Kazimir împotriva Slovaciei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 19978/05, de către Peter KAŽIMÍR și Martin KAŽIMÍR împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 15 mai 2007 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 25 mai 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dl Peter Kažimír și dl Martin Kažimír sunt frați care s-au născut în 1984 și, respectiv, în 1986. Ele sunt resortisanți slovaci și trăiesc în Košice.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl P. Jonáš, un avocat practicant în Trebišov. Guvernul Republicii Slovace („Governul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. După ce părinții reclamanților au încetat să trăiască împreună, mama reclamanților a introdus o procedură, la 24 august 1993, în vederea stabilirii drepturilor părinților și menținerii reclamanților. În această procedură, decizia finală privind întreținerea în curs a fost dată de instanța de recurs la 17 ianuarie 2005. La 26 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice I a încălcat dreptul reclamanților la o audiere fără întârziere nejustificată.

Cazul nu este complex și reclamanții nu au contribuit la durata procedurii. Ca urmare a diverselor cereri procedurale ale părinților reclamanților, cazul a fost depus la instanța de recurs de treisprezece ori pentru o perioadă totală de patru ani și jumătate. Dosarul a fost de două ori prezentat la Curtea Supremă pentru o perioadă de peste trei luni. Întârzieri nejustificate ale procedurii, Tribunalul de District nu a reușit să trateze cazul în mod corespunzător. Întrucât părinții reclamanților au contribuit în mod semnificativ la lungimea generală a procedurii, Curtea Constituțională a respins cererea reclamanților pentru o justă satisfacție. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii este excesivă.

HOTĂRÂREA La 5 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 3000 de euro (3 mii de euro) fiecăruia dintre solicitanți (domnul Peter Kažimír și domnul Martin Kažimír) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamanții: „Noi, Peter Kažimír și Martin Kažimír, reclamanții, observă că guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească fiecăruia dintre noi suma de 3.000 EUR (3.000 euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri T.L. Early Nicolas Bratza Registrul Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 19978/05 by Peter KAŽIMÍR and Martin KAŽIMÍR against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 May 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 25 May 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Peter Kažimír and Mr Martin Kažimír are brothers who were born in 1984 and 1986 respectively.

They are Slovakian nationals and live in Košice. They were represented before the Court by Mr P. Jonáš, a lawyer practising in Trebišov. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. After the parents of the applicants had stopped living together, the applicants’ mother brought proceedings, on 24 August 1993, with a view to having the parental rights and maintenance of the applicants determined. In those proceedings the final decision on the outstanding maintenance was given by the court of appeal on 17 January 2005. On 26 January 2005 the Constitutional Court found that the Košice I District Court had violated the applicants’ right to a hearing without unjustified delay.

The case was not complex and the applicants had not contributed to the length of the proceedings. As a result of various procedural requests of the applicants’ parents, the case had been submitted to the court of appeal thirteen times for a period totalling four and a half years. The file had been twice submitted to the Supreme Court for a period exceeding three months. There had been undue delays in the proceedings as the District Court had failed to deal with the case in an appropriate manner. As the applicants’ parents had significantly contributed to the overall length of the proceedings, the Constitutional Court dismissed the applicants’ claim for just satisfaction. COMPLAINT The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings was excessive.

THE LAW On 5 April 2007 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government: “I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay EUR 3,000 (three thousand euros) to each of the applicants (Mr Peter Kažimír and Mr Martin Kažimír) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 19 April 2007 the Court received the following declaration from the applicants: “We, Peter Kažimír and Martin Kažimír, the applicants, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay to each of us the sum of EUR 3,000 (three thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application.

We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President