ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31.08.2023, reclamanta A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regionala Vamala Cluj - Biroul Control Ulterior, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Decizie de regularizare x/03.08.2023 emisa de Pârâta DRV Cluj, până ce instanța de fond se va pronunța asupra temeiniciei și legalității acestei Decizii.

Prin sentința nr. 198/CA/2023 - P.I. din 22 septembrie 2023 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Cluj- Biroul Control Ulterior.

A dispus suspendarea executării Deciziei de regularizare a situației nr. x din 03.08.2023, emisă de către Direcția Regională Vamală Cluj-Biroul Control Ulterior, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Cluj a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, dar și pe o incompletă administrare a probelor depuse de pârâte, motiv pentru care soluția pronunțată nu reflectă realitatea.

Arartă recurenta că din considerentele sentinței atacate reiese faptul că judecătorul fondului nu a ținut cont de apărările formulate care evidențiau neregulile constate și încălcările legislației vamale de către reclamantă.

Instanța fondului nu a verificat extrasului Raportului OLAF din care rezultă că afirmația intimate-reclamantei era contrazisă cu dovezi evidente, în sensul în care mărfurile sunt importate propriu-zis din China parcurgând doar un simplu proces de asamblare în Turcia.

Hotărârea instanței fondului generic motivată, fără a arăta în concret de ce alegațiile intimatei cu referire la originea din Turcia a bunurilor importate crează o aparență de drept favorabilă acesteia prin raportare la probele efective și substanțiale puse la dispoziție de recurenta - pârâtă.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Raportul de expertiză extrajudiciară contabilă depus la dosar de către reclamantă, are doar valoarea probatorie a unui înscris, înscrisul oferind informații despre situația financiară a reclamantei.

În esență, instanța de fond constată că, situația financiară a reclamantei este caracterizată de un cuantum al profitului net ce este cu mult inferior sumei de 8.814.359 RON ce face obiectul obligației de plată impuse prin actul administrativ a cărei suspendare se cere, iar lichiditățile avute la dispoziție de către reclamantă sunt insuficiente pentru a acoperi atât suma de bani în discuție cât și celelalte obligații de plată ale reclamantei.

Însă din bilanțul prescurtat, publicat pe pagina Ministerului de Finante, arată recurenta, rezultă că reclamanta deținea, la data de 31.12.2022, active circulante în valoare de 13.133.602 RON, mult peste datoria constatată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Cluj, invocată de intimata - reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, atât în situația în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate [ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat], dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 [ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului 489].

Motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., iar obligația de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, reglementată, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ca o cale extraordinară de atac având scopul de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a expus pe larg argumentele pentru care a considerat că în sentința atacată s-a reținut greșit întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Înalta Curge constată că memoriul de recurs conține critici care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constând în încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la definițiile legale ale noțiunilor de "caz bine justificat" și "pagubă iminentă", cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din aceeași lege.

Prin urmare, excepția nulității recursului principal va fi respinsă.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin cererea dedusă judecății, societatea reclamantă solicită în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Decizie de regularizare x/03.08.2023 emisa de Pârâta DRV Cluj, până ce instanța de fond se va pronunța asupra temeiniciei și legalității acestei Decizii.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamantul nu a prezentat elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actului administrativ emis de intimatul-pârât.

Analizând prima facie motivele invocate de reclamantă, în mod eronat prima instanță a constatat că acestea relevă împrejurări legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității dispozițiilor actului administrativ a căror suspendare se solicită. Astfel, la o cercetare aparentă, nu sunt evidente nici încălcarea normelor referitoarea la predictibilitatea procesului legislativ ori a securității juridice, câtă vreme argumentele formulate de către reclamantă, prin care se critică obligațiile de plată stabilite în sarcina acesteia derivând din aspecte de natură vamală privind importul de biciclete electrice, nu pot face obiectul analizei instanței de contencios administrativ, în cadrul prezentei cereri de suspendare executare act administrativ, deoarece ar însemna antamarea fondului cauzei, or suspendarea ar putea fi dispusă doar pentru motive de nelegalitate evidente.

Așadar, în mod just a apreciat recurenta pârâtă că nu pot fi reținute, ca fiind de nelegalitate, susținerile reclamantei potrivit cărora:, Situațiile avute în vedere în timpul controlului nu sunt identice cu cele din Decizia de x/03.08.2023 și procesul-verbal de control x/03.08.2023 emisa de Pârâta DRV Cluj;

Diferența datoriei vamale dintre forma celui de al doilea proiect de raport de control vamal(3.932.684 RON) și Decizia de regularizare(8.814.359 RON) este de 4881.675 RON;

Controlul vamal a avut un obiect diferit față de verificările efectuate de OLAF în Turcia;

Inspectorii vamali au încălcat "principiul legalității actului administrativ’’ întemeindu-se pe fond pe un Ghid al Comisiei Europene în detrimentul dispoziției legale aplicabile;

Stabilirea nelegală aobligațiilor fiscale accesorii pentru taxa vamală antidumping (TAD)și taxa vamală compensatorie (TC);

Societatea a acționat cu bună credință în cadrul operațiunilor de import verificate;".

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Așa cum s-a reținut anterior, reclamanta a invocat în esență drept motive ce ar reprezenta în înțelesul său un caz bine justificat, însă aceste argumente nu sunt de natură a reforma sentința recurată. Argumentele susținute de reclamantă nu reprezintă indicii suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, ci se constituie în critici ce pot reprezenta chiar temeiul acțiunii în anulare, iar acest aspect ar însemna o prejudecare a cererii în anulare într-un litigiu care are ca obiect suspendarea executării respectivelor dispoziții legale.

În egală măsură, Înalta Curte are în vedere și faptul că, ulterior pronunțării hotărârii acestei instanțe, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 141/CA/2024 pronunțată la data de 16 iulie 2024, în dosarul nr. x/2023, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Control Ulterior.

Pronunțarea acestei hotărâri pe fondul cauzei exclude îndoiala serioasă în privința legalității dispozițiilor actului administrativ a căror suspendare se solicită, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, hotărârea menționată, chiar dacă nu este definitivă, constituind un reper în verificarea aparenței de nelegalitate ținând cont de faptul că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu se conturează un caz bine justificat care să justifice suspendarea executării deciziei emise de pârâtă, aspectele invocate însă de reclamantă urmând a face obiectul analizei în cadrul acțiunii în anularea deciziei.

Având în vedere că Înalta Curte a reținut neîndeplinirea în cauză a condiției existenței cazului bine justificat, apare inutilă analiza cerinței privind paguba iminentă în condițiile în care dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 prevăd în mod neechivoc că suspendarea nu poate opera decât atunci când condițiile sunt îndeplinite cumulativ.

Totuși, în subsidiar, în analiza acestei condiții, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege prevăd că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, precum și imposibilitatea sau dificultatea reparării acesteia în viitor.

În cauză, reclamanta a susținut în esență faptul că paguba iminentă, respectiv prejudiciul material viitor și previzibil a fost stabilit prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (anexa la cerere - filele x Vol. 1), prin care s-a concluzionat pentru obiectivul nr. 1: cum afectează eventualele taxe stabilite suplimentar de către organele vamale și/sau fiscale, situația financiară a societății A.?:

- Datoria vamală suplimentară stabilită de DRV Cluj nu mai poate fi recuperată din prețul de vânzare al produselor niciodată;

- în prezent societatea nu se găsește din punct de vedere economic - financiar într-o zonă sigură privind solvabilitate;

- indicatorul rentabilitate financiară denotă o stabilitate financiară precară;

- datoria vamală stabilită prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită va fi dezastroasă, transformând societatea dintr-o societate profitabilă, într-o societate decapitalizată.

Pentru obiectivul 2 "Dacă sumele suplimentare stabilite ar crea perturbarea gravă a funcționării societății A.?" s-a concluzionat că:

- taxele suplimentare stabilite ar crea pertubarea previzibilă, gravă, a funcționării societății A. S.R.L., fluxul net de lichidități la finele exercițiului ar înregistra o valoare negativă, cu mult peste posibilitățile de finanțare ale societății, de - 8.228.720 RON, iar sodul numerarului la finele anului ar fi de - 8.060.357 RON, ceea ce reprezintă imposibilitatea susținerii activității, fără șanse de acoperire a acestui deficit cu ajutorul creditelor bancare;

- analizând previziunea de cash flow determinată pentru perioada 2023-2025, chiar și în situația în care această valoare de 8.814.359 RON - taxe vamale suplimentare ar fi eșalonată pe o perioadă de trei ani, din analiza fluxurilor de numerar estimate pentru perioada 2023-2025, societatea nu ar avea cash suficient pentru plata acestora, fluxurile de numerar estimate fiind negative . . . . . . . . . .

Acesta reprezintă un raport extrajudiciar întocmit de expert contabil și fiscal B., iar datele stabilite prin acesta au fost contestate de pârât, care a invocat în susținerea apărărilor sale privind neîndeplinirea condiției pagubei iminente date disponibile public de pe site-ul Ministerului de Finanțe, din care rezultă că reclamanta deținea la data de 31.12.2022, active circulante în valoare de 13.133.602 RON, mult peste datoria constatată.

Înalta Curte arată că au relevanță în stabilirea iminenței pagubei materiale și viitoare toate criteriile invocate de părți, rezultând într-adevăr că este îndeplinită în cauză dovada existenței unui prejudiciu material însemnat, viitor și previzibil, însă nu există dovezi în sensul că acesta ar fi greu sau imposibil de reparat.

Așadar, nu există dovezi concrete care să justifice un risc real și iminent de intrare în insolvabilitate a societății ca urmare a plății amenzii ori de neîndeplinire concretă a obligațiilor contractuale deja asumate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 din același C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Cluj împotriva sentinței nr. 198/CA/2023 - P.I. din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și în rejudecare, va respinge cererea de suspendare executare act administrativ ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă A. S.R.L..

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Cluj împotriva sentinței nr. 198/CA/2023 - P.I. din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare:

Respinge cererea de suspendare executare act administrativ ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.