CtEDO 28.03.2006 Auto

MAGULA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
28.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAGULA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 69207/01, de către Karol MAGULA, împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 28 martie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl O’Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2000, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Karol Magula, este un național slovac născut în 1958 și locuiește în Košice. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Poláčková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 1999, reclamantul a înaintat Biroul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții de District Košice I. El a solicitat protecția drepturilor sale personale, susținând că angajații acuzatului nu au tratat în mod corespunzător observațiile reclamantului. La 13 noiembrie 2000, Curtea de District a întrerupt procedura din cauza faptului că acuzatul nu avea personalitate juridică. La 10 ianuarie 2001, Curtea Regională Košice a anulat decizia de primă instanță. La 28 ianuarie 2002, Curtea Regională Košice a exclus judecătorii Curții de District Košice I să se ocupe de acest caz la cerere. De asemenea, a hotărât că cazul ar trebui examinat de Curtea de District Košice – okolie. La 28 ianuarie 2005, Curtea de District Košice – okolie a întrerupt procedura. La 8 februarie 2005, inculpatul a apelat împotriva hotărârii Curții de District privind costurile și cheltuielile părților. La 30 iunie 2005, Curtea Regională de la Košice a susținut partea relevantă a deciziei de primă instanță. La 5 noiembrie 1999, reclamantul a înaintat o procedură împotriva Procurorului General în fața Curții de district Košice I. El a susținut că acuzatul, prin faptul că nu s-a ocupat în mod corespunzător de argumentele reclamantei, a interferat cu drepturile sale personale. Reclamantul a solicitat 10 milioane SKK în compensare pentru daune. La 28 februarie 2002, Curtea Regională Košice a exclus toate judecătorii Curții de District Košice I să se ocupe de acest caz la cererea lor. De asemenea, a hotărât că cazul ar trebui examinat de Curtea de District Košice – Okolie. La 30 iunie 2003, Curtea de District a respins cererea reclamantului de scutire a obligației de plată a taxei de judecată și de numire gratuită a unui avocat. Curtea de apel a susținut această decizie la 29 decembrie 2003. La 18 februarie 2004, Curtea de District a întrerupt procesul deoarece reclamantul nu a plătit taxa de judecată. La 30 noiembrie 2004, Curtea Regională de la Košice a susținut această decizie. Procedințe în fața Curții Constituționale (a) Procedințe nr. III ÚS 221/03 La 20 mai 2003, reclamantul a depus o plângere Curții Constituționale, susținând că Curtea de District Košice I nu a reușit în mod rapid cu acțiunile sale de mai sus împotriva Oficiului Guvernului. La 12 mai 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice I a încălcat dreptul constituțional al reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată. Curtea Constituțională a acordat 20.000 SKK [1] ca satisfacție echitabilă reclamantului. (b) Procedințe nr. II. ÚS 3/04 La 22 mai 2003, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că Košice I Curtea de District și-a încălcat dreptul la o audiere fără întârziere nejustificată în cadrul procedurii de mai sus cu privire la acțiunea sa împotriva Procurorului General. La 18 iunie 2003, reclamantul a depus o altă plângere care presupune întârzieri nejustificate în cadrul procedurii de la Curtea de District Košice. La 14 ianuarie 2004, Curtea Constituțională a respins ambele plângeri. (c) Procedura privind cererile reclamantului din 1999 și 2000 La 9 septembrie 1999, reclamantul a depus o cerere în temeiul articolului 130 alineatul (3) din Constituție, susținând că diferite organisme subordonate Ministerului Internului nu au reușit să tragă consecințele adecvate din reclamația sa că a fost victimă de o infracțiune în sensul că proprietatea sa a fost eliminată ilegal în contextul executării impozitelor. Curtea Constituțională a respins petiția la 10 noiembrie 1999. La 4 august 2000, reclamantul a depus o nouă cerere legată de aceeași chestiune. Curtea Constituțională a respins-o la 4 octombrie 2000. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că Curtea Constituțională a refuzat arbitrar să își ofere cererile depuse în 1999 și respectiv în 2000. Curtea remarcă că, prin scrisoarea din 17 octombrie 2005, reclamantul a fost invitat să răspundă, până la 30 noiembrie 2005, observațiilor guvernului cu privire la cererea de mai sus și să prezinte orice reclamație pentru o justă satisfacție. La 28 octombrie 2005, avocatul desemnat de reclamant a informat Curtea că nu mai reprezinta reclamantul și că acesta din urmă se va răspunde la observațiile Guvernului. Prin scrisoarea înregistrată din 10 ianuarie 2006, grefierul secțiunii a patra a informat reclamantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor și cererilor sale pentru o justă satisfacție a expirat și că nu s-a solicitat nici o prelungire a timpului. „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv.” La 27 ianuarie 2006 a fost primit la Curte un raport de livrare poștală (avis de recepție ) care indică faptul că scrisoarea înregistrată din 10 ianuarie 2006 a fost primită de reclamant la 18 ianuarie 2006. Curtea nu a primit niciun răspuns la scrisorile de mai sus. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, nu o impune să continue examinarea cazului. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza [1] 20.000 SKK a fost atunci echivalent cu aproximativ 500 de euro.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă