KAZIMIR v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KAZIMIR v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 19978/05, de către Peter KAŽIMÍR și Martin KAŽIMÍR împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 15 mai 2007 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 25 mai 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dl Peter Kažimír și dl Martin Kažimír sunt frați care s-au născut în 1984 și, respectiv, în 1986. Ele sunt resortisanți slovaci și trăiesc în Košice. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl P. Jonáš, un avocat practicant în Trebišov. Guvernul Republicii Slovace („Governul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. După ce părinții reclamanților au încetat să trăiască împreună, mama reclamanților a introdus o procedură, la 24 august 1993, în vederea stabilirii drepturilor părinților și menținerii reclamanților. În această procedură, decizia finală privind întreținerea în curs a fost dată de instanța de recurs la 17 ianuarie 2005. La 26 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice I a încălcat dreptul reclamanților la o audiere fără întârziere nejustificată. Cazul nu este complex și reclamanții nu au contribuit la durata procedurii. Ca urmare a diverselor cereri procedurale ale părinților reclamanților, cazul a fost depus la instanța de recurs de treisprezece ori pentru o perioadă totală de patru ani și jumătate. Dosarul a fost de două ori prezentat la Curtea Supremă pentru o perioadă de peste trei luni. Întârzieri nejustificate ale procedurii, Tribunalul de District nu a reușit să trateze cazul în mod corespunzător. Întrucât părinții reclamanților au contribuit în mod semnificativ la lungimea generală a procedurii, Curtea Constituțională a respins cererea reclamanților pentru o justă satisfacție. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii este excesivă. HOTĂRÂREA La 5 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 3000 de euro (3 mii de euro) fiecăruia dintre solicitanți (domnul Peter Kažimír și domnul Martin Kažimír) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamanții: „Noi, Peter Kažimír și Martin Kažimír, reclamanții, observă că guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească fiecăruia dintre noi suma de 3.000 EUR (3.000 euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri T.L. Early Nicolas Bratza Registrul Președintele