Decizia nr. 2856/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală București - Serviciul proceduri vamale și în domeniul produselor accizabile - Biroul Autorizări Mari Contribuabili emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună, în principal, autorizarea provizorie a societății pentru desfășurarea activității în condițiile prevăzute de art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal ca utilizator final autorizat pentru obținerea de alcool sanitar, până la pronunțarea instanței de contencios administrativ cu privire la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în temeiul art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care să dispună admiterea cererii societății nr. 361/20.07.2022, înaintată prin adresa cu nr. x din 20.07.2022 și, pe cale de consecință, eliberarea autorizației de Utilizator final a societății pentru produsul finit alcool etilic denaturat cod NC 2207 20 00 (alcool sanitar), cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. În subsidiar, petenta a solicitat obligarea intimatului la eliberarea, fără somație sau fără trecerea unui termen, a unei autorizații de utilizator final provizorii pentru obținerea de alcool sanitar până la pronunțarea instanței de contencios administrativ cu privire la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în temeiul art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care să dispună admiterea cererii societății nr. 361/20.07.2022, înaintată prin adresa cu nr. x din 20.07.2022 și, pe cale de consecință, eliberarea autorizației de utilizator final a societății pentru produsul finit alcool etilic denaturat cod NC 2207 20 00 (alcool sanitar), cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. De asemenea, petenta a solicitat și obligarea pârâtului la efectuarea de urgență, fără somație sau fără trecerea unui termen, să dispună organelor din subordine să efectueze toate demersurile pentru punerea în aplicare a acestei ordonanțe președințiale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 152 din data de 14 septembrie 2022 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de ordonanță președințială formulată de petenta A. S.A. Drăgănești în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală București - Serviciul proceduri vamale și în domeniul produselor accizabile - Biroul Autorizări Mari Contribuabili, a obligat pârâtul să elibereze o autorizație de utilizator final provizorie valabilă până la pronunțarea instanței de contencios administrativ în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, conform cererii numărul 361/20.07.2022, în temeiul prevederilor art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., dispunând ca executarea ordonanței președințiale să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Alte aspecte relevante și apărările formulate de intimată Prin decizia nr. 1460 din 15 martie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului, a anulat recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței nr. 152/CA/2022 - P.I. din 14.09.2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv și a obligat recurentul la plata către intimata -reclamantă A. S.A. a sumei de 566,60 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea, prin decizia nr. 922 din data de 15 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare formulată de Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București, a anulat decizia nr. 1460 din 15 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2022, stabilind termen pentru soluționarea recursului, cu citarea părților. În cadrul dosarului nr. x/2023, intimata-reclamantă A. S.A. a depus note scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului promovat în cauză, excepția fiind susținută și cu ocazia dezbaterilor din ședința publică din data de 23 mai 2024.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac declarate în cauză, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act. Întrucât cauza de față are drept obiect solicitarea reclamantei A. S.A. de obligare a pârâtei, pe calea ordonanței președințiale, la eliberarea autorizației de utilizator final provizorie valabilă până la pronunțarea instanței de contencios administrativ în dosarul nr. x/2022, conform cererii nr. x/20.07.2022, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului trebuie avute în vedere împrejurările de fapt intervenite ulterior pronunțării hotărârii atacate. Astfel, Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Vamală Română împotriva sentinței primei instanțe, prin sentința nr. 223 din data de 21.04.2023 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2022 s-a dispus anularea adresei nr. x/01.08.2022, precum și a Deciziei nr. 35/29.08.2022, de solutionare a contestatiei prealabile, fiind obligat pârâtul să elibereze reclamantei o autorizatie de utilizator final conform cererii nr. x/20.07.2022. Pârâta s-a conformat hotărârii și, după expirarea autorizațiilor provizorii, a emis autorizațiile definitive cu numerele x/21.08.2023, x/23.08.2023 și y/21.08.2023. Sentința nr. 223/2023 pronunțată de Tribunalul Bihor a rămas definitivă prin respingerea recursului, potrivit Deciziei nr. 419/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022 . În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, întrucât, pe de o parte, ordonanța președințială a produs efecte între data emiterii ei (12.08.2022) și data pronunțării instanței în dosarul nr. x/2025 (21.04.2023), iar pe de altă parte recurenta-pârâtă a executat obligația impusă prin sentința instanței de fond și, ulterior, a emis inclusiv autorizațiile definitive solicitate de reclamantă. Cum interesul de a acționa al recurentei-pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimata-reclamantă și va respinge recursul ca fiind rămas fără interes. Totodată, reținând culpa procesuală a autorității pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta Autoritatea Vamală Română să plătească intimatei A. S.A. cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum total de 3342,8 RON, conform înscrisurilor doveditoare depuse atât în dosarul nr. x/2022 cât și în prezenta cauză.