CUPEROVA v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CUPEROVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2305/07, de către Miroslava CUPEROVÁ și Jana CUPEROVÁ, împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 mai 2007 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 9 ianuarie 2007, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Jana Cuperová și dna Miroslava Cuperová, sunt gemeni care s-au născut în 1994. Ele sunt resortisanți slovaci și trăiesc în Košice. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna I. Rajtáková, un avocat practicant în Košice. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) au fost reprezentate de dna M. Pirošíková, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 septembrie 1995, mