ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 22 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, a solicitat:

- obligarea pârâtei la recunoașterea manifestării științifice internaționale "2nd International Conference on Advances in Radiation Oncology", organizată de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA), ce s-a desfășurat la Viena, Austria, în perioada 20-23 iunie 2017, ca fiind un program de pregătire continuă - instruire și informare în domeniul protecției împotriva radiațiilor ionizante relevante practicii de fizică medicală, avizat CNCAN, valabil pentru domeniul nuclear;

- obligarea pârâtei la recunoașterea diplomei de absolvire seria x nr. x a Studiilor Postuniversitare Aprofundate Fizică în domeniul "Utilizarea Izotopilor Radioactivi" (CUIR) a d-lui B., eliberată de Facultatea de Fizică, Universitatea București, ca fiind un program de pregătire inițial - instruire și informare în domeniul protecției împotriva radiațiilor ionizante avizat CNCAN. valabil pentru domeniul nuclear;

- obligarea pârâtei la recunoașterea vechimii de cel puțin 1 an lucrat în domeniu nuclear a dl. B. sub supravegherea unei persoane posesoare a permisului de exercitare nivel 2 eliberat de CNCAN, cu îndeplinirea de către acesta a condiției de vechime necesară obținerii permisului de exercitare nivel 2 pentru domeniul SI, specialitatea MRIVSI, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2), art. 17 alin. (3) lit. b) și art. 18 alin. (2) din Norme privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea experților acreditați în protecție radiologică (NSR-07) aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002;

- obligarea pârâtei la validarea întregii documentații depuse și admiterea d-lui B. pentru susținerea examenului la obținerea permisului de exercitare, nivel 2, CNCAN, în vederea desfășurării activităților autorizate din domeniul nuclear;

- obligarea pârâtei la plata prejudiciului și daunelor cauzate și a despăgubirilor adecvate pentru punerea A. S.R.L. în imposibilitate de a-și exercita în mod legal profesia de fizician medical, activitatea de prestări servicii și consultanță de fizică medicală și mentenanță (service) - practica manipulare - pentru sistemele de detectori pentru monitorizarea radiologică a autovehiculelor tip portal, producător C.., precum și la plata de penalități întârziere până la data efectivă a obligației de reparație, cf. art. 1357-1359 din Noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 52 din 06 iulie 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), a obligat pârâta să recunoască angajatului reclamantei – d-l B. vechimea de cel puțin 1 an lucrat în domeniul SI specialitatea MRIVSI – nivel 1 sub supravegherea unei persoane posesoare a permisului de exercitare nivel 2 eliberat de CNCAN, necesară în vederea susținerii examenului la obținerea permisului de exercitare nivel 2 în domeniul SI specialitatea MRIVSI și a respins celelalte capete de cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 52 din 06 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 6331 din 13 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului declarat de recurentul-reclamant și excepția nulității recursului promovat de recurenta-pârâtă și a respins recursurile declarate de recurenta-pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 52 din 06 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 6331 din 13 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul învederând, în esență, refuzul instanței de recurs de a examina în integralitate și în totalitate prevederile legislative invocate prin cererea de recurs și dovezile ce susțin cererea sa privind obligarea pârâtei la eliberarea permisului de exercitare nivel 2 pentru profesia de "fizician medical".

Deși a solicitat să se stabilească respectarea cadrului legal prin care angajatului său i se solicită nejustificat absolvirea unui curs de protecției radiologice efectuat în România, precum și faptul că pârâta de la sine putere își dă dreptul de a aviza cursuri de pregătire inițială/continuă în domeniul protecției radiologice atâta vreme cât, CNCAN nu are competentă sau atribuții în avizarea cursurilor post-universitare sau a programelor de formare și pregătire inițială și/sau continuă în domeniul protecției radiologice și aceasta exercită cu totul alte atribuții stabilite în mod explicit la art. 35 din Legea nr. 111/1996 și art. 2 alin. (1) și art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, aprobat prin H.G. nr. 729/2018, a constatat că instanța de recurs vorbește de cu totul alte aspecte.

Revizuenta a apreciat că acest refuz trebuie analizat și ca o denegare de dreptate, ca o interdicție pe care instanța de recurs o face către aceasta de a putea să își exercite în mod legal căile de atac împotriva unei proceduri de eliberare a permisului de exercitare nivel 2 prevăzută in Ordinul CNCAN nr. 202/2002 cu modificarea și completarea ulterioară (Ordinul CNCAN nr. 102/2018), fără ca să poată să conteste nelegalitățile săvârșite în urma acestei proceduri.

Practic, în aceste condiții, i s-a refuzat contestarea nelegalităților săvârșite în cadrul procedurii anterior menționate, acest aspect fiind circumscris art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în sensul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra a altceva decât ceea ce s-a cerut, iar pe de altă parte a acordat mai puțin decât s-a cerut.

Intimata Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizurii, ca nefondată și nelegală, precum și note scrise, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentă pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 – 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 – 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).

Așadar, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazul de revizuire invocat de revizuentă.

Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 6331 din 13 decembrie 2021, atacată cu revizuire, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că sentința recurată nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs.

De altfel, din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, revizuenta fiind nemulțumită de soluția și considerentele instanței, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 6331 din 13 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 6331 din 13 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.