CtEDO 28.08.2007 Auto

KLADIVIK AND KASIAR v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
28.08.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KLADIVIK AND KASIAR v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 41484/04, de către Peter KLADIVÍK și Michal KAŠIAR împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 28 august 2007 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, Președintele, J. Casadevall, G. Bonello, K. Traja, S. Pavlovschi, J. Šikuta, dna P. Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune având în vedere cererea depusă la 4 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 30 aprilie 2007, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTE Primul reclamant, dl Peter Kladivík, s-a născut în 1965 și trăiește în Banská Štiavnica. Al doilea reclamant, dl Michal Kašiar, s-a născut în 1951 și locuiește în Dudince. Ele sunt resortisanți slovaci și au fost reprezentați în fața Curții de către dna E. Michalenková, a Avocatul practicat în Banská Bystrica. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 septembrie 1997, reclamanții au depus în judecată cinci persoane în fața Curții Regionale din Banská Bystrica. Ei au contestat validitatea mai multor contracte de cumpărare. În noiembrie și decembrie 1997, acuzații și-au prezentat observațiile. Curtea regională a programat audieri pentru 22 aprilie 1998 și 26 iunie 1998. În iulie 1998 doi acuzați au prezentat informații. Cazul a fost suspendat la 18 ianuarie 2000, la cererea unuia dintre acuzați, precum și la 8 februarie 2000, la cererea reclamanților. În ultima dată, instanța a fost informată că societatea a cincea acuzată a încetat să existe. La 16 martie 2000, reclamanții, prin intermediul avocatului lor, au propus să rămână procedura. Ei au explicat că au solicitat Procurorului General să depună un apel extraordinar pe punctele de drept în numele lor împotriva deciziilor care au dus la eliminarea celui de-al cincilea acuzat din registrul societăților. La 20 martie 2000, Curtea Regională a hotărât să rămână procedura în așteptarea hotărârii cererii de recurs extraordinar privind punctele de drept care urmează să fie depuse în numele lor. La 12 septembrie 2000, Curtea Supremă a susținut această decizie. Într-o scrisoare din 5 ianuarie 2001, Procuratura Generală a informat reclamanții că nu s-a constatat niciun motiv pentru depunerea unei măsuri extraordinare în numele acestora. La 28 februarie 2003, Curtea Regională a întrebat reclamanții dacă procedurile privind petiția lor s-au încheiat și dacă au menținut acțiunile lor. La 17 martie 2003, reclamanții și-au retras acțiunea în ceea ce privește trei dintre acuzați. La 18 martie 2003, având în vedere modificarea situației, au modificat acțiunea în sensul că au solicitat o sumă de bani de la două persoane fizice. La 19 februarie 2004, Curtea regională a respins cererea reclamanților de modificare a acțiunii lor. La 28 aprilie 2004, Curtea Regională a întrerupt procedura. La 7 iulie 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea Regională din Banská Bystrica a încălcat dreptul reclamantilor la o audiere fără întârziere nejustificată. Decizia a afirmat că complexitatea chestiunei, numărul acuzaților, precum și o modificare a poziției lor juridice au avut un impact asupra lungii procedurii. Reclamanții prin conduita lor au prelungit procedurile cu trei ani, deoarece nu au informat Curtea Regională cu privire la propria inițiativă că motivele pentru care a fost reținută procedura au scăzut. În mod similar, cererea lor din 18 martie 2003 de modificare a acțiunii necesită o examinare suplimentară de către Curtea Regională. Perioada între 18 martie 2003 și 19 februarie Prin urmare, 2004 nu a putut fi imputat instanței respective. În ceea ce privește conduita Curții Regionale, Curtea Constituțională a remarcat că este responsabilă pentru întârzieri cuprinse între 16 luni. Curtea Constituțională a acordat 15.000 SKK (echivalentul de 377 euro în acel moment) fiecăruia dintre reclamanți. De asemenea, a ordonat Curtea Regională să ramburseze costurile reclamanților suportate în cadrul procedurii constituționale. Reclamanții se plângeau de durata procedurii, în baza art. 6 § 1 din Convenție, a cărui parte relevantă prevede: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 30 aprilie 2007, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamanților de victime în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care au fost implicate reclamanții. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească ex grația 1 200 EUR (o mie două sute de euro) fiecăruia dintre solicitanți (Mesrs Peter Kladivík și Michal Kašiar). Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, împreună cu orice cost și cheltuieli suportate de solicitanți în ceea ce privește încălcarea dreptului lor în temeiul convenției. Guvernul ar sugera că informațiile de mai sus ar putea fi acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Convenția, Guvernul se angajează să plătească fiecărui reclamant suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să își prezinte observațiile cu privire la declarația guvernului până la 22 mai 2007. Într-o scrisoare înregistrată din 5 iunie 2007 a fost atrasă atenția asupra faptului că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și că nu au fost solicitate prelungirea termenului. Într-o scrisoare din 10 iulie 2007 și transmisă Curții la 18 iulie 2007, reclamanții au susținut că au suferit o prejudiciu material substanțială ca urmare a lungii procedurii, care s-au bazat pe un contract de achiziție din 1993 și pe un dosar de contabilitate stabilit în martie 2006. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); Sindicatul Suedia a muncitorilor de transport ((striking out), nr. 53507/99, 18 iulie 2006) și Van Houten v. Țările de Jos ((striking out), nr. 25149/03, ECHR 2005 IX). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil în cazurile împotriva Republicii Slovace (a se vedea, de exemplu, Kuril c. Slovacia , nr. 63959/00, §§ 35-43, 3 octombrie 2006; Rišková c. Slovacia , nr. 58174/00, §§ 88-97, 22 august 2006 sau Sika Slovacia , nr. 2132/02, §§ 28-35, 13 iunie 2006). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă (care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, astfel cum s-a menționat mai sus; și Haran v. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002 . 2007, Curtea constată că acestea au fost depuse în afara termenului stabilit de Președintele Camerei și că nici o prelungire nu a fost solicitată. În orice caz, Curtea nu consideră că aceste depuneri tardive își modifică opinia că suma de compensare propusă de Guvern este adecvată în circumstanțe. Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. T.L. Early Nicolas Bratza Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă