ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele a solicitat anularea notificării de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, obligarea pârâtei să recepționeze livrabilele și să accepte rezultatele parțiale și finale, să încheie proces-verbal de acceptanță finală, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de proces-verbal de recepție cantitativă și calitativă și de punere în funcțiune și de proces-verbal de acceptanță, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale incidentală să se constate inopozabilitatea motivelor de neconformitate din notele interne de la 5 și 6.12.2023 și din procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2023.
Prin sentința nr. 1106 din 11 martie 2024 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele.
A fost anulată notificarea de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023.
A fost obligată pârâta să efectueze recepția livrabilelor și să încheie proces-verbal de acceptanță finală.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2.458.980 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte solicitări din cererea precizatoare și completatoare.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 50.080 RON către reclamantă, reprezentând taxă de timbru, și s-a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 5 martie 2024 a declarat apel pârâta UAT Municipiul Săcele, dosarul fiind înaintat Curții de Apel București.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Brașov.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății.
În motivarea recursului, a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depindea, nici în tot, nici în parte, de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, în dosarul nr. x/2024.
Astfel, motivul esențial pentru care instanța a anulat rezilierea unilaterală a contractului a constat exclusiv în nemotivarea concretă a notificării de reziliere și în neidentificarea obligațiilor contractuale pretins încălcate de către prestator, iar aceste aspecte nu au legătură cu obiectul dosarului nr. x/2024, în care se solicită constatarea nulității absolute/anularea unor clauze contractuale care nu au legătură cu rezilierea unilaterală a contractului.
Totodată, rezilierea unilaterală nu a fost întemeiată în drept pe clauza de la art. 5.1.2 din contract și nici pe clauza din actul adițional prin care s-a prelungit durata de execuție până la 06.12.2023, motiv pentru care o eventuală anulare a acestor clauze nu ar avea ca efect validarea notificării de reziliere unilaterală care a fost contestată în prezenta cauză.
Nici în situația în care acțiunea din dosarul nr. x/2024 s-ar admite, această împrejurare nu ar avea niciun efect asupra nevalabilității notificării de reziliere unilaterale pentru nemotivare, ceea ce înseamnă că o astfel de soluție nu este de natură a influența soluția din prezenta cauză.
A apreciat recurenta că nici modul de soluționare a celui de-al doilea petit nu poate fi influențat de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2024, întrucât în dosarul menționat nu se cercetează dacă serviciile prestate au fost corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ, de așa manieră încât este justificată plata acestora.
Totodată, în dosarul nr. x/2024 nu se cere stabilirea unui drept în înțelesul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci anularea unei clauze contractuale, aspect ce constituie un argument în plus în sensul interpretării greșite a acestor prevederi legale.
A mai susținut recurenta că încheierea atacată este complet nemotivată în ceea ce privește apărările sale fondate pe încălcarea propriei turpitudini de către apelantă, privind faptul că noua acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov cu doar două zile înaintea termenului din 13.12.2024, fiind evidentă reaua-credință a apelantei, care încearcă să obțină în mod nejustificat o tergiversare a soluționării raportului juridice dintre părți, astfel încât sentința pronunțată la fond să nu devină definitivă și, astfel, să nu poată fi pusă în executare.
A învederat faptul că dosarul nr. x/2024 a fost constituit pro causa, pentru a repara erorile procesuale săvârșite de apelantă în instrumentarea prezentului dosar, motiv pentru care nu ar trebui să i se permită să se prevaleze de propria turpitudine pentru a obține un drept, respectiv dreptul de a amâna momentul în care va trebui să plătească prețul serviciilor ce i-au fost prestate de recurentă.
În concluzie, a arătat recurenta că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat motivat asupra tuturor apărărilor recurentei, apărări care ar fi putut duce la respingerea cererii de suspendare, încălcând normele de procedură prevăzute la art. 6, 9, 22 alin. (6) și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
Apărările intimatei
Intimata UAT Municipiul Săcele a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității")
În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 6, 9, 22 alin. (6) și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate suspenda judecata".
Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării.
Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.
Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Studiind actele și lucrările dosarului de față, prin raportare la obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Brașov, Înalta Curte constată următoarele:
Din conținutul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reiese faptul că reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele, a solicitat anularea notificării de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, obligarea pârâtei să recepționeze livrabilele și să accepte rezultatele parțiale și finale, să încheie proces-verbal de acceptanță finală, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de proces-verbal de recepție cantitativă și calitativă și de punere în funcțiune și de proces-verbal de acceptanță, iar pe cale incidentală să se constate inopozabilitatea motivelor de neconformitate din notele interne de la 5 și 6.12.2023 și din procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2023.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că rezilierea contractului de achiziție publică s-a dispus în mod nelegal, fără indicarea obligațiilor executate necorespunzător de reclamantă, că documentația și factura pentru serviciile prestate au fost trimise în seara ultimei zile a termenului convenit - 6.12.2023, iar sistemul informatic livrat era funcțional, fiind utilizat timp de două săptămîni anterior rezilierii. Lipsa de motivare din notificarea de reziliere nu poate fi suplinită prin note interne necomunicate reclamantei sau prin proces-verbal întocmit ulterior emiterii notificării.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta autoritate contractantă UAT Municipiul Săcele a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că prin Notificarea nr. x/07.12.2023 a procedat la rezilierea contractului încheiat cu reclamanta, activând clauza de la art. 5.1.2 din Actul adițional nr. x/21.09.2023 la contractul de servicii nr. x/07.08.2023, rezilierea fiind dispusă în mod corect, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă, fapt ce a determinat imposibilitatea realizării recepției și pierderea finanțării, aceste motive fiind reiterate și prin cererea de apel formulată.
Dosarul nr. x/2024, în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, are ca obiect cererea formulată de către UAT Municipiul Săcele în contradictoriu cu A. S.R.L. de constatare a nulității/anularea actului adițional nr. x/21.09.2023 la contractul de achiziție publică de servicii nr. x/07.08.2023 încheiat între Municipiul Săcele (beneficiar) și A. S.R.L. (prestator) și de constatare a nulității/anularea clauzei 5.1.2. în partea "Orice prelungire a perioadei de implementare a proiectului va da dreptul executantului să solicite prelungierea perioadei de execuție pentru livrabilele 1, 2, 3, dar fără depășirea perioadelor maximale menționate la art. 5.1.1.".
Având în vedere faptul că în cadrul dosarului de față se analizează validitatea Notificarii de reziliere a contractului de servicii nr. x/07.08.2023, în conformitate cu prevederile art. 5.1.2 raportat la art. 19.5, art. 26.3 și art. 26.8 din contract, modificat prin Actul adițional nr. x/21.09.2023 și Actul adițional nr. x/19.10.2023, emisă de către pârâta autoritate contractantă sub nr. x/07.12.2023 și îndreptățirea reclamantei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării prezentei cauze a fost în mod judicios dispusă de către Curtea de Apel, întrucât soluționarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în mod definitiv cu privire la dosarul nr. x/2024, ce are ca obiect constatarea nulității/anularea actului adițional nr. x/21.09.2023 la contractul de achiziție publică de servicii nr. x/07.08.2023 și a clauzei 5.1.2. din contract și în care se va statua cu privire la valabilitatea încheierii actului adițional nr. x/21.09.2023 la contract, precum și a clauzei stipulate la art. 5.1.2. din contract.
În acest context, în mod corect a apreciat Curtea de Apel că există o strânsă legătură între acel dosar și prezenta cerere de chemare în judecată, sub aspectul dreptului dedus judecății ce influențează în mod hotărâtor soluționarea cauzei de față, fiind astfel îndeplinită condiția cerută de art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.
Din analiza comparativă a pretențiilor deduse judecății prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidență că soluția ce urmează a se pronunța asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Brașov.
Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menționate, că ambele cerințe impuse de dispozițiile art. 413 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite în speță, instanța de fond în mod corect reținând că între prezenta cauză și dosarul nr. x/2024 există o strânsă legătură, soluția din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunțată în acel dosar.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
În cadrul acestui motiv de casare, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond nu a motivat soluția de admitere a cererii de suspendare, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care nu au fost respectate.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea formulată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Totodată, instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate și criticile recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 6, art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., invocate de parte în susținerea criticii privind neanalizarea tuturor argumentelor sale.
În concluzie, verificând conținutul încheierii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. fiind nefondat.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.