de performanță stabiliți prin planul de management comparativ cu nivelul acestor indicatori realizați (conform Rapoartelor de evaluare încheiate de A., în baza situațiilor financiare la 31.12.2015 și 31.12.2016) și a ponderilor stabilite în planul de management, a rezultat că în anul 2015 și, respectiv, anul 2016, gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanță a fost de 84,68% și, respectiv, 52,04%.

S-a constatat că, procedând astfel, SNN S.A. a acordat componente variabile în condițiile în care gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanță nu a fost realizat la nivelul stabilit prin planul de management, pentru cele 2 contracte analizate fiind acordate componente variabile astfel: suma de 472.476 RON Directorului general, în baza contractului de mandat nr. x/26.08.2013 și adiționalelor la acesta; suma de 136.943 RON Președintelui Consiliului de administrație, în baza contractul de administrare nr. x/01.08.2013 și adiționalelor la acesta.

S-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind fundamentarea indicatorilor din bugetele de venituri și cheltuieli, precum și remunerarea membrilor conducerii SNN S.A., respectiv:

S-a reținut că nu au fost respectate prevederile: