CtEDO 28.08.2007 Auto

HEGYESYOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
28.08.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HEGYESYOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 42754/04, de către Gabriela HEGYESYOVÁ împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 28 august 2007 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul din secțiunea inițială având în vedere cererea depusă la 15 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dna Gabriela Hegyesyová, este un cetățen slovac născut în 1961 și locuiește în Košice. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 noiembrie 1998, o terță parte a depus în judecată o sumă de bani în fața Curții Cošice I Distict. Cazul a fost transferat Curții de district Košice II din motive de competență. La 29 ianuarie 1999, Curtea de district Košice II a emis o ordonanță de plată care acordă cererea reclamantului. 1999. La 17 martie 1999, reclamantul a depus o opoziție. Prin urmare, ordinul de plată a fost anulat și Curtea de District a fost obligată să stabilească faptele relevante ale cauzei. La 13 aprilie 1999, Curtea de District a ordonat reclamantului să plătească taxele judiciare. La 9 mai 1999, reclamantul a solicitat să fie scutit de obligația de a plăti taxele. La 25 mai 1999, Curtea de District a solicitat reclamantului să completeze și să revină la ea un formular cu informații care să îi permită să decidă la cererea sa. La 23 iunie 1999, reclamantul a răspuns că formularul trimis la ea nu se referă la persoanele aflate în situația sa. La 5 martie 2001, Curtea de District a solicitat reclamantului să prezinte o copie a declarației sale fiscale pentru 1999. Reclamantul a prezentat documentul la Curtea de District la 23 mai 2001. La 22 septembrie 2003, Curtea de District a solicitat reclamantului să prezinte o copie a declarației sale fiscale pentru 2002. La 5 noiembrie 2003, Curtea de District a exonerat reclamantul de la obligația de a plăti taxe judiciare. La 15 martie 2004, în răspuns la plângerea reclamantului, președintele Curții de District a confirmat că reclamantul a prezentat documente relevante la 23 mai 2001. Totuși, au fost necesare documente suplimentare pe care reclamantul le-a prezentat numai la 31 octombrie 2003. La 28 mai 2004, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că Curtea de district Košice II și-a încălcat dreptul în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un termen rezonabil. La 3 iunie 2004, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea ca fiind evident nefondată.Decizia a declarat că reclamantul nu a demonstrat că a depus documentele solicitate Curții de District la cererea acesteia din 5 martie 2001, astfel cum a afirmat ea. La 11 iunie 2004, Curtea de District Košice II a acordat reclamantului. La 29 septembrie 2004, Curtea Regională de la Košice a anulat hotărârea de primă instanță, hotărârea a fost încheiată în noiembrie și decembrie 2004. La 11 mai 2007, Curtea de District a suspendat cazul până la 4 septembrie 2007. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns că, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, dreptul ei la o audiere a fost încălcat într-un timp rezonabil în cadrul procedurii de mai sus. HOTĂRÂREA La 4 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească exgrația 4000 EUR (patru mii de euro) către dna Gabriela Hegyesyová, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Gabriela Hegyesyová, reclamantul, constată că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 4.000 EUR (4 mii de euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă