ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 15 februarie 2024
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală București - Serviciul proceduri vamale și în domeniul produselor accizabile - Biroul Autorizări Mari Contribuabili emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună, în principal, autorizarea provizorie a societății pentru desfășurarea activității în condițiile prevăzute de art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal ca utilizator final autorizat pentru obținerea de alcool sanitar, până la pronunțarea instanței de contencios administrativ cu privire la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în temeiul art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care să dispună admiterea cererii societății nr. 361/20.07.2022, înaintată prin adresa cu nr. 362 din 20.07.2022 și, pe cale de consecință, eliberarea autorizației de Utilizator final a societății pentru produsul finit alcool etilic denaturat cod NC 2207 20 00 (alcool sanitar), cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.
În subsidiar, petenta a solicitat obligarea intimatului la eliberarea, fără somație sau fără trecerea unui termen, a unei autorizații de utilizator final provizorii pentru obținerea de alcool sanitar până la pronunțarea instanței de contencios administrativ cu privire la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în temeiul art. 83 alin. (3) din Normele metodologice din 6 ianuarie 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care să dispună admiterea cererii societății nr. 361/20.07.2022, înaintată prin adresa cu nr. 362 din 20.07.2022 și, pe cale de consecință, eliberarea autorizației de utilizator final a societății pentru produsul finit alcool etilic denaturat cod NC 2207 20 00 (alcool sanitar), cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.
De asemenea, petenta a solicitat și obligarea pârâtului la efectuarea de urgență, fără somație sau fără trecerea unui termen, să dispună organelor din subordine să efectueze toate demersurile pentru punerea în aplicare a acestei ordonanțe președințiale.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 152 din 14.09.2022, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de petenta A. S.A. Drăgănești în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală București - Serviciul proceduri vamale și în domeniul produselor accizabile - Biroul Autorizări Mari Contribuabili, a obligat pârâtul să elibereze o autorizație de utilizator final provizorie valabilă până la pronunțarea instanței de contencios administrativ în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, conform cererii numărul 361/20.07.2022, în temeiul prevederilor art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., dispunând ca executarea ordonanței președințiale să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor - Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Decizia instanței de recurs și contestația în anulare formulată
Prin decizia nr. 1460 din 15 martie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului, a anulat recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței nr. 152/CA/2022 - P.I. din 14.09.2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv și a obligat recurentul la plata către intimata -reclamantă A. S.A. a sumei de 566,60 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București a formulat prezenta contestație în anulare, solicitând admiterea căii extraordinare de atac și repunerea în termenul de judecare a recursului.
În motivare, s-a arătat că soluția de anulare a recursului ca tardiv este rezultatul unei erori materiale, întrucât hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 3.10.2022, iar împotriva acesteia s-a promovat calea de atac înregistrată la Direcția Regională Vamală Buurești sub nr. x/4.10.2022, iar plicul cu care aceasta a fost expediată a fost trimis la Poșta Română în data de 6.10.222, astfel cum rezultă din Borderoul nr. 135/6.10.2022 recomandate prezentate în serie la Oficul Poștal nr. 56 București. Așadar, în mod greșit instanța de recurs a reținut că recursul promovat de autoritatea vamală a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege.
Apărările formulate de intimată
Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea căii extraordinare de atac și menținerea ca legală a hotărârii instanței de recurs.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.
Prezenta cale de atac este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În speță, pretinsa eroare materială a fost invocată de contestatoare prin raportare la greșita reținere de către instanța de recurs a datei declarării căii de atac, susținând că această dată a fost eronat reținută ca fiind 7.10.2022, iar nu 6.10.2022 data predării corespondenței la oficiul postal, aspect dovedit prin prezentarea unui borderoului nr. 135/6.10.2022, anexat contestației în anulare.
Se constată astfel că, pronunțând soluția de anulare a recursului ca tardiv, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu a avut în vedere data corectă a depunerii recursului, aceasta fiind, conform înscrisurilor depuse de contestatoare, data predării corespondenței la oficiul postal.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) C. proc. civ., va admite contestația în anulare, va anula decizia nr. 1460 din 15 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2022, stabilind termen pentru soluționarea recursului la data de 23 mai 2024, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București .
Anulează decizia nr. 1460 din 15 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Stabilește termen pentru soluționarea recursului la data de 23 mai 2024, cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.