CtEDO 01.03.2005 Auto

HELEYOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
01.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HELEYOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Štefánia HELEYOVÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 1 martie 2005 în calitate de camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl O'Boyle Grefier, având în vedere cererea depusă la 13 decembrie 2000; având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Štefánia Heleyová, este un național slovac, născut în 1934 și trăiește în Žilina. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna Z. Kupcová, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Kresák, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 martie 1996, Curtea de district Žilina a inițiat o procedură de moștenire cu privire la proprietatea mamei îndepărtate a reclamantului. La 11 octombrie 2000, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată.Decizia a afirmat că durata procedurii se datorează în principal faptului că nici Curtea de District, nici Notary Public în cauză nu s-au desfășurat într-un mod corespunzător în vederea stabilirii faptelor relevante. Curtea de District a rămas complet inactivă între 31 iulie 1996 și 1 aprilie 1997 și, de asemenea, între 3 decembrie 1999 și 19 iunie 2000. Publicul notar a luat nouă luni pentru a stabili oficial că o casă, a căror evaluare a fost solicitată, a fost distrusă. Curtea Constituțională a constatat că durata procedurii nu este cauzată de complexitatea cazului sau de comportamentul reclamantului. La 9 noiembrie 2000, Curtea de District Žilina a desemnat un expert și i-a ordonat să depună, în termen de 30 de zile, un aviz privind valoarea unei părți a proprietății în cauză. Avizul expert a fost depus la 13 februarie 2001. Audierile din fața notarului au avut loc la 12 martie 2001 și la 11 aprilie 2001 Prin decizia pronunțată la 27 aprilie 2001, Curtea de District Žilina a determinat proprietatea și a hotărât asupra distribuției sale. Decizia a devenit finală și executabilă la 5 iunie 2001. La 28 ianuarie 2002, reclamantul a solicitat ca Curtea de District să rectifice o greșeală în hotărârea din 27 aprilie 2001. Curtea de District să rectificat eroarea prin o decizie dată la 31 mai 2002. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. De asemenea, a susținut o încălcare a articolului 13 din Convenție în sensul că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în acest sens. HOTĂRÂREA La 26 ianuarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de agentul guvernamental: „Eu, Peter Kresák, agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 3.400 (3 mii patru sute de euro Štefánia Heleyová, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei.” La 4 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, Štefánia Heleyová, remarc că Guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 3.400 (trei mii patru sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă