Decizia nr. 2665/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 149/2021 a Curții de Apel Iași

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de apel București la data de 24 noiembrie 2020 și ulterior declinată spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Sănătății pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască dreptul său de a desfășura activități de măsurare dozimetrică de arie și măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie și radiologie de diagnostic, în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la repararea pagubei ce a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i recunoaște dreptul de a desfășura activități de fizică medicală constând în măsurători dozimetrice de arie și măsurători dozimetrice clinice. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 149 din 18 octombrie 2021 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Arată că cererea împotriva Ministerului Sănătăți s-a respins ca urmare a faptului că raportile juridice deduse judecății nu au nicio legătură cu această instituție. Afirmația este complet greșită întrucât instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea și funcționarea cabinetelor de libera practică pentru servicii publice conexe actului medical, art. 2 lit. c) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 527/1999 pentru stabilirea activităților conexe serviciilor medicale, art. 1 și art. 2 din Ordinul Ministerului Sănătății m.979/2004 privind eliberarea autorizației de liberă practică și prevederile cap. I pct. B) poz. 26-27 din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Aceste acte normative cuprind dispozițiile legale care reglementează profesia de fizician medical ce desfășoară activități autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic și paraclinic. Această profesie se supune întru totul condițiilor de exercitare stabite de Ministerul Sănătății și nu de CNCAN. Prin urmare, introducerea în cauză a acestei instituții nu numai că era perfect justificată dar și necesară. În privința respingerii ca nefondată a cererii față de CNCAN, instanța de fond invocă mai multe motive. Primul dintre ele este acela că, deși cererea introductivă de instanță, întemeiată pe Ordonanța de Guvern nr. 27/2002, s-a făcut cu motivarea CNCAN nu a răspuns în termenul legal solicitării de a explica motivul pentru care acesta refuză să-i elibereze recurentului permisul de expert în fizică medicală și să recunoască dreptul acestuia de a desfășura activități de măsurare dozimetrică de arie și măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie și radiologie de diagnostic, totuși a fost folosit acest pretext pentru a critica pe fond abuzul săvârșit de CNCAN. Afirmația este nefondată, întrucât este absurd să critici refuzul unui instituții de a răspunde în termenul prevăzut de lege unei petiții fără să faci mențiuni cu privire la conținutul acesteia. De altfel, sub acest aspect sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., întrucât prima instanță deși susține că argumentele privind rezolvarea problemei pe fond nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată totuși prima instanță le analizează astfel încât hotărârea civilă nr. 149/2021 cuprinde motive contradictorii. Menționează următoarele: 1. Prima instanță nu a motivat hotărârarea de respingere a acțiunii reclamantului: Se sunține că potrivit art. 11 din Ordinul 1272/266/2006, CNCAN este singura instituție abilitată să acorde calitatea de expert în fizică medicală cu permis de exercitare nivel 3, dar fără a se avea în vedere prevederile art. 23 alin. (1) din același ordin prin care legiutorul a prevăzut în mod expres că examinarea solicitanților de permis de exercitare nivel 3, pentru expertul în fizică medicală se face de o comisie de examinare formată din reprezentanți ai CNCAN și ai Ministerul Sănătății Publice, iar potrivit art. 23 alin. (2) lit. c) din același ordin, în componența comisiei de examinare este obligatoriu de a face parte un delegat al Ministerului Sănătății în calitate de specialist cu grad profesional înalt, cu pregătirea și experiența adecvate domeniului sau domeniile pentru care solicită recunoașterea ca expert în fizică medicală. Afirmația este total nelegală întrucât potrivit Hotărârii de Guvern nr. 729/2018 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, CNCAN nu are niciun fel de atribuții cu privire la evaluarea cunoștințelor experților în fizică medicală și a fizicienilor medicali și cu privire la modul de exercitare a acestor profesii libere. Prin urmare, prima instanță, în loc să aibă în vedere Ordinul nr. 1272/266/2006, ar fi trebuit să constate nelegalitatea acestuia, adică neconformitatea sa cu Hotărârea de Guvern nr. 729/2018, cadrul care reglementează activitatea CNCAN. Chiar dacă neconformitatea dintre cele două acte normative mai sus arătate nu a făcut obiectul unei excepții de nelegalitate instanța nu putea trece peste această gravă neconcordanță dintre ele și ar fi trebuit să ia în considerare Hotărârea de Guvern și nu actul normativ subsecvent care o încalcă. Potrivit art. 60 din acest Ordin atunci când calitatea de expert în fizică medicală este deja recunoscut într-un al stat membru UE, atunci CNCAN nu mai examinează cunoștințele expertului în fizică medicală care face o asemenea dovadă ci doar verifică și certifică documentele depuse de expertul în fizică medicală în acest sens. În cazul recurentului, sunt depuse la dosar dovezi necontestate de CNCAN că a obținut un certificat european de atestare al competențelor ca expert în fizică medicală (EACMPE) cu calificare corespunzătoare prevederilor art. 14 alin. (2), art. 18, art. 59, art. 79 alin. (1) lit. d) și art. 83 din Directiva 2013/59/EURATOM și care au îndeplinit cerințele de pregătire profesională din Ghidul Comisiei Europene privind expertul în fizică medicală "Protection Radiation nr. 174/2014 - European Guidelines on B., din Curriculum de bază EFOMP pentru fizicieni medicali și din Manualului EFOMP - European Examination Board (EEB). Faptul că aceste atestate nu sunt legate de un stat mebru a Uniunii Europene nu justifică refuzul CNCAN de a recunoaște competențele ca expert în fizică medicală câtă vreme ele au fost acordate de Federația Europeană a Organizațiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP) instituție prestigioasă și recunoscută pe plan European și Mondial, iar în comisia europeană de examinare au fost specialiști internaționali de vârf din domeniul fizicii medicale și cu o expertiză incontestabilă, nu se poate impune susținerea unui nou examen național. Ceea ce nu s-a avut însă în vedere este faptul că permisul de exercitare nivel 3 reprezintă documentul care permite posesorului să desfășoare activități autorizate doar în domeniul nuclear, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Ordinul CNCAN nr. 202/2002 pentru aprobarea formei privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților acreditați în protecția radiologică și nicidecum că posesorul este autorizat să desfășoare activități de fizică medicală. Mai, mult de atât, permisul de exercitare emis de CNCAN nu are corespondent în străinătate și nu este recunoscut pentru desfășurarea de activități clinice în calitate de expert în fizică medicală, fiind valabil doar pentru teritoriul național. Totodată, atribuțiile și responsabilitățile unui expert în fizică medicală sunt complet diferite față de ale unui posesor de exercitare nivel 3, prevăzute la Anexa nr. 5 din Ordinul CNCAN nr. 202/2002 și se referă strict la expertul acreditat în protecție radiologică, în timp ce pentru expertul în fizică medicală sunt prevăzute la Anexa nr. 4 din Ordinul nr. 1272/266/2006. Având în vedere că nu a putut identifica în legislația națională metodologia de aplicare a procedurii de evaluare a documentelor și înscrierea solicitanților în vederea echivalării certificărilor Europeane de atestare a experților în fizică medicală deja recunoscuți în alt stat membru UE prevăzută la art. 60 alin. (2) din "Norma privind expertul în fizică medicală" și nici actul normativ prin care CNCAN are competență și atribuții pentru echivalarea (recunoașterea) certificatului EACMPE cu calificare corespunzătoare prevederilor Directiva 2013/59/EURATOM, a solicitat pârâtei CNCAN, prin adresa nr. x/15.10.2021, să-i comunice metodologia sus menționată și să indice articolele din actul normativ care dau dreptul comisiei să procedeze la echivalarea acestor certificate, ținând cont de dispozițiile art. 2-5 H.G. nr. 729/2018, adresa la care pârâta nu a binevoit să răspundă. Instanța de fond nu s-a pronunțat că societatea B. S.R.L. Iași a depus toate diligentele și a încheiat suplimentar la 18.02.2020 un contract de prestări servicii fizică medicală nr. 10/18.02.2020 pe o perioadă nedeterminată cu dl. C., Expert acreditat în Protecție Radiologică posesor al permisului de exercitare nivel 3 nr. 168/2017 eliberat de CNCAN, valabil de la data 16.02.2017 până la data 15.02.2022, pentru domeniul nuclear "Generatori de radiații" (GR), practica Radiodiagnostic. Instanța de fond a reținut în mod eronat că prevederile art. 8 alin. (1) 1 din Legea nr. 111/1996 "sunt incidente în speță întrucât se referă la realizarea produselor și serviciilor destinate surselor de radiații, aparaturii de control dozimetric, sistemelor de detecție a radiațiilor ionizante, materialelor și dispozitivelor utilizate pentru protecția împotriva radiațiilor ionizante, deci la servicii de încercări si etalonări ale aparaturii". Contrar susținerii acesteia dispozițiile art. 8 alin. (1) 1 lit. a) din Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, se referă la activitățile de utilizare a aparaturii de control dozimetric, a sistemelor de detecție a radiațiilor ionizante. Înainte de toate instanța de fond avea obligația de a verifica art. 8 alin. (1) 1 din Legea nr. 111/1996 în care sunt prevăzute activitățile care sunt exceptate de la certificatului de înregistrare ori a autorizației. Toate aceste critici formulate împotriva Ministerului Sănătății și CNCAN si urmează a fi interpretate de instanța de judecată în concordanță cu practica unitară a Curții Europene a Dreptului Omului care statuează ca art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil și in materie contencios administrativ și fiscal, iar în atare condițiile prezumției de nevinovăție de care se bucură recurentul presupune că în această materie sarcina probei revine pârâtei și că orice îndoială este în beneficiul reclamantei. În dosarul cauzei recurentului nu i-a fost comunicată adresa Ministerului Sănătății nr. 783/2021 pentru a formula apărare în acest sens. Prin urmare, instanța de fond avea obligația de a verifica dacă susținerile reținute în raportul cauzelor întocmite de pârâtă au un corespondent probator, însă din considerentele hotărârii rezultă în mod cert că instanța a preluat ad literam concluziile pârâtei.

Apărările formulate de intimați Ministerul Sănătății a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului, relativ la critica împotriva soluției de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a depus de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs a reclamantului A. și menținerea sentinței nr. 149/18.10.2021, ca temeinică și legală.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul susține teza incidenței art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arătând, pe de-o parte, că hotărârea este nemotivată iar pe de altă parte că există considerente contradictorii. În ceea ce privește nemotivarea, susține recurentul că instanța de fond a preluat susținerile părții adverse fără să prezinte un raționament propriu asupra aspectelor deduse judecății. Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esențial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces. Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea. Înalta Curte subliniază că nu constituie o nemotivare, respectiv o omisiune de analizare a argumentelor invocate de parte împrejurarea că în cadrul considerentelor se regăsesc, parțial, susțineri ale părții potrivnice, acest fapt reprezentând practic suprapunerea convingerilor instanței cu cele ale uneia dintre părțile litigante. Apreciază Înalta Curte că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii iar modalitatea concretă de interpretare a unei realități faptice esențiale, în opinia recurentului, nu poate fi asimilată criticilor de casare menționate, astfel cum acesta susține. Nu în ultimul rând, faptul că recurentul nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare. În plus, raționamentul instanței de fond este decelabil, lipsit de contradictorialitate din punctul de vedere al standardelor de rezonabilitate, chiar acceptând teoretic faptul că judecătorul fondului a motivat sumar anumite critici ale reclamantului. De remarcat este faptul că, așa cum corect s-a reținut, reclamantul a solicitat recunoașterea dreptului de a desfășura activități de măsurare dozimetrică de arie fără să existe o cerere explicită în acest sens, adresată autorității publice, cererile administrative despre care acesta face vorbire fiind simple petiții, calificate ca atare de către instanța de fond. Mai mult, în cursul judecății, autoritatea a emis un răspuns, prin adresa nr. x/3.12.2020 (fila x) prin care se aduce la cunoștința reclamantului procedura de recunoaștere a expertului în fizică medicală și i se comunică acestuia că, în lipsa unui permis de nivel 3, nu poate beneficia de această recunoaștere. Instanța de fond procedează inclusiv la o analiză a legalității acestui refuz, considerându-l legal, acesta fiind, de altfel, și motivul respingerii, pe fond, a acțiunii. Apar astfel ca fiind corecte considerentele hotărârii potrivit cărora, deși inițial s-a pornit de la o petiție, s-a analizat în final refuzul exprimat în cursul judecății. Pe de altă parte, ceea ce reclamantul urmărește să deducă judecății este chiar statuarea asupra fondului dreptului său de exercitare a activități de măsurare dozimetrică de arie și măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie și radiologie de diagnostic. Prin urmare, dreptul subiectiv dedus judecății nu este cel circumscris dreptului la petiționare, impunându-se a fi analizat însuși dreptul de a exercita activitatea de expert în fizică medicală/expert în protecție radiologică, iar sub acest aspect, concluzia instanței este una judicioasă iar nu rezultatul unei contradicții între considerente, cum greșit susține recurentul. Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motivul invocat trebuie să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate. Din perspectiva situației de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanța de fond, se constată următoarele: Reclamantul este reprezentantul unei societăți comerciale S.C. B. S.R.L., înregistrată în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, partea a 3 a sub numărul x, desfășurând activități de fizică medicală. Conform afirmațiilor pârâtei, necombătute de partea adversă, acesta a deținut un permis nivel 3 valabil în perioada 26 martie 2007-25 martie 2012. De menționat este și faptul că, în cursul judecății prezentei cauze, ulterior pronunțării primei instanțe, recurentul a obținut un permis de nivel 3, având nr. 1717/2022, valabil din data de 20.12.2022, însă la momentul sesizării instanței Dl A. deținea permisul de exercitare CNCAN nr. 1471/2019 de nivel 2 pentru generatori de radiații. În acest sens, trebuie subliniat faptul că analiza pe care instanța de recurs urmează a o realiza se raportează la situația juridică a reclamantului astfel cum aceasta se prezenta la data de 24.11.2020, data înregistrării inițiale a dosarului. În concret, prin adresa înregistrată la CNCAN sub nr. x/21 septembrie 2020, reclamantul a solicitat acestei autorități să îi comunice motivul care o îndreptățește să își aroge dreptul de a-i interzice lui și societății comerciale să efectueze măsurători dozimetrice de arie a eficacității ecranelor de radioprotecție și să utilizeze aparatura de control dozimetric și sistemele de detecție a radiațiilor ionizate, cu trimitere la prevederile art. 17 din Ordinul 1272/2006, art. 17 și 85 din Ordinul 173/2003, art. 17 și art. 93 alin. (3) din Ordinul 94/2004, art. 146 alin. (2) din Ordinul 752/2018 și art. 9 alin. (2) din Ordinul 1255/2016 în contextul în care a precizat că este expert în fizică medicală autorizat prin Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală. La această petiție, pârâta CNCAN a răspuns prin adresa din 3 decembrie 2020, informându-l pe reclamant că recunoașterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3 emis de CNCAN iar din evidențele sale, rezultă că acesta nu posedă decât permisul de nivel 2. În acest sens, i s-au adus la cunoștință prevederile art. 85 alin. (3) din Ordinul nr. 173/2003 precum și ale art. 93 alin. (3) din Ordinul 293/2004, CNCAN concluzionând în sensul că monitorizarea mediului de muncă se poate face de personalul propriu însă eliberarea unui buletin dozimetric de arie se face numai de un organism notificat CNCAN sau de o firmă autorizată de CNCAN și nu de o persoană fizică. Criticile din recurs la adresa soluției de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății se întemeiază pe pretinsa aplicare greșită a prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2000, art. 2 lit. e) din OMS nr. 527/1999, art. 1 și art. 2 din OMS nr. 979/2004 și prevederile Cap. I pct. B poz 26-27 din Anexa nr. 1 la OMS nr. 1470/2011. Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea și funcționarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical reglementează o formă de organizare și funcționare a unor cabinete de liberă practică, neavând în vedere recunoașterea unei calificări profesionale obținute în străinătate. De asemenea, Ordinul nr. 527/1999, întemeiat pe prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 124/1998, modificată și completată prin O.U.G. nr. 116/1999, conține referiri exclusiv la unitățile medico-sanitare cu personalitate juridică care se înființează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, prevederi de asemenea neaplicabile în cazul reclamantului. Situația este similară și în ceea ce privește Ordinul nr. 979/2004, emis pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 83/2000 și O.G. nr. 124/1998. Pe de altă parte, la punctul 25 din anexa la Ordinul Min. Sănătății nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar sunt prezentate condițiile pentru dobndirea calității de expert în fizică medicală (adresa Centrului de resurse umane în sănătate publică nr. 2564/27.05.2020) . Întrucât activitatea desfășurată de reclamant se supune legislației în domeniul nuclear, pentru desfășurarea activității urmărite de către acesta relevante sunt prevederile Ordinului 752/2018, în vigoare la data promovării petiției, prevederi care aprobă Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică. Conform acestora, monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric desemnat ca organism notificat conform Ordinului președintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear (art. 103). Pot fi menționate și prevederile art. 148 conform cărora: "Practicienii, experții în fizică medicală și persoanele menționate la art. 144 alin. (2) trebuie să îndeplinească cerințele privind educația și instruirea prevăzute la art. 18. Competențele în protecția împotriva radiațiilor ionizante pentru persoanele menționate la alin. (1) trebuie recunoscute conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, emise de CNCAN." De asemenea, art. 17 din același act normativ: "Cerințele privind educația, instruirea, calificarea și recalificarea expertului în protecție radiologică și a responsabilului cu protecția radiologică sunt detaliate în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, emise de CNCAN. Recunoașterea expertului în protecția radiologică și a responsabilului cu protecția radiologică se face conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, emise de CNCAN." Așadar, față de pretenția concretă a reclamantului, precizată de acesta la termenul din 10 septembrie 2021, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă, concludent sub acest aspect fiind și răspunsul oferit acestuia prin adresa nr. x/2021 emisă de Ministerul Sănătății, în care se indică faptul că recunoașterea calificărilor profesionale în materia securității radiologice excede competențelor acestui Minister. În ceea ce privește fondul pretențiilor reclamantului, instanța a reținut în mod judicios că acesta nu a depus în prealabil o cerere administrativă la CNCAN prin care să solicite recunoașterea dreptului de a profesa ca expert în fizică medicală/expert în protecție radiologică ci doar a pretins că i s-ar fi interzis acest lucru. În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, respectiv H.G. nr. 729/2018, CNCAN emite autorizații persoanelor juridice, respectiv permise persoanelor fizice care lucrează în cadrul persoanelor juridice, în legătură cu activitatea autorizată. Dat fiind faptul că activitatea pretins a fi desfășurată de reclamant utilizează surse de radiații, în cauză sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Capitolul II, Secțiunea I, art. 8-10 din Legea nr. 111/1996, potrivit cărora: "Art. 8 - (1) Activitățile și sursele prevăzute la art. 2, cu excepția activităților de transport al dispozitivelor generatoare de radiații ionizante, a utilizării aparaturii de control dozimetric și a sistemelor de detecție a radiațiilor ionizante, precum și a celor prevăzute la lit. h) a aceluiași articol, necesită autorizație eliberată de Comisie, cu respectarea procedurii de autorizare specifice fiecărui gen de activitate sau surse, în conformitate cu prevederile art. 5. (2) Autorizația se eliberează persoanelor juridice, la cererea acestora, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi. (3) Autorizația se poate elibera și unităților fără personalitate juridică, constituite conform legii, nominalizate în anexa nr. 4 la prezenta lege, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi. (4) Autorizația eliberată de Comisie se face pe niveluri de exigență, în funcție de riscurile asociate ale activității desfășurate în conformitate cu reglementările specifice elaborate de Comisie în baza prevederilor art. 5. (5) Autorizația poate fi folosită numai în scopul pentru care a fost eliberată, cu respectarea limitelor și a condițiilor precizate în aceasta. (6) Autorizațiile prevăzute la alin. (1) se solicită și, respectiv, se eliberează, simultan ori succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instalație nucleară ori radiologică cu funcționalitate proprie, din patrimoniul solicitantului, sau pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de radiații ionizante, de aparatură de control dozimetric al radiațiilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactivă, de material ori dispozitiv utilizat în scopul protecției împotriva radiațiilor ionizante, de mijloc de containerizare sau de transport special amenajat în acest scop, pe care solicitantul autorizației de producere intenționează să-l realizeze, în vederea utilizării sau comercializării. (7) Autorizarea unei faze de realizare sau de funcționare a oricărei instalații nucleare ori radiologice se poate