UHLIAROVA v. SLOVAKIA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 70790/01, de către Mária UHLIAROVÁ împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 22 februarie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Maruste Traja Mijović Šikuta, judecători și dl O'Boyle grefier având în vedere cererea depusă la 1 iunie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dna Mária Uhliarová este națională slovacă, născut în 1947 și trăiește în Bratislava. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Kresák, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 septembrie 1994, reclamantul a depus o acțiune civilă la Curtea Regională Bratislava. În noiembrie 1994, reclamantul a plătit taxele de judecată. La 17 martie 1999, Curtea Regională a solicitat inculpatului să-l informeze cu privire la posibilitatea de a ajunge la o soluție în acest caz. La 6 aprilie 1999 și la 8 octombrie 1999, reclamantul a informat instanța că cazul nu a fost soluționat. La 10 septembrie 1999, președintele Curții Regionale Bratislava a cerut scuze reclamantului pentru întârzieri în cadrul procedurii care au fost cauzate de încărcătura grea a judecătorilor. Inculpatul nu a apar la prima audiere care s-a desfășurat la 29 octombrie 1999. Au avut loc alte audieri în acest caz la 10 iulie 2000, la 4 și 25 septembrie 2000, precum și la 25 octombrie 2000 și la 11 decembrie 2000. La 18 decembrie 2000, reclamantul și acuzatul au soluționat cazul și reclamantul și-a retras acțiunea la 20 decembrie 2000. Din acest motiv, Curtea regională a întrerupt procedura la 31 ianuarie 2001. (2) În temeiul art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu avea nici un remediu eficace la dispoziția sa în acest sens. (3) În sfârșit, reclamantul s-a plâns în temeiul art. 14 din Convenție că, prin nerespectarea cauzei sale cu o diligență corectă, Curtea regională a discriminat împotriva ei din cauza situației sale materiale. La 7 ianuarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 4000 de euro doamnei Mária Uhliarová, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 11 ianuarie 2005, reclamantul a prezentat Curtea următoarea declarație: „Am remarcat că guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 4.000 (patru mii de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și orice prejudiciu material. costurile și cheltuielile, vor fi convertite în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amendat În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Michael O'Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 70790/01

by Mária UHLIAROVÁ

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 22

February 2005 as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

K.

Traja

,

Ms

L.

Mijović

,

Mr

J.

Šikuta,

judges

,

and Mr

M.

O'Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 June 2001,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Mária Uhliarová is a Slovakian national, who was born in 1947 and lives in Bratislava. The respondent Government were represented by Mr P. Kresák, their Agent.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 21 September 1994 the applicant filed a civil action with the Bratislava Regional Court. She claimed the determination of her share of

profits from a business. In November 1994 the applicant paid the court fees.

On 17 March 1999 the Regional Court requested the defendant to inform it on the possibility of reaching a settlement in the case.

On 6 April 1999 and on 8 October 1999 the applicant informed the court that the case had not been settled.

On 10 September 1999 the President of the Bratislava Regional Court apologised to the applicant for delays in the proceedings which were due to the heavy workload of judges.

The defendant failed to appear at the first hearing held on 29

October

and 25

September 2000 as well as on 25 October 2000 and on 11

December 2000.

On 18 December 2000 the applicant and the defendant settled the case and the applicant withdrew her action on 20 December 2000.

On this ground the Regional Court discontinued the proceedings on 31

January 2001.

COMPLAINTS

THE LAW

On 7 January 2005 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government:

“I declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 4,000 (four

thousand) euros to Ms Mária Uhliarová with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at

a

rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 11 January 2005 the applicant submitted the following declaration to

the Court:

“I note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me the sum of 4,000 (four thousand) euros with a view to securing a friendly settlement of

the

above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as

costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article

37

§

1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Michael

O'Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President