ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Naționala Nuclearelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

(i) anularea parțială a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv pct. 2 din încheiere prin care a fost respinsă contestația reclamantei nr. 8225/29.06.2018 împotriva măsurii dispuse la pct. 1.5 din Decizia nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi;

(ii) anularea parțială a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la pct. 1.5 pentru înlăturarea abaterii descrise la pct. 5 din Decizie;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1940 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulate de reclamanta Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1940 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Nuclearelectrica S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că majorarea capitalului social pentru societate s-a făcut cu o întârziere de șapte ani față de data finanțării pentru investiții, care trebuia transpusă în majorarea capitalului social, partea deținută de Statul român urmând să crească.

De asemenea, consideră că lipsește motivarea sentinței contestate pe acest aspect, având în vedere că cei șapte ani ar fi reprezentat o întârziere, în condițiile în care H.G. nr. 365/1998 de înființare a Nuclearelectrica S.A. prevede transformarea finanțărilor pentru investiții în aport la capitalul social, fără a explicita un termen.

Față de omisiunea legiuitorului, apreciază că nu se putea dispune peste lege și instanța de fond nu putea reține, cu titlu de legalitate, un astfel de considerent.

În ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că această majorare de capital social, cu fondurile avansate către societate cu titlu de fonduri pentru investiții și nu cu titlu de aport la capitalul social, nu se putea face fără consimțământul asociatului majoritar - Statul Român, care își exercită drepturile prin Ministerul Energiei.

În plus, Ministerul Energiei și Fondul Proprietatea, în calitate de acționari, au dispus amânarea majorării capitalului social, deși conducerea executivă a învestit Adunarea Generală în acest scop, raportat la prevederile C. civ., ce statuează explicit că nu se poate da curs unei obligații peste voința creditorului.

Așadar, arată că acordul asociatului majoritar trebuia dat în Adunarea Generală, în mod obligatoriu, aceasta fiind singura entitate din cadrul societății care putea dispune asupra majorării capitalului social.

Cu privire la această majorare imediată, apreciază că nu există un text de lege care să impună efectuarea sa de îndată. Din acest punct de vedere sentința se poate considera nemotivată, deoarece nu s-a punctat explicit de ce cei șapte ani reprezintă o întârziere în sensul legii, chiar dacă, din perspectivă cronologică, a existat acest interval de timp între data avansării fondurilor pentru investiții și majorarea capitalului social.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 cu o acțiune în anularea încheierii nr. 29/31.07.2018 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi prin care a fost respinsă contestația formulată de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-au dispus măsuri în sarcina recurentei-reclamante pentru înlăturarea neregulilor financiar contabile contestate.

În fapt, în urma unei misiuni de audit desfășurată la recurenta-reclamantă în perioada 10.01.2018-04.05.2018, privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor în perioada 2015-2017, auditori publici externi au întocmit raportul de audit financiar nr. x/04.05.2018, în cuprinsul căruia, la pct. 5.1 au constatat nerespectarea prevederilor legale privind nemajorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societății cu valoarea alocațiilor bugetare primite în perioada 2006-2009 în valoare de 194.376.700 RON.

În baza raportului de control a fost emisă Decizia nr. 5/08.06.2018, în cuprinsul căreia la pct. I.5 s-au stabilit următoarele obligații în sarcina conducerii entității verificate pentru înlăturarea abaterii:

- pct. I.5 " Conducerea Societății Naționale Nuclearelectrica S.A. va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind "majorarea capitalului social cu sumele alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiții", în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Totodată, se vor dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra sumelor alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiții, evidențiate în contabilitate în perioada 2015-2017, a majorărilor de capital efectuate, în vederea identificării și a altor sume alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiții, cu care a fost majorat capitalul social peste ani de zile și/sau n-a fost majorat capitalul social, pentru cazurile identificate (inclusiv pentru cel consemnat în Raportul de control), se vor stabili cauzele care au condus nemajorarea capitalului social în condițiile legii, după caz, pentru cauzele imputabile entității, se vor stabili eventuale consecințe referitoare la repartizarea și plata dividendelor cuvenite acționarilor, evidențierea acestora în contabilitate și dispunerea măsurilor legale în vederea plații sumelor stabilite."

Soluționând cauza, curtea de apel a respins criticile de nelegalitate formulate și a menținut actele contestate, reținând, în esență, că măsura de la pct. 1.5 din Decizia nr. 5/2018 nu a fost dispusă în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, ci în baza prevederilor art. 43 lit. c) din lege, potrivit cărora Curtea de Conturi stabilește în baza constatărilor sale înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă sau fiscală controlată.

De asemenea, instanța a înlăturat susținerile reclamantei privind încălcarea prevederilor pct. 180 din R.O.D.A.S., apreciind că nu pot constitui critici de nelegalitate simplele afirmații ale acesteia referitoare la nelegală reținerea că ar fi încălcat prevederile H.G. nr. 365/1998, O.G. nr. 119/1999, precum și cele ale art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990;

Totodată, a validat argumentele pârâtei, potrivit cărora reclamanta nu a respectat prevederile legale privind majorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societății cu valoarea alocațiilor bugetare primite în perioada 2006 - 2009, în raport de dispozițiile art. 20 din H.G. nr. 365/199S privind înființarea Companiei Naționale de Electricitate S.A., a Societății Naționale "Nuclearelectrica" S.A. și a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "A.", textul de lege având caracter imperativ, reținând în cauză incidența dispozițiilor art. 6 alin. (1) - (2) și art. 9 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, precum și încălcarea prevederilor art. 67 alin. (2) respectiv art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică vizează nerespectarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. cu referire la motivarea hotărârii recurate.

Critica este nefondată, întrucât judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

Împrejurarea că instanța de fond a validat punctul de vedere al intimatei-pârâte nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în condițiile în care instanța de fond a analizat susținerile recurentei-reclamante, procedând la o abordare echilibrată a cauzei.

Astfel, în contextul analizei argumentelor părților, instanța de fond a indicat normele de drept pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

Împrejurarea că instanța de fond a reținut incidența în cauză a cadrului legal menționat în actele administrative contestate nu este de natură să fundamenteze concluzia că hotărârea recurată este nemotivată, câtă vreme instanța a răspuns argumentelor părților, situație în care Înalta Curte apreciază că soluția nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt nefondate.

În cadrul analizei acestor critici, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susținerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susținerilor care vizează legalitatea sentinței, nu și a celor care vizează netemeinicia acesteia.

În acest sens, instanța are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu și netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanța superioară asupra hotărârii instanței inferioare și este guvernată de principiul legalității căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanței inferioare.

În acest context, cu referire la criticile vizând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, în ceea ce privește operațiunea de majorare a capitalului social, respectiv a dispozițiilor art. 1068, art. 1075 și art. 1094 din C. civ. de la 1864, întrucât instanța de fond nu a fost învestită cu analiza acestor critici de nelegalitate, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi analizate omisso medio direct în recurs.

Examinând criticile care vizează nelegalitatea măsurii de la pct. I.5 din Decizia nr. 5/08.06.2018 emisă de autoritatea intimată, din perspectiva temeiurilor de drept în baza cărora a fost dispusă, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.

Prima instanță, pe baza unei analize corecte și pertinente a dispozițiilor art. 20 din H.G. nr. 365/1998 art. 6 alin. (1) și (2) și art. 9 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, precum și a dispozițiilor statutare, a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora majorarea capitalului unei societăți comerciale revine exclusiv Adunării Generale a Acționarilor, conform art. 113 lit. e) si f) din Legea nr. 31/1990 și a fost decisă în anul 2014 în Adunarea Generală Extraordinară a Actionarilor SNN cu votul majoritar al Statului Român care, în calitatea sa de acționar, a dispus amânarea majorării timp de 7 ani.

Art. 20 din H.G. nr. 365/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A., a Societății Naționale Nuclearelectrica S.A. și a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "A.", prevede că "Sumele alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiții majorează capitalul social al Companiei Naționale de Electricitate S.A. și pe cel al Societății Naționale Nuclearelectrica S.A. sau, după caz, patrimoniul Regiei Autonome pentru Activități Nucleare", textul de lege având caracter imperativ.

Totodată, art. 13 pct. 4 din Statutul Societății Naționale " Nucelarelectrica" S.A., aprobat prin H.G.nr 365/1998 Anexa 1.2, Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) are printre atribuții majorarea, reducerea sau reîntregirea capitalului social, iar în ceea ce privește convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (AGEA), art. 14 din Statut stipulează că va fi convocată ori de câte ori este cazul, la solicitarea acționarului unic, la cererea consiliului de administrație sau a cenzorilor.

Cum dispozițiile precitate instituie o obligație, iar nu o facultate lasată la latitudinea AGA, în mod judicios instanța de fond a reținut că nu are relevanță sub aspectul abaterii constatate, faptul că recurenta-reclamantă a propus majorarea de capital social cu alocațiile bugetare încă din anul 2008 când, în cadrul AGEA din data de 13.11.2008, acționarii au decis amânarea discutării Notei privind majorarea capitalului social, câtă vreme obligațiile expres prevăzute de lege nu au fost respectate.

Totodată, dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991 stautează că: (1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz", iar art. 9 alin. (1) pevede că "Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată."

Or, recurenta- reclamantă a înregistrat în contabilitate majorarea capitalului social cu valoarea alocațiilor bugetare primite în perioada 2006 - 2009 pentru realizarea Unității 2 și pentru finanțarea lucrărilor la Unitățile 3-5 de la CNE Cernavodă abia în data de 31.03.2015, contrar prevederilor precitate.

În acest context, în mod corect a reținut instanța de fond încălcarea dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care "(2) Dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. (...)", întrucât prin nemajorarea timp de aproximativ 7 ani, a capitalului social cu valoarea alocațiilor bugetare primite în perioada 2006-2009, de 194.376.700 RON, situația capitalului înregistrat și prezentat în situațiile financiare nu a fost la nivelul aporturilor realizate de Statul român, acesta fiind diminuat cu contravaloarea alocațiilor bugetare în sumă de 194.376.700 RON, iar dividendele cuvenite statului nu au fost calculate și repartizate proporțional aportului adus de Statul Român la capitalul social.

Pe cale de consecință, prin modul cum s-a procedat, deoarece acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar nu au fost plătite la data subscrierii, pentru ca valoarea aportului să corespundă numărului și valorii acțiunilor acordate în schimb, ci anterior, cu aproximativ 7 ani în urmă, s-au încălcate dispozițiile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care, acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii.

Din acest motive se impune a fi înlăturată și apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia nu exista un text de lege care să impună momentul la care trebuie realizată majorarea capitalului social.

Recurenta-reclamantă avea obligația de a urmări respectarea prevederilor art. 67 alin. (2) respectiv art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Acționarului majoritar (Statul român) i-au fost repartizate dividende în raport cu aportul la capitalul social, înregistrat la data respectivă, astfel:

- potrivit Raportului financiar pentru exercițiul financiar al anului 2012, la data de 31.12.2012, SN Nuclearelectrica S.A. avea înregistrat un capital social de 2.536.823.610 RON, din care: 2.290.061.390 RON respectiv 90,28 % era deținut de Statul român, pentru care dividendele totale repartizate în anul 2013 au fost de 28.491 mii RON, iar dividendele repartizate Statului român, potrivit datelor publicate prin Raportul anual 2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost de 25.721 mii RON.

- potrivit Raportului financiar pentru exercițiul financiar al anului 2013, la data 31.12.2013, capitalul social al S.N. Nuclearelectrica S.A. a fost de 2.817.827.560 RON, din care: 2.290.061.390 RON, respectiv 81,27% era deținut de Statul Român, pentru care dividendul total repartizat în anul 2014 a fost de 340.576 mii RON, iar dividendul repartizat Statului român potrivit datelor publicate prin Raportul anual 2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost de 277.097 mii RON.

Or, prin mecanismul mai sus descris au fost încălcate prevederile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 relativ la obligația persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

Cât privește motivele invocate de recurenta-reclamantă pentru a justifica faptul că majorarea de capital social s-a efectuat abia în anul 2014: existența unor litigii între cei doi acționari (în perioada respectivă) Statul Roman și Fondul Proprietatea referitoare la structura capitalului social și care au blocat orice înregistrare la Registrul Comerțului a unor posibile modificări ale capitalului social al SNN, respectiv decizia acționarului majoritar Statul Roman și mai apoi înțelegerea (acordul de restricționare lock-up) cu Fondul Proprietatea, de a amâna aceasta operațiune până după listarea societății la Bursa de Valori București, în mod corect au fost înlăturate de instanța de fond, întrucât nu pot constitui drept cauze exoneratorare de răspundere.

Invocarea litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. x/2009, în care Fondul Proprietatea solicita transferul unui număr de 20.077.953 acțiuni din proprietatea Ministerului Finanțelor Publice nu prezintă relevanță în cauză, întrucât se referă la majorarea capitalului social cu alocațiile bugetare primite de S.N.N. S.A. în perioada 2002-2004, iar litigiu de față vizează o perioadă diferită, respectiv 2006-2009.

Cât privește acordul de lock-up semnat între acționarii societății, prin care acționarii se obligau să nu facă nicio majorare de capital social, acesta viza o perioadă de 6 luni din momentul în care s-a dispus listarea la bursă, în condițiile în care prin actele contestate s-a reținut nemajorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societății cu valoarea alocațiilor bugetare primite în perioada 2006-2009 în valoare de 194.376.700 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulat de reclamanta Nuclearelectrica S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Nuclearelectrica S.A. împotriva sentinței nr. 1940 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.