ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4561/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.08.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Nationala Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanței anularea parțiala a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv anularea punctului 1 din încheiere, anularea parțiala a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisa de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul I.4 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 4 din Decizie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel București

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1229 din 29 martie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamanta Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și, în consecință, a anulat în parte încheierea nr. 29/31.07.2018, respectiv pct. 1, și Decizia nr. 5/08.06.2018, respectiv măsura dispusă la pct. I.4 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 4.

Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta pârâta Curtea de Conturi a României întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată.

A criticat recurenta-pârâtă decizia atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

- instanța de fond analizând probele administrate nu a avut în vedere temeiul de drept în baza căruia au fost dispuse măsurile de la pct. I. 4 din Decizia nr. 5/2018, respectiv dispozițiile art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, raportate la art. 206, art. 1169 și art. 2185 alin. (2) C. civ., art. 1, art. 2 alin. (1) și (2) din Anexa 1.2. a H.G. nr. 365/1998, art. 8 și 24 din Legea nr. 111/1996, O.U.G. nr. 99/20061. Instanța de fond deși a înlăturat ca neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, constatând că din cuprinsul actelor atacate rezultă cu claritate situația de fapt imputată reclamantei și dispozițiile legale încălcate, însă în același timp a apreciat că măsurile dispuse la pct. I. 4 din Decizia nr. 5/2018 au fost încălcate dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată;

- recurenta precizează că dispozițiile art. 43 nu conțin alin. (3) la care face trimitere instanța de fond, sunt preluate din apărările reclamantei care a indicat greșit textul de lege;

- în prezenta cauză, măsurile dispuse la pct. I. 4 din Decizia nr. 5/2018 privesc nereguli finciar - contabile și nu abateri de la legalitate care au produs prejudicii;

- instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor atacate din perspectiva cadrului normativ ce reglementează organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, respectiv nu a avut în vedere prevederile pct. 87 din R.O.D.A.S., în vigoare la data desfășurării acțiunii de control, "Raportul de control, al cărui model și conținut este prezentat în Anexa nr. 4 (...)."

- decizia a fost emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 181 și pct. 188 paragraful 3 din R.O.D.A.S., înscriindu-se în concret abaterile de la legalitate și regularitate constatate în urma acțiunii de control efectuată de Curtea de Conturi la S.N.N. S.A., măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficiențelor constatate și termenele de ducere la îndeplinire;

- încheierea nr. 29/2018 a fost emisă potrivit dispozițiilor pct. 219 din R.O.D.A.S. "Comisia de soluționare a contestațiilor examinează constestația împreună cu celelalte documente și emite încheiere", conținând toate elementele de formă și fond prevăzute în Anexa nr. 15 la Regulament, prezentându-se motivele de fapt, respectiv argumentele care au determinat comisia să respingă contestația, redarea măsurii contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii acesteia, motivele invocate în contestație de către conducerea S.N.N. S.A. și documentele depuse în susținerea acesteia, motivele pentru care au fost apreciate ca nerelevante;

- în considerentele hotărârii pronunțată s-a reținut și faptul că prevederile O.U.G. nr. 99/2006 și ale Legii nr. 93/20209 nu sunt incidente în acest caz.

- instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de Curtea de Conturi a României, potrivit cărora angajarea împrumutului s-a efectuat pentru finanțarea unor activități în domeniul nuclear, pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, era obligatorie autorizarea lor;

- referitor la Hotărârea A.G.E.A. din 22.12.2017 prin care s-a schimbat structura activităților ce urmau a fi finanțate, respectiv prin eliminarea activității de conservare, în Raportul de control, echipa de audit a consemnat faptul că, data la care A.G.E.A. a schimbat structura activităților este ulterioară datei la care a fost încheiat contractul de împrumut nr. x/13.10.2017.

- prin urmare la data încheierii acestui contract de împrumut, A. nu deținea autorizație pentru coordonarea activităților de conservare și a activităților suport destinate Unităților 3 și 4 de la C.N.E. Cernavodă. Acest tip de activități putea fi coordonat doar de către S.N.N., conform autorizației S.N.N. x emisă de C.N.C.A.N. la 01.05.2017;

- în mod greșit instanța de fond a reținut că la momentul încheierii contractului de împrumut x/13.10.2017 a fost respectat un act normativ în forma în care acesta a intrat în vigoare ulterior, începând cu data de 12.04.2018 (data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2018);

- instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu au fost încălcate prevederile O.G. nr. 119/1999, deși reclamanta a calculat și înregistrat dobânzi pentru creditul acordat, fără a lua măsuri pentru recuperarea acestor sume;

-instanța de fond la pronunțarea hotărârii a mai reținut greșit și faptul că nu era necesar ca în Statut să fie prevăzut, expressis verbis, printre atribuțiile Consiliului de Administrație și ale Adunării Generale atribuția acestora de a aproba încheierea unor contracte de împrumut;

-auditorii publici externi au consemnat faptul că, potrivit situațiilor financiare încheiate la 31.12.2017, recalamanta a calculat și înregistrat dobânzi în sumă de 1.123,28 RON reprezentând dobândă aferentă creditului în sumă de 4.000.000 RON acordat A. S.A., fară ca până la sfârșitul anului 2017, să încaseze sume din dobânzi;

- auditorii au consemnat faptul că, A. S.A. a formulat cerere de finanțare nr. l/R din 07.11.2017, pentru suma de 500.000 RON, pentru care a fost emisă Notificarea de aprobare a cererii de finanțare nr. l/R din 07.11.2017, urmare căreia, a fost evidențiată ca achitată suma de 500.000 RON, iar potrivit situațiilor financiare încheiate la 31.12.2017, societatea a calculat și înregistrat dobânzi în sumă de 1.123,28 RON care până la sfârșitul anului 2017 nu au fost încasate;

- în consecință, prin măsurile de la pct. I. 4 din Decizia nr. 5/2018, s-au dispus în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, în sarcina conducerii S.N.N. S.A. măsuri pentru remedierea neregulilor financiar - contabile constatate;

- recurenta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ. în ceea ce privește o obligarea instituției noastre la suportarea cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă Nucleareelectrica S.A., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prin recursul declarat s-au reluat criticile din fond.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 17 februarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 octombrie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia admiterii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Recurenta-pârâtă a reiterat, prin cererea de recurs, nemulțumirile supuse deja controlului judiciar anterior, referitoare la faptul că o societate comercială, categorie în care intră și reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 365/1998, poate încheia orice contract, cu orice partener și cu clauzele pe care părțile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică și bunele moravuri, pe care curtea de apel le-a examinat în cadrul unui silogism judiciar expus corect și detaliat, fiind stabilită situația de fapt pe baza aprecierii probatoriului administrat și aplicate normele de drept substanțial incidente, cu consecința neidentificării vreunui text legal care să interzică reclamantei încheierea unui contract de împrumut.

Astfel, este de necontestat că, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV cu tema "Controlul privind situația, evoluția si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului precum si legalitatea realizării veniturilor si efectuării cheltuielilor in perioada 2015-2017 la Societatea Naționala Nuclearelectrica S.A." a fost întocmit Raportul de control nr. x din 4.05.2018.

În cuprinsul acestui Raport, auditorii publici au constatat drept abatere "Creditarea A. S.A. cu suma de 4.000.000 RON, precum și înregistrarea de venituri în sumă de 743,69 RON, din activități neprevăzute în Statutul societatii.", iar "valoarea estimativa a acestor abateri este de 4.000.000 RON" - pct. 4.1., pag. 15-20 din Raport.

Reclamanta a formulat obiecțiuni, însă acestea nu au fost reținute de către Curtea de Conturi a României si, în baza Regulamentului anterior menționat, punctele 174 si urm., Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr. 5/8.06.2018, prin care a fost dispusa măsura nr. 1.4 pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 4 din Decizie:

"Conducerea Societatii Nationale Nuclearelectrica S.A. va dispune masuri si va urmari intrarea in legalitate privind "buna gestiune privind utilizarea fondurilor banesti pentru activitati cuprinse in Statutul SNN S.A.. Totodata, va dispune masuri pentru extinderea verificarilor asupra imprumuturilor acordate in conditiile in care, în Statutul societatii, nu a fost prevazuta activitatea de creditare/acordare de imprumuturi, pentru cazurile identificate (inclusiv pentru cel consemnat in Raportul de control) se va analiza derularea contractelor incheiate, stabilirea sumelor nerecuperate si inregistrarea lor in contabilitate, dupa care se va proceda la recuperarea lor in conditiile legii (pentru inlaturarea abaterii prezentate la pct. 4 din Decizie)", respectiv "4. Nerespectarea prevederilor legale privind desfasurarea activitatilor reglementate prin Statutul societatii, respectiv desfasurarea de activitati neprevazute in Statutul SNN SA"

Împotriva Deciziei sus-menționate, reclamanta a formulat, contestație iar Comisia de soluționare a contestațiilor a dispus prin încheierea nr. 29/31.07.2018, respingerea contestației cu privire la aceasta măsura, deoarece în urma analizei a rezultat că argumentele prezentate nu aduc elemente noi care sa modifice Decizia nr. 5/08.06.2018.

Este de menționat că situația de fapt imputată reclamantei Societatea Naționala Nuclearelectrica S.A., a fost acordarea unui împrumut și dispozițiile legale încălcate-nesocotirea dispozițiilor care reglementează buna gestiune în cheltuirea banilor publici și a celor care reglementează activitatea de creditare.

Astfel, instanța de fond a analizat susținerile și apărările referitoare la faptul că actele administrative au fost emise cu încălcarea dispozițiilor pct. 180 din Regulamentul Curții de Conturi, astfel că, în virtutea rolului său activ a lămurit chestiunea referitoare la capacitatea de folosință a persoanei juridice.

Instanța de fond a justificat reținerea, în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ (cum este și reclamanta), dispozițiile art. 206 din Noul C. civ. care prevăd că "Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.".

Așadar, persoana juridică cu scop lucrativ poate încheia orice acte juridice, mai puțin acelea prin care se urmărește valorificarea unor drepturi sau asumarea unor obligații care prin natura lor nu pot aparține decât persoanei juridice.

Explicația rezidă în faptul că verificarea conformității drepturilor și obligațiilor cu scopul pentru care persoana juridică a fost înființată este necesară numai atunci când se au în vedere motivele pentru care aceste drepturi și obligații sunt exercitate. Or, după cum se știe, numai în situația actelor juridice există acea condiție de validitate care este cauza, adică scopul urmărit de subiectul de drept prin manifestarea sa de voință.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 1.169 C. civ., părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 365/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A., a Societății Naționale Nuclearelectrica - S.A. și a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate Renel, poate încheia orice contract, cu orice partener și cu clauzele pe care părțile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică și bunele moravuri.

Așa cum a reținut și instanța fondului, unul dintre aspectele aspectele imputate reclamantei a fost acela că în Statut, printre atribuțiile Consiliului de administrație și ale adunării generale, nu este prevăzută și competența acestora de a încheia, în calitate de împrumutător, contracte de împrumut iar, relativ la această chestiune, s-a apreciat corect că nu era necesar ca în Statut să fie prevăzut, expressis verbis, printre atribuțiile Consiliului de administrație și ale adunării generale atribuția acestora de a aproba încheierea unor contracte de împrumut.

Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, criticile recurentei-pârâte tind în realitate la reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt, aspecte care prezintă valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și cele ale Legii nr. 93/2009, privind instituțiile financiare nebancare.

Referitor la reglementarea activitățiii de creditare sediul materiei îl reprezintă O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului precum și Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare ce reglementează specificul activității de creditare și desfășurarea acesteia pe teritoriul României.

Este de precizat că in ambele reglementări, activitatea de creditare desfășurată de către instituțiile de credit precum și cea desfășurată de către instituțiile financiare nebancare sunt activități cu titlu profesional.

Ca atare, în contextul reglementarilor privind desfășurarea activității de creditare cu titlu profesional mai sus precizate reiese că împrumutul unei societăți de către o alta societate comerciala este posibil, iîntrucât activitatea de creditare se desfășoară cu titlu profesional prin instituțiile de credit și prin instituțiile financiare prevăzute de O.U.G. nr. 99/2006, precum și prin instituții financiare nebancare, în condițiile stabilite prin Legea nr. 93/2009, interdicțiile din aceste acte normative vizând doar desfășurarea activității cu titlu profesional, nerestrictionand operațiunile de imprumut din sfera comerciala si civila care nu sunt circumscrise acestui caracter.

În interpretarea coroborată, instanța de fond a apreciat în mod corect că această chestiune este reglementată cu deosebită claritate de prevederile art. 2185 alin. (2) din C. civ., care statuează că " Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind instituțiile de credit și instituțiile financiar bancare."

Prin urmare, efectuarea în mod accidental și cu titlul neprofesional de operațiuni de creditare de către o societate comerciala nu constituie o încălcare a scopului statutar si a principiului specialității capacității de folosința, asa cum este el conturat in materia societăților.

Astfel, cum s-a precizat și în cuprinsul cererii de chemare in judecata, intimata nu se află sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului si cele ale Legii nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, întrucât, în speța de fata prevalează dispozițiile art. 2158 alin. (2) din noul C. civ. mai sus citate.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) si ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranța, reglementarea, autorizarea si controlul activităților nucleare, este de obseervat că în mod corect a apreciat prima instanța ca "împrumutul nu a fost folosit in vederea efectuării lucrărilor de conservare ci, in final, pentru realizarea unor servicii de expertizare a structurilor existente si de conservare a pieselor metalice înglobate, astfel ca nu se poate retine nesocotirea dispozițiilor menționate anterior, așa cum reiese din Contractul de împrumut cu nr. x/13.10.2017 (anexa nr. 55) care a are ca obiect: Lucrări de întreținere si conservare a amplasamentului U3-U4 CNE Cernavoda;

a) Cheltuieli de personal EN suplimentar (adițional) cehii existent la momentul contractului si care va fi absolut necesar in legătura cu contractarea si derularea contractelor de 'întreținere si conservare a amplasamentului U3-U4,

b) Alte cheltuieli EN pentru implementarea si monitorizarea efectuării lucrărilor de întreținere si conservare a amplasamentului U3-U4, inclusiv cheltuieli generat-administrative.

De altfel, normele menționate anterior au fost modificate prin Legea nr. 63/2018, în sensul că activitățile cu relevanță în cauză se autorizează de CNCAN prin emiterea unui certificat de înregistrare sau a unei autorizații, după caz.

În concluzie, întrucât prima instanța a reținut ca împrumutul nu a fost folosit pentru efectuarea lucrărilor de conservare ci pentru realizarea unor servicii de expertizare a structurilor existente si de conservare a pieselor metalice înglobate, a apreciat în mod just că nu exista o încălcare a dispozițiilor actelor normative enumerate de către recurenta, respectiv a Statutului societății, caracterul nelegal dat de către auditori întemeindu-se, în mod exclusiv pe o interpretare eronata a textelor mai sus citate raportat la obiectul contractului de împrumut.

În alte cuvinte, într-o manieră detaliată și cu un raționament convingător, curtea de apel a realizat in mod corect că actele administrative au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, neputând exista o măsură de recuperare a unei sume, întrucât, în realitate, nu există o abatere de la legalitate.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a apreciat ca nici prevederile O.G. nr. x referitoare la buna gestiune financiară nu pot fi socotite a fi încălcate, în cauza nedovendindu-se ca pentru finanțarea din împrumutul acordat unor lucrări de servicii de expertizare a structurilor existente si de conservare a pieselor metalice inșlobate nu a fost asigurată cheltuirea fondurilor publice cu respectarea principiilor legalității, regularității, economicității, eficacității si eficientei in utilizarea fondurilor publice, motivare pe care Înalta Curte o împărtășește.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Înalta Curte reține că nemulțumirea recurentei- pârâte decurge din faptul că, prima instanță nu ar fi dat eficiență dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ.,în ceea ce privește obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât litigiul de față s-a născut din exercitarea atribuțiilor specifice acesteia și misiunii pe care o îndeplinește.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte arătă că obiectul examinării în recurs este circumscris controlului de vizează verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile aprecierea asupra suportării cheltuielilor de judecată aparține exclusiv instanței care a stabilit măsura în discuție, fiind un act subiectiv, necenzurabil prin prisma vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, aceste dispoziții legate de posibilitatea de apreciere a instanței de fond cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, nu pot fi cenzurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă (în realitate art. 488 alin. (1) pct. 5 deoarece se pretinde că decizia instanței de apel a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 453 C. proc. civ., prin care sunt reglementate condițiile privind acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul unui litigiu, norme de drept procedural și nu norme de drept material), astfel cum se susține în cererea de recurs.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză, constatând legalitatea hotărârii recurate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1229 din 29 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.