Komka împotriva Slovaciei

Cea decizia nr. 36177/05 de Juraj KOMKA împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat în calitate de Camera compusă în septembrie 2007 de: Sir Nicolas Bratza, Președintele, J. Casadevall, S. Pavlovschi, L. Garlicki, L. Mijović, J. Šikuta, dna P. Hirvelä, judecători și dna Aracı, grefierul secțiunii adjuncte având în vedere cererea depusă la 30 septembrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Juraj Komka, este un cetățen slovac născut în 1952 și locuiește în Prešov.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Komková, un avocat care practică în Prešov. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 aprilie 1977, Curtea de District din Prešov a determinat valoarea proprietății tatălui solicitant. În septembrie și octombrie 1997 doi moștenitori asupra cărora decizia nu a fost invocată. La 30 mai 2000, Curtea de recurs a anulat decizia privind valoarea proprietății. Cazul a fost remis la Tribunalul de District din Prešov la 21 iunie 2000. La 9 februarie 2004, Curtea de district a întrerupt procedura. La 26 septembrie 2004, Curtea de recurs a anulat această decizie.

Trei moștenitori, inclusiv reclamantul, s-au plângut separat la Curtea Constituțională cu privire la durata procedurii. La 9 martie 2005, a patra cameră a Curții Constituționale a constatat că, în cadrul procedurii de mai sus, Curtea de District din Prešov a încălcat dreptul surorii reclamantei la o audiere fără întârziere nejustificată. A acordat satisfacție echitabilă reclamantului și a ordonat Curții de District să evite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii (amendamentul IV. ÚS 3/05-25). La 30 martie 2005, Camera a treia a Curții Constituționale a pronunțat o hotărâre similară cu privire la o plângere depusă de fratele reclamantului (poziția III. ÚS 14/05-36). La 27 aprilie 2005, Curtea de District a hotărât cu privire la distribuția proprietății.

La 2 iunie 2005, Camera a doua a Curții Constituționale a concluzionat că Curtea de District din Prešov nu a încălcat dreptul reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată (decizie II. ÚS 74/05-27). Decizia a afirmat că o perioadă de inactivitate de 9 luni și alte întârzieri de scurtă durată nu justifică concluzia că durata procedurii a fost excesivă în circumstanțele cauzei. În observațiile sale cu privire la plângerea reclamantului la Curtea Constituțională, președintele Curții de District a declarat că trei moștenitori au depus plângeri separate cu privire la durata procedurii. El a exprimat opinia că moștenitorii au încercat astfel să crească satisfacția echitabilă care le-ar putea fi acordată.

1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. 2. Reclamantul s-a plâns că declarația de mai sus a Președintelui Curții de District în conformitate cu care comportamentul său a fost în vederea sporirii atribuirii dreptului de satisfacție în procedurile constituționale a fost discriminatorie. El se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 12. La 21 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească ex grație 4000 EUR (patru mii de euro) către dl Juraj Komka, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Juraj Komka, reclamantul, observă că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 4.000 EUR (4 mii de euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas B ratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 36177/05 by Juraj KOMKA against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11 September 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza, President, Mr J. Casadevall, Mr S. Pavlovschi, Mr L. Garlicki, Ms L. Mijović, Mr J. Šikuta, Mrs P. Hirvelä, judges, and Mrs F. Aracı , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 September 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Juraj Komka, is a Slovak national who was born in 1952 and lives in Prešov.

He was represented before the Court by Ms D. Komková, a lawyer practising in Prešov. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 26 April 1977 the District Court in Prešov determined the value of the estate of the applicant’s father. In September and October 1997 two heirs on whom the decision had not been served appealed. On 30 May 2000 the court of appeal quashed the decision on the value of the estate. The case was returned to the District Court in Prešov on 21 June 2000. On 9 February 2004 the District Court discontinued the proceedings. On 26 September 2004 the court of appeal quashed that decision.

Three heirs including the applicant separately complained to the Constitutional Court about the length of the proceedings. On 9 March 2005 the Fourth Chamber of the Constitutional Court found that in the above proceedings the District Court in Prešov had violated the right of the applicant’s sister to a hearing without unjustified delay. It awarded just satisfaction to the plaintiff and ordered the District Court to avoid further delays in the proceedings (judgment IV. ÚS 3/05-25). On 30 March 2005 the Third Chamber of the Constitutional Court delivered a similar judgment upon a complaint filed by the applicant’s brother (judgment III. ÚS 14/05-36). On 27 April 2005 the District Court decided on the distribution of the estate.

On 2 June 2005 the Second Chamber of the Constitutional Court concluded that the District Court in Prešov had not violated the applicant’s right to a hearing without unjustified delay (decision II. ÚS 74/05-27). The decision stated that a period of inactivity of 9 months and several other delays of short duration did not warrant the conclusion that the length of the proceedings had been excessive in the circumstances of the case. In his comments on the applicant’s complaint to the Constitutional Court the President of the District Court stated that three heirs had filed separate complaints about the length of the proceedings. He expressed the view that the heirs had thereby attempted to increase the just satisfaction which might be awarded to them.

COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. 2. The applicant complained that the above statement of the President of the District Court according to which his behaviour had been aimed at increasing the just satisfaction award in constitutional proceedings was discriminatory. He relied on Article 1 of Protocol No. 12. THE LAW On 21 August 2007 the Court received the following declaration signed by the Government’s Agent: “I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay ex gratia EUR 4,000 (four thousand euros) to Mr Juraj Komka with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 2 July 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Juraj Komka, the applicant, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me ex gratia the sum of EUR 4,000 (four thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas B ratza Deputy Registrar President