face numai dacă fazele anterioare au primit toate tipurile de autorizații necesare. (8) În înțelesul prevederilor alin. (7), fazele de autorizare a instalațiilor nucleare sau radiologice sunt, după caz, următoarele: a) proiectarea; b) amplasarea; c) producerea; d) construcția și/sau montajul; e) punerea în funcțiune; f) funcționarea de probă; g) exploatarea; h) repararea și/sau întreținerea; i) modificarea; j) conservarea; k) dezafectarea. (9) Pentru fazele de realizare sau de funcționare a instalațiilor nucleare și radiologice se pot elibera autorizații parțiale. (10) Autorizațiile parțiale, care se eliberează, simultan sau succesiv, pentru una și aceeași fază dintre cele prevăzute la alin. (8), pot avea caracter de decizie provizorie a Comisiei, dacă petiționarul solicită expres aceasta. În acest caz ele au valabilitate până la eliberarea autorizației definitive de acel tip, dar nu mai mult de 2 ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru încă 2 ani, atunci când nu sunt disponibile toate informațiile necesare în timp util. (11) Comisia va retrage autorizația parțială ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autorizației pentru completarea informațiilor necesare în susținerea cererii de eliberare a autorizației. Art. 9. - (1) Titularul autorizației prevăzute la art. 8 va utiliza în activitățile prevăzute la art. 2 lit. a)-c) numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activități. (2) Permisul de exercitare se eliberează pe baza reglementărilor emise conform prevederilor art. 5. (3) Permisul de exercitare se eliberează, în baza unei evaluări și examinări, de către Comisie sau de către titularul de autorizație, numai pentru personalul propriu, conform prevederilor reglementărilor specifice emise de Comisie potrivit dispozițiilor art. 5. (4) O condiție prealabilă eliberării permisului de exercitare este obținerea avizului medical specific, în baza reglementărilor emise de Ministerul Sănătății în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4). (5) Avizul organelor competente privind siguranța națională pentru personalul care urmează să desfășoare activități profesionale, cu caracter permanent sau temporar, în punctele de lucru vitale din cadrul instalațiilor nucleare sau care are acces la documentele cu caracter secret este necesar în conformitate cu dispozițiile legale în domeniu și cu reglementările specifice emise de Comisie conform prevederilor art. 5. Art. 10. - (1) Autorizația și permisul de exercitare se eliberează pe o perioadă determinată prin reglementările emise conform prevederilor art. 5. (2) În autorizațiile eliberate de Comisie pentru proprietarul, utilizatorul sau operatorul instalațiilor nucleare se va menționa explicit calitatea acestuia. (3) Dreptul dobândit pe baza autorizației și permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului. (4) Pentru a se elibera autorizația sau permisul de exercitare, solicitantul trebuie: a) să achite în contul Comisiei tarifele pentru autorizarea și controlul activităților nucleare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7); b) să achite la Trezoreria Statului taxele de autorizare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7).,, Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză, ce ține de esența prezentei judecăți, este diferența dintre fizicianul medical, expertul în fizică medicală și expertul în protecție radiologică, această ultimă calitate fiind pertinentă față de activitatea pe care dorește să o presteze recurentul reclamant. Conform art. 7 din Ordinul 1272/2006, pentru a deveni expert în fizică medicală, fizicianul medical trebuie să aibă pregătirea clinică sub supravegherea unui expert în fizica medicală minimum 3 ani în plus față de cei 2 ani ca fizician medical debutant, să aibă un grad universitar sau echivalent superior, masterat sau doctorat în domeniu, să aibă absolvit un curs de radioprotecție postuniversitar avizat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, CNCAN, de nivel 3, potrivit unuia sau mai multor domenii, și să fie posesor al unui permis de exercitare nivel 3, emis de CNCAN pentru expert în fizică medicală pentru domeniul corespunzător. De asemenea, potrivit art. 11 din același act normativ: "Recunoașterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, emis de CNCAN, după evaluarea și examinarea cunoștințelor științifice, a experienței și a îndemânării (atât tehnică, cât și personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaștere." La data sesizării instanței, conform certificatului de înregistrare al Direcției de Sănătate Publică a jud. Iași, reclamantul, reprezentant al societății comerciale S.C. B. S.R.L., desfășura activități de fizică medicală, fiind autorizat ca fizician medical, nu ca expert în fizică medicală, nefiind acreditat ca expert în protecția radiologică, dată fiind neparcurgerea etapelor prevăzute de legislația națională în vigoare. Potrivit Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat si completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisele de exercitare a activităților nucleare se clasifică în permise de nivelul 2 și permise de exercitare nivelul 3. Reclamantul deținea permisul de exercitare CNCAN nr. 1471/2019, de nivel 2, pentru generatori de radiații - alte aplicații anexa nr. 1, punctul 1 la Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică. Conform art. 12 alin. (4), permisul de exercitare nivelul 2 permite posesorului să desfășoare activități în domeniul și specialitatea pentru care acesta a fost eliberat. Așa cum reiese din corespondența purtată de partea reclamantă cu Ministerul Sănătății, celui dintâi nu i-a fost recunoscută, pentru a produce efecte juridice în România, calificarea profesională obținută în străinătate, aceea de expert în fizică medicală (adresa nr. x/2021). Instanța de fond a reținut corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 85 alin. (3) din Norma de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională aprobată prin Ordinul CNCAN nr. 173/2003, coroborat cu anexa 5, pct. 1 și 2 lit. e) la Ordinul CNCAN nr. 202/2002, care stabilește atribuțiile și responsabilitățile expertului în protecție radiologică. Potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților în protecție radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat si completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisul de exercitare nivelul 3 este acela prin care CNCAN desemnează experții în protecție radiologică, specialiști care au cunoștințele și pregătirea necesare pentru a oferi consultanță în vederea evaluării dozelor, realizării unei protecții efective a persoanelor și utilizării corecte a mijloacelor și echipamentelor de protecție radiologică. De asemenea, conform anexei nr. 5 punctul 2 lit. e) din aceleași norme, printre atribuțiile și responsabilitățile expertului în protecție radiologică se afla consilierea titularului de autorizație CNCAN cu privire la programele de monitorizare a locului de muncă și de monitorizare individuală si dozimetria personală aferenta. Or reclamantul este fizician medical si poate exercita activități prevăzute în anexa 3, dar nu este expert în fizică medicală, cu atribuții menționate în anexa 5. Astfel, în răspunsurile CNCAN s-a susținut în mod corect ca dl. A. deține permis de nivel 2, cu atribuții prevăzute în anexa 3 din Norme, care nu includ activități de măsurători de arie. În același sens, pentru desfășurarea activităților de dozimetrie sunt aplicabile Normele privind cerințele de bază de securitate radiologică aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 al Ministrului sănătății publice, Ministrului educației naționale și Președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare - art. 104 alin. (2), art. 111, art. 120 alin. (4), art. 121 alin. (2), art. 140 alin. (3) lit. c), care dispun că serviciul de consultanță în materie este asigurat de expertul în protecție radiologică, care este posesor de permis de exercitare nivelul 3. Nu în ultimul rând, deși recurentul critică faptul că instanța nu a înlăturat de la aplicare Ordinul 1272/266/2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizică medicală care, în opinia lui, contravine unui act normativ cu forță juridică superioară (Hotărârea de Guvern nr. 729/2018 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare) nu a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a acestuia astfel că și aceste susțineri se impun a fi înlăturate. Nu se poate pune în discuție chestiunea prezumției de nevinovăție pe care recurentul o invocă în justificarea faptului că, în opinia sa, în această materie, sarcina probei revine pârâților și că orice îndoială este în beneficiul reclamantului. Reclamantul, formulând acțiunea în contencios administrativ, trebuie să invoce și să dovedească o vătămare, fiind în prezența unui contencios subiectiv, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 și, având în vedere dispozițiile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 554/2004 care se completează, conform art. 28 din același act normativ, cu cele ale art. 249 C. proc. civ., sarcina probei unui fapt aparține celui care afirmă respectivul fapt.

Temeiurile de drept ale soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 149 din 18 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.