Cuperova împotriva Slovaciei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2305/07, de către Miroslava CUPEROVÁ și Jana CUPEROVÁ, împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 mai 2007 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 9 ianuarie 2007, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Jana Cuperová și dna Miroslava Cuperová, sunt gemeni care s-au născut în 1994. Ele sunt resortisanți slovaci și trăiesc în Košice.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna I. Rajtáková, un avocat practicant în Košice. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) au fost reprezentate de dna M. Pirošíková, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 septembrie 1995, mama reclamanților a solicitat Curții de District Košice II să stabilească paternitatea reclamanților și dreptul acestora la întreținere. La 5 mai 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice II a încălcat dreptul reclamanților la o audiere într-un timp rezonabil. Cazul a fost de o anumită complexitate de fapt, deoarece a fost necesar pentru a determina paternitatea reclamanților.

Curtea Constituțională a constatat că, prin conduita sa, mama reclamanților nu a contribuit la durata procedurii. Ceea ce este în joc pentru reclamanții solicită diligență specială. În ceea ce privește conduita Curții de District, aceasta a rămas inactivă de la 23 de ani Iunie 1997-21 ianuarie 1998 și de la 24 martie 1998 la 18 mai 1999. Deși a fost adevărat că Curtea de District a programat zece audieri în acest caz, nu a abordat cazul în mod eficient. În special, aceasta a ordonat o analiză ADN a sângelui pârâtului cu patru ani și jumătate de la încheierea procedurii; în următorii trei ani urmați de Curtea de District, se limitase la a cere expertului, prin trei litere, să explice motivele pentru care avizul expertului nu a fost pregătit.

Curtea de District nu a beneficiat de toate mijloacele disponibile, inclusiv de impunerea unei amenzi procedurale asupra inculpatului, în vederea asigurării progreselor înregistrate în acest caz. În suma, Curtea de District nu a acordat atenția corespunzătoare cazului și a fost responsabilă pentru întârzieri de peste cinci ani. În hotărârea sa, Curtea Constituțională a ordonat Curții de District să procedeze fără întârziere și să ramburseze costurile reclamanților în cadrul procedurii constituționale. De asemenea, a acordat fiecare dintre reclamanții 50.000 SKK (echivalentul de 1,242 euro în acel moment) ca satisfacție echitabilă. La 5 mai 2004, Curtea de district Košice II a pronunțat o hotărâre împotriva căreia reclamanții au apelat la 14 octombrie 2004. La 5 august 2005, Curtea de recurs a anulat hotărârea de primă instanță, în măsura în care a afectat întreținerea și costurile procedurii reclamanților.

La 27 septembrie 2005, Curtea de district a emis o injuncție la cererea mamei reclamanților. Acuzatul nu a apărut la 14 decembrie 2005. Curtea de District i-a impus o amendă de procedură de 20.000 SKK. La 31 mai 2006, Curtea de recurs a redus suma amenzii. Un aviz expert a fost depus la 11 noiembrie 2006. O audiere în cazul respectiv a fost programată pentru 31 ianuarie 2007. COMPLAINT. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 21 martie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 4.000 de euro (4 mii) fiecăruia dintre solicitanți (Ms Jana) Cuperová și dna Miroslava Cuperová) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 29 martie 2007, reprezentantul reclamanților a prezentat Curtea următoarea declarație: „Noi, Jana Cuperová și Miroslava Cuperová, reclamanții, reține că guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească fiecăruia dintre noi suma de 4.000 de euro (4 mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 2305/07 by Miroslava CUPEROVÁ and Jana CUPEROVÁ against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 May 2007 as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 January 2007, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Ms Jana Cuperová and Ms Miroslava Cuperová, are twins who were born in 1994. They are Slovakian nationals and live in Košice.

They were represented before the Court by Mrs I. Rajtáková, a lawyer practising in Košice. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by Mrs M. Pirošíková, their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 6 September 1995 the applicants’ mother requested the Košice II District Court to determine the applicants’ paternity and their maintenance entitlement. On 5 May 2004 the Constitutional Court found that the Košice II District Court had violated the applicants’ right to a hearing within a reasonable time. The case was of a certain factual complexity as it was necessary to determine the applicants’ paternity. The Constitutional Court found that by her conduct the applicants’ mother had not contributed to the length of the proceedings.

What was at stake for the applicants called for special diligence. As to the conduct of the District Court, it had remained inactive from 23 June 1997 to 21 January 1998 and from 24 March 1998 to 18 May 1999. While it was true that the District Court had scheduled ten hearings in the case, it had not dealt with the case efficiently. In particular, it had ordered a DNA analysis of the defendant’s blood four and a half years after the proceedings had been brought; during the three years that followed the District Court had limited itself to asking the expert, by three letters, to explain the reasons why the expert opinion had not been prepared. The District Court had not availed itself of all means available, including the imposition of a procedural fine on the defendant, with a view to ensuring progress in the case.

In sum, the District Court had not paid due attention to the case and it was responsible for delays totalling more than five years. In its judgment the Constitutional Court ordered the District Court to proceed with the case without further delay and to reimburse the applicants’ costs in the constitutional proceedings. It also awarded each of the applicants SKK 50,000 (the equivalent of 1,242 euros at that time) as just satisfaction. On 5 May 2004 the Košice II District Court delivered a judgment against which the applicants appealed on 14 October 2004. On 5 August 2005 the court of appeal quashed the first-instance judgment to the extent that it concerned the applicants’ maintenance and costs of the proceedings.

On 27 September 2005 the District Court issued an injunction at the request of the applicants’ mother. The defendant did not appear on 14 December 2005. The District Court imposed a procedural fine of SKK 20,000 on him. On 31 May 2006 the court of appeal reduced the amount of the fine. An expert opinion was submitted on 11 November 2006. A hearing in the case was scheduled for 31 January 2007. COMPLAINT The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW On 21 March 2007 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government: “I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 4,000 (four thousand) euros to each of the applicants (Ms Jana Cuperová and Ms Miroslava Cuperová) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 29 March 2007 the applicants’ representative submitted the following declaration to the Court: “We, Jana Cuperová and Miroslava Cuperová, the applicants, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay to each of us the sum of 4,000 (four thousand) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application.

We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President