ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea parțială a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv anularea punctului 5 din încheiere, prin care a fost respinsă contestația nr. 8225/29.06.2018 împotriva măsurii dispuse la punctul 11.13 al Deciziei nr. 5 din 08.06.2018 și anularea parțială a deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de pârâtă, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul 11.13 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 11 din Decizie, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1730 din 14 mai 2019, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat în parte încheierea nr. 29/31.07.2018 și decizia nr. 5/08.06.2018, emise de pârâtă, numai în ceea ce privește măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei, doar începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă (măsură dispusă la punctul II.3 al deciziei nr. 5/08.06.2018, în privința căreia s-a respins contestația administrativă prin intermediul punctului 5 al încheierii nr. 29/31.07.2018), respingând în rest acțiunea.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., cât și pârâta Curtea de Conturi a României au declarat recurs. 3.1. Reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., în motivarea recursului, arată că instanța de fond a pronunțat o sentința netemeinică în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din prisma faptului că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv pct. 180 din Regulamentul Curții de Conturi. Astfel, instanța a preluat în parte afirmațiile intimatei-pârâte, deși nu sunt susținute de temeiuri legale și argumente pertinente, intimata-pârâtă nerăspunzând la obiect, criticilor de nelegalitate invocate. Instanța de fond a ignorat faptul că pentru a fi în prezența unor acte administrative legale se impune mai ales, pe lângă prezentarea situației de fapt, prezentarea temeiului de drept încălcat, neputându-se imagina săvârșirea unei fapte ilicite fără existența unui text de lege care prevede expres că acea faptă este prohibită de lege. Întrucât nu există nicio încălcare a prevederilor legale aplicabile prin relocarea copiatoarelor și folosirea lor în interesul societății, obligația impusă în cazul SNN de a recupera prejudiciul reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pe care instanța nu a sesizat-o. În raport de aceste considerente, rezultă că Decizia Curții de Conturi este nelegală întrucât aceasta nu cuprinde indicarea în concret a normei imperative prohibitive. Indicarea eronată sau foarte generală a unor texte de lege drept temei juridic, fără ca acele dispoziții normative să includă o astfel de interdicție echivalează cu absența indicării temeiului de drept, ceea ce atrage nulitatea actului administrativ. Dacă s-ar aprecia că preluarea, până la identitate a concluziilor fără a se sublinia argumentele, reprezintă o motivare a actului administrativ, înseamnă a înlătura dreptul instanței de examinare a actului administrativ sau reducerea acestei prerogative doar la aspectele pur formale ale actului. Așa cum rezultă din actele administrative contestate, în opinia auditorilor, simplul fapt al folosinței copiatoarelor în alte locații constituie abatere indiferent de dovezile prin care s-a demonstrat folosirea echipamentelor în interesul exclusiv al societății. Mai mult, presupunerea auditorilor în sensul că alte entități au folosit copiatoarele, a fost contrazisă de documente cu privire la evenimentele care s-au organizat de către societate și Universitatea Politehnica. Astfel, în ceea ce privește echipamentul amplasat în incinta Universității Politehnica București - Facultatea de Energetică, recurenta precizează că SNN a organizat diverse simpozioane/colocvii/prezentări pentru promovarea, în fața studenților și a cadrelor. didactice, a avantajelor producerii energiei electrice prin sistemul nuclear de tip CANDU. În plus, având în vedere faptul că de aproximativ un deceniu, mulți specialiști -ingineri și operatori, salariați ai societății ce operau centrala nucleară de la Cernavodă au plecat în străinătate pentru a lucra în cadrul altor centrale nucleare, dar cu salarii considerabil mai mari, SNN a considerat o prioritate necesitatea pregătirii, din timpul facultății, prin acordarea de burse private și pregătire, a unor specialiști de excepție, ingineri/operatori de centrală nucleară. Un alt argument pe care instanța l-a ignorat a fost că numai în cazul încheierii unui contract de comodat sau de închiriere pentru echipamente cu entitățile publice, ar fi existat o abatere dacă societatea ar fi achitat serviciile prestate și hârtia. În speță nu s-a încheiat niciun contract de comodat sau de închiriere, deoarece echipamentele nu au fost date în folosința acelor instituții. În analizarea motivelor de nelegalitate a actelor administrative prezintă relevanță și verificarea îndeplinirii condiției privind existența prejudiciului întrucât acesta nu este dovedit prin simplul fapt al plății serviciilor pe care SNN avea obligația să le plătească în baza acordului cadru. Verificarea acestei condiții este esențială în raport de faptul că numai în cazul existenței unor abateri de la legalitate, care au determinat producerea unor prejudicii pot fi stabilite măsuri pentru recuperarea lor, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 94/1992 și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi. Din actele administrative a căror legalitate se contestă în prezenta cauză, recurenta consideră că instanța poate constata că, în viziunea auditorilor publici externi, prejudiciul este prezumat și implicit, fără a se face dovada în concret a elementelor care compun acest prejudiciu. În ceea ce privește afirmația intimatei în sensul că cele trei echipamente au fost instalate la Ministerul Economiei/Energiei cu aproximativ un an înainte de începerea lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, recurenta precizează că, deși nu are relevanță ca și cuantum al abaterii, perioada 2013-2014 fiind prescrisă, echipamentele au fost folosite în procesul de listare la bursă, conform H.G. nr. 39/2012 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Societății Naționale "Nuclearelectrica" S.A. București, modificată prin H.G. 380/19 iunie 2013. Astfel, potrivit H.G. nr. 39/2012, în vederea implementării strategiei de privatizare (art. 6) s-au constituit 2 comisii - pentru coordonarea procesului de privatizare și pentru pregătirea și monitorizarea procesului de privatizare formate din reprezentanți ai Ministerului Economiei (ministru, secretari de stat, șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie al Ministerului Energiei, membrii supleanți, membrii în secretariatul tehnic) precum și de la SNN (director general, directori direcții, secretariat tehnic și membrii supleanți). Deci, în mod eronat soluția instanței de fond se referă la această perioadă, înainte de începerea lucrărilor comisiei de negociere. Referitor la anularea măsurii de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor relocate la Ministerul Economiei/Energiei începând cu data inițierii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 si 4 de la Cernavodă, limitarea adusă de instanță este netemeinică, în contextul în care s-a demonstrat cu înscrisuri, aflate la dosarul cauzei, că lucrările Comisiei au fost inițiate de la data de 22.08.2014, dată la care Comisia de Negociere cu potențialii investitori a fost constituită prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății. Ședințele de negociere au fost purtate începând cu luna august 2014, perioadă în care documentația necesară a fi prezentată în cadrul discuțiilor purtate a necesitat un volum foarte mare de hârtie, atât prin numărul de exemplare necesar a fi pregătit cât și dată fiind complexitatea proiectului aflat în dezbatere. Astfel, numai "Acordul investitorilor" document esențial însuma 70 de pagini. În concluzie, consideră că instanța a limitat în mod greșit începutul folosirii echipamentelor relocate provizoriu pe durata negocierilor cu investitorii străini, în condițiile în care s-a dovedit cu înscrisuri că acestea au fost folosite în interesul societății începând cu luna august 2014, și cu atât mai mult în perioada auditată -2015-2016. Referitor la soluția de respingere a anulării măsurii privind prejudicierea societății cu contravaloarea serviciilor de multiplicare documente și telecopiere de la echipamentele relocate provizoriu la Universitatea Politehnica București, recurenta consideră că a fost dată cu încălcarea regulii de procedură prevăzută de art. 264 alin. (1) noul C. proc. civ. care dispune: 'Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor ", motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, o parte dintre studenții Universității Politehnice și-au realizat stagiul de practică de 3 luni pentru perioada studiilor de licență și de o lună pe perioada studiilor de masterat în cadrul SNN, la ambele sucursale - centrala nucleară de la Cernavodă și la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești. Recurenta mai arată că la dosarul cauzei a depus spre exemplificare 3 convenții-cadru privind efectuarea stagiului de practică în cadrul programelor de studii universitare de licență de către studenții Universității Politehnice și SNN - Fabrica de Combustibil Nuclear Pitești și numeroase acreditări pentru studenții care au efectuat practica la CNE Cernavodă. Pregătirea materialelor, a informărilor și documentațiilor necesare s-a realizat cu ajutorul copiatorului găzduit de universitate. Prin urmare, și în cazul acestui copiator, utilizarea acestuia s-a făcut exclusiv de către și în interesul SNN, instalarea aparatului în locația respectivă având tot rațiuni de eficiență a cheltuielilor, rațiuni practice, legate de rapiditate și eficacitate. 3.2. Pârâta Curtea de Conturi a României în recursul formulat invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că instanța de fond, analizând probele administrate, a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind soluția de admitere în parte a acțiunii în anulare În opinia pârâtei, hotărârea a fost dată, în parte, cu aplicarea greșită a acestor dispoziții, potrivit cărora activitatea de valorificare a rapoartelor de control se face în baza regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2), iar potrivit alin. (3) în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entității publice verificate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate. De reținut este faptul că, echipa de audit pe baza documentelor prezentate de entitate în timpul acțiunii de control a consemnat în Raportul de control, existența unei abateri de la legalitate și regularitate, respectiv: "majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 53.024 RON (fără TVA), reprezentând servicii (de multiplicare documente și telecopiere), acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea lor pentru SNN SA". Astfel, în baza acestui acord cadru s-au încheiat și derulat 3 contracte subsecvente, având ca obiect "prestarea de servicii de multiplicare documente și desene, servicii complete de telecopiere, servicii de tehnoredactare computerizată documente și servicii de administrare desene și control documente". Conform Rapoartelor lunare de activitate (având anexate "Situația serviciilor de multiplicare" și "Situația serviciilor de telecopiere"), puse la dispoziția echipei de audit în timpul acțiunii, s-a constatat faptul că un număr de 4 echipamente de multiplicare documente și telecopiere au fost instalate și au funcționat temporar în locații amplasate în afara entității (echipamentul Ricoh, tip MP2852, seria x , a fost instalat în data de 03.09.2013, la Ministerul Economiei - OPSPI și retras în data de 11.02.2016; echipamentul Ricoh, Aficio tip SP 204SFN, seria x (fax), a fost instalat în data de 03.09.2013 la Ministerul Economiei - Departamentul pentru Energie și retras în data de 11.02.2016; echipamentul Ricoh, tip MP2352, seria x , a fost instalat în data de 06.09.2013 la Universitatea Politehnică, Facultatea de Energetică și retras în data de 09.06.2016; echipamentul Ricoh, tip MPC305, seria x , a fost instalat în data de 25.03.2014 la Ministerul Energiei și retras în data de 12.12.2016). Pentru valorificarea acestor constatări, prin Decizia nr. 5/2018, s-au dispus în sarcina conducerii SNN S.A. măsuri pentru " extinderea verificărilor asupra derulării în perioada 2015-2017, a Acordului-cadru de servicii nr. x/24.07.2013 și a contractelor încheiate în baza acestora, în vederea identificării și a altor cazuri de servicii acceptate la plată fără a avea la bază, documente întocmite în condițiile legii care să certifice prestarea lor pentru entitate. Pentru cazurile identificate (inclusiv cel prezentat în Raportul de control) se vor dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de servicii, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate în condițiile legii, precum și corectarea rezultatelor) ". De asemenea, recurenta-pârâtă mai consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu prezintă relevanță că, în procesele-verbale de instalare și recepție, la rubrica "beneficiar" este nominalizată instituția unde au fost instalate și un reprezentant al acesteia, respectiv Ministerul Economiei/Energiei, reținând că toate acestea reprezintă "doar neregularități de formă, neproducătoare de prejudicii". Or, tocmai aceste aspecte susțin constatările pârâtei, în sensul că reclamanta a achitat serviciile respective fără ca acestea să fie prestate pentru activitatea desfășurată în interesul propriu, cu atât mai mult cu cât prin ordinul de constituire al comisiei de negociere nu s-a stabilit în sarcina SNN S.A. obligativitatea asigurării logisticii necesare desfășurării activității comisiei de negociere. Instanța de fond a mai reținut ca s-a dovedit în cauză situația de fapt invocată de către reclamantă, prin înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale ședințe comisie de negociere, cu privire la numărul mare de documente necesar a fi pus la dispoziția comisiei de negociere și necesitatea de a fi pregătite în cel mai scurt timp, care a condus la decizia de a amplasa echipamentele de fotocopiere/fax în locațiile principale ale desfășurării acestor negocieri, respectiv la sediul Ministerului Energiei. Însă dovezile prezentate privesc ședințele Comisiei de negociere, constituită prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie. În ceea ce privește perioada 25.03.2014 -11.02.2016, pentru care s-a admis cererea de anulare a măsurilor dispuse, recurenta-pârâtă precizează faptul că echipamentele au fost instalate în locațiile situate la Ministerul Economiei și ulterior la Ministerul Energiei, anterior perioadei în care a funcționat Comisia de Negociere pentru derularea Proiectului Unitățile 3 și 4 CNE Cernavoda. De asemenea, în perioada 03.09.2013-11.02.2016 un număr de 2 copiatoare, au funcționat simultan în aceeași locație, respectiv la Ministerul Energiei. Pentru niciunul din cele 4 echipamente nu au fost prezentate documente din care să reiasă desfășurarea de activități de către SNN S.A. la sediul acestor instituții. Din Procesele-verbale de predare-primire a echipamentelor, rezultă faptul că, în această perioadă echipamentele s-au aflat în gestiunea reprezentanților instituțiilor la sediul cărora au fost instalate, nu a salariaților SNN S.A.. Contrar celor reținute de către instanța de fond, recurenta apreciază că sunt relevante în cauză procesele-verbale de instalare și recepție (anexele 162-164 la Raportul de control), din care reiese faptul că echipamentele au fost predate în gestiunea reprezentanților instituțiilor la sediul cărora au fost instalate, în aceste procese-verbale, iar la rubrica beneficiar este nominalizată instituția unde au fost instalate și un reprezentat al acesteia, nicidecum nu a fost nominalizată SNN S.A.. În susținerea recursurilor sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare la recursul reclamantei prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea pârâtei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Cu toate că au fost invocate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost obiectul unei acțiuni de control a Curții de Conturi a României, context în care auditorii publici externi, în Raportul de control, au consemnat, printre altele, existența următoarei abateri de la legalitate și regularitate, respectiv: "majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 53.024 RON (fără TVA), reprezentând servicii (de multiplicare documente și telecopiere), acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea lor pentru SNN S.A. ". În această situație, având în vedere aspectele constatate, prin Decizia nr. 5/2018, s-au dispus în sarcina conducerii SNN S.A. măsuri pentru "extinderea verificărilor asupra derulării în perioada 2015-2017, a Acordului-cadru de servicii nr. x/24.07.2013 și a contractelor încheiate în baza acestora, în vederea identificării și a altor cazuri de servicii acceptate la plată fără a avea la bază, documente întocmite în condițiile legii care să certifice prestarea lor pentru entitate, pentru cazurile identificate (inclusiv cel prezentat în Raportul de control), măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de servicii, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora, (inclusiv a beneficiilor nerealizate în condițiile legii, precum și corectarea rezultatelor. Prin urmare, pentru abaterea consemnata în Raportul de control și la pct. -ul 11 din Decizia nr. 5/2018, s-a dispus în sarcina acesteia, la pct. -ul II.13, măsura de stabilire a întinderii prejudiciului produs și de recuperare, în condițiile legii. Împotriva măsurii sus menționate, reclamanta SN Nuclearelectrica S.A. a formulat contestație, care a fost respinsă, cu privire la abaterea consemnată la pct. -ul 11 și la măsura de la pct. -ul II.13 din Decizia nr. 5/2018, prin încheierea nr. 29/2018 de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, ambele acte fiind atacate, referitor la abaterea și măsura indicate. Instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei este fondată în parte, numai în ceea ce privește măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei, doar începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă (măsură dispusă la punctul II.13 al deciziei nr. 5/08.06.2018, în privința căreia s-a respins contestația administrativă prin intermediul punctului 5 al încheierii nr. 29/31.07.2018). În cuprinsul Deciziei contestate sunt enumerate ca prevederi legale încălcate art. 1, art. 5, art. 10 (3) și (4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv actualizată, art. 19 alin. 1 și art. 25 (1) din Codul fiscal actualizat. În ceea ce privește măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei, aceasta a fost aplicată în baza prevederilor art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora activitatea de valorificare a rapoartelor de control se face în baza regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2), iar potrivit alin. (3), în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice verificate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate. Prin Strategia de continuare a "Proiectului Unitățile 3 si 4 CNE Cernavoda prin organizarea unei proceduri de selectare de investitori", aprobată de Guvernul României prin Memorandumul din data de 31 iulie 2014 și, ulterior, de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor ("AGEA") SNN din data de 22 august 2014, s-a decis ca procedura de selecție a investitorului privat să fie coordonată și derulată de două comisii, respectiv Comisia Interministerială pentru continuarea Proiectului și Comisia de Negociere. Consiliul de Administrație al SNN are ca și atribuție nominalizarea membrilor Comisiei de Negociere din partea SNN precum și stabilirea atribuțiilor acestora, potrivit prevederilor Ordinului ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri nr. 1646/28.08.2012. Prin Adunarea Generală din 22.08.2014, SNN a aprobat constituirea, prin ordin al Ministrului Delegat pentru Energie, a Comisiei de Negociere cu potențialii investitori, care va coordona și conduce, în mod direct, derularea procedurii de selecție a investitorului privat, în conformitate cu Strategia aprobată și mandatarea Consiliului de Administrație pentru luarea tuturor măsurilor necesare desemnării membrilor din partea SNN. Prin urmare, activitatea Comisiei de negociere este desfășurată exclusiv în interesul reclamantei SNN, Comisia fiind un organism de lucru pentru realizarea obiectivelor societății în legătură cu Proiectul Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă. Recurenta-reclamantă a arătat că, la nivelul Comisiei de negociere ședințele de negociere s-au purtat, la sediul fostului Departament al Energiei din cadrul Ministerului Economiei (sediul din Calea x) și, ulterior, la sediul actualului Minister al Energiei (sediul din Splaiul Independenței). Componența numerică a Comisiei de Negociere a variat în timp, pornindu-se de la un număr de 14 membri plus Secretariatul Tehnic (7 membri) până la, actualmente, 18 membri plus Secretariatul Tehnic (9 membri) și a fost alcătuită, în majoritate din reprezentanți ai Ministerului Energiei (inițial, Ministerul Economiei - Departamentul pentru Energie), ai cărui angajați se regăsesc pe statele de plată ale SNN ca membri ai Comisiei de Negociere, aceasta fiind condusă de un secretar de stat. De asemenea, la aceste ședințe au participat un număr de 10-12 parteneri chinezi din partea investitorului chinez plus consultanți juridici și fiscali 6 persoane. În medie la fiecare ședința participau semnând procesul-verbal aproximativ 40 de membri. Recurenta-reclamantă a mai susținut că ședințele de negociere au fost purtate începând cu luna august 2014, perioada în care documentația necesară a fi prezentată în cadrul discuțiilor purtate a necesitat un volum foarte mare de hârtie, atât prin numărul de exemplare necesar a fi pregătit cât și dată fiind complexitatea proiectului aflat în dezbatere. Astfel, numai "Acordul investitorilor" document esențial însuma 70 de pagini. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că nu se justifică constatarea ca fiind abatere utilizarea echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei, începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, care este chiar data constituirii ei prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din data de 22.08.2014, întrucât folosirea echipamentelor s-a făcut, în mod esențial, pentru activitățile recurentei-reclamante și, deci, nu a determinat producerea unor prejudicii, iar Curtea de Conturi are, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, competența să constate doar abateri de la legalitate sau regularitate care au determinat producerea unor prejudicii. De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că pentru perioada anterioară constituirii Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din 22.08.2014, utilizarea echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei nu s-a făcut pentru activitățile recurentei-reclamante, astfel că a considerat că există o abatere de la legalitate sau regularitate care a determinat producerea unor prejudicii, fiind legală, deci, atât constatarea ei, cât și măsura corelativă de la pct. -ul II.13 din decizia contestată. Astfel fiind, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și recurenta-pârâtă, în mod corect au apreciat că recurenta-reclamantă a încălcat obligația instituită de art. 1 și art. 5 din O.G. nr. 119/1999, efectuând totodată cheltuieli care nu sunt aferente veniturilor, încălcând și prevederile art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, modificată și completată (forma în vigoare în perioada de referință), potrivit cărora: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare ". De asemenea, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modul în care a procedat recurenta-reclamantă constituie o abatere și de la prevederile art. 25 alin. (1) al acestui act normativ, potrivit cărora: "Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice (...) ". În ceea ce privește echipamentul amplasat în cadrul Universității Politehnice, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu este întemeiată apărarea sub acest aspect, întrucât cele trei evenimente (evenimentul "Resursele umane-cea mai mare provocare pentru perioadele actuale și de viitor în domeniul nuclear" desfășurat în data de 19 octombrie 2016, proiectul Better understanding and recognition of nuclear skills and gualifications-BRIDGE" ce a avut loc în 19 august 2016 și evenimentul "A." ce a avut loc în noiembrie 2016) pentru a căror desfășurare s-a afirmat că a fost utilizat echipamentul, sunt ulterioare datei retragerii echipamentului, respectiv 09.06.2016. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. Recurenta-reclamantă mai susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor pct. 180 din RODAS, întrucât s-au preluat în parte afirmațiile intimatei - pârâte. Dispozițiile pct. 180 din RODAS, reglementează procedura ce trebuie aplicată în vederea emiterii proiectului de decizie și a deciziei pentru înlăturarea abaterilor consemnate în actele de control, precum și competențele ce revin personalului de conducere pentru emiterea deciziilor. La valorificarea constatărilor înscrise în acest Raport de control, respectiv la emiterea Deciziei nr. 5/2018, s-au avut în vedere Obiecțiunile nr. 6243/18.05.2018, formulate de conducerea SN Nuclearelectrica S.A. și Nota întocmită de auditorii publici externi conținând poziția motivată legal referitoare la obiecțiunile depuse, în conformitate cu prevederile pct. 162-164 din RODAS. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prevederile legale menționate în cuprinsul actelor atacate, reprezintă temei al abaterilor constatate și au aptitudinea de a constitui o bază legală suficientă pentru reținerea acestora. Instanța de fond a analizat dispozițiile actelor normative care au fost încălcate privind plățile efectuate de recurenta - reclamantă pentru serviciile contractate, respectiv dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, ulterior dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, art. 1, art. 5, art. 10 alin. (3) -(4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv (acte normative în vigoare în perioada respectivă). Astfel, instanța de fond a reținut că rezultă, pe de o parte obligația legală ce îi revine recurentei-reclamante de a utiliza fondurile publice, de a realiza gestiunea financiară și administrarea patrimoniului cu eficiență, eficacitate și economicitate, iar, pe de altă parte, să se facă doar cu privire la activitățile celui care deține și utilizează fondurile publice sau bunurile aferente patrimoniului public. Prin urmare, pentru abaterile consemnate în Raportul de control și la pct. l 1 din Decizia nr. 5/2018, s-a dispus în sarcina recurentei-reclamante, măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs și de recuperare în condițiile legii. Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile recurentei-reclamante potrivit cărora Decizia nr. 5/2018 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, întrucât Curtea de Conturi a României a respectat aceste dispoziții în raport de legislația incidență în cauză, în vigoare la data săvârșirii abaterilor. Decizia a fost emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 181 și per. 188 paragraful 3 din RODAS, înscriindu-se în concret abaterile de la legalitate și regularitate constatate în urma acțiunii de control efectuată de Curtea de Conturi la SNN, măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficiențelor constatate și termenele de ducere la îndeplinire. Înalta Curte reține că încheierea nr. 29/2018 a fost emisă potrivit dispozițiilor pct. 219 din RODAS potrivit cărora: "Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente și emite încheiere", conținând toate elementele de formă și fond prevăzute în Anexa nr. 15 la Regulament, prezentându-se motivele de fapt, respectiv argumentele care au determinat comisia să respingă contestația, redarea măsurii contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii acesteia, motivele invocate în contestație de către conducerea SNN S.A. și documentele depuse în susținerea acesteia, motivele pentru care au fost apreciate ca nerelevante. De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate criticile reclamantei, reținând că pentru perioada anterioară constituirii Comisiei de negociere a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, prin Ordinul Ministrului delegat pentru energie din 22.08.2014, utilizarea echipamentelor în discuție la Ministerul Economiei/Energiei nu s-a făcut pentru activitățile acesteia. Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, este relevant în cauză faptul că echipa de audit a constatat faptul că, deși Comisia de Negociere pentru derularea Proiectului Unitățile 3 și 4 CNE Cernavodă pentru a cărei funcționare se afirmă că au fost folosite un număr de 3 echipamente, a fost constituită prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din data de 22.08.2014, două multifuncționale și un fax au fost instalate la Ministerul Economiei și ulterior la Ministerul Energiei cu o perioadă semnificativă de timp înainte de înființarea acestei comisii (aproximativ 1 an în cazul a două echipamente și 5 luni în cazul unui echipament). Prin acest ordin de constituire a Comisiei de Negociere pentru derularea Proiectului Unitățile 3 și 4 CNE Cernavodă nu a fost stabilită în sarcina SNN S.A. obligativitatea asigurării logisticii necesare desfășurării activității comisiei de negociere. Înalta Curte constată că și susținerea reclamantei privind utilizarea echipamentului amplasat în cadrul Universității Politehnice pentru cele trei evenimente ("Resursele umane-cea mai mare provocare pentru perioadele actuale și de viitor în domeniul nuclear" desfășurat în data de 19 octombrie 2016, proiectul "Better understanding and recognition of nuclear skills and qualifications-BRIDGE" ce a avut loc în 19 august 2016 și evenimentul "A." ce a avut loc în noiembrie 2016), în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond, având în vedere că echipamentul respectiv a fost retras anterior desfășurării acestora, în data de 09.06.2016. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a menținut în parte ca fiind legale măsurile dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 5/2018, emisă de pârâtă. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.