CtEDO 22.05.2007 Auto

KESZELI v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
22.05.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KESZELI v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 34161/05, de către Vojtech KEZELI împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), care așeză la 22 mai 2007 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, J. Casadevall, S. Pavlovschi, L. Garlicki, L. Mijović, J. Šikuta, Dna P. Hirvelä, judecători și Dl. T.L. având în vedere cererea depusă la 16 septembrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Vojtech Keszeli, este un cetățean slovac născut în 1952 și locuiește în Ša văr. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura privind acțiunea reclamantului împotriva unei bănci La 31 mai 1994, reclamantul a interzis o bancă într-un litigiu comercial în fața Curții de District Bratislava I. La 4 iulie 1995, cazul a fost transferat Curții Regionale din Bratislava, care era competentă să se ocupe de această chestiune. La 31 martie 1998, Curtea Regională a solicitat reclamantului să plătească taxele judiciare. La 23 iunie 1998, procedurile au fost întrerupte pentru incapacitatea de a plăti taxele judiciare ale reclamantului. La 24 august 1998, această decizie a fost anulată pe măsură ce reclamantul a plătit taxele între timp. La 2 octombrie 1998 și 30 iulie 1999, reclamantul a modificat acțiunea. La 21 ianuarie 2000, el și-a retras acțiunea în parte. La 1 iunie 2000, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de excludere a unui judecător nou desemnat să se ocupe de acest caz. Curtea Regională a pronunțat o audiere la 14 august 2000. La 19 decembrie 2000, Curtea Supremă a acordat cererea judecătorului care se ocupă de cazul de excludere. La 19 februarie 2001, cazul a fost atribuit unui alt judecător, judecător care nu a reușit să abordeze cazul în ciuda instrucțiunilor președintelui Curții Regionale. La 26 februarie 2002, reclamantul a contestat în mod eșuat acest judecător. La 21 august 2002, Curtea Regională a respins cererea reclamantului de scutire de la obligația de a plăti taxe în instanță în ceea ce privește cererea de injuncție. La 30 iunie 2003, Curtea Supremă a anulat decizia. La 13 februarie 2004, Curtea Regională a scutit reclamantul de obligația de a plăti taxe în instanță. La 24 februarie 2004, reclamantul a contestat judecătorul. La 20 iulie 2004, Curtea Supremă a respins această cerere. De asemenea, a susținut hotărârea Curții Regionale din 13 februarie 2004 privind taxele judiciare. La 2 septembrie 2004, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. A fost respins la 30 septembrie 2005. Între timp, la 29 iulie 2005, Curtea Regională a pronunțat o hotărâre cu privire la fondul. Reclamantul a interzis. La 7 februarie 2006, Curtea Supremă a întrerupt procedura de recurs, deoarece reclamantul nu a plătit taxe de judecată. Reclamantul a contestat această decizie. La 4 octombrie 2006, el a fost invitat să depună apelul asupra punctelor de drept în conformitate cu cerințele formale. 2. Procedura în fața Curții Constituționale La 2 iunie 2003, Curtea Constituțională a constatat că Curtea Regională a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un timp rezonabil. Cazul nu a fost complex. Reclamantul prin conduita sa a contribuit la durata procedurii. În această perioadă, Curtea Regională a rămas inactivă timp de mai mult de 4 ani. Curtea Constituțională a acordat 50.000 SKK (echivalentul de 1.212 euro în acel moment) reclamantului ca satisfacție. Curtea Regională a ordonat să evite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii și să ramburseze costurile reclamantului. La 6 iulie 2005, Curtea Constituțională a constatat că Curtea Regională a încălcat din nou dreptul reclamantului la o audiere într-un termen rezonabil în cursul perioadei care urmau emiterea constatărilor sale de mai sus din 2 iunie 2003. Curtea Regională a rămas inactivă timp de aproximativ 7 luni, iar procedurile erau în așteptare de mai mult de 11 ani, iar Curtea Regională se ocupă de acest caz pe o perioadă de 9 ani. Curtea Constituțională a acordat reclamantului 20.000 SKK (echivalentul de 522 euro în acel moment) ca o justă satisfacție. Curtea Regională a ordonat să evite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii și să ramburseze costurile reclamantului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că (i) acțiunea privind acțiunea sa a durat o perioadă excesivă de timp și (ii) dreptul său la protecție judiciară a fost încălcat prin faptul că Curtea regională nu a procedat la acțiune în mod corespunzător. HOTĂRÂREA La 30 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de agentul guvernamental: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească ex-gratie 2,300 EUR (2 mii trei sute de euro) dlui Vojtech Keszeli în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În aceeași zi, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Vojtech Keszeli, reclamantul, constată că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 2,300 EUR (2 mii de trei sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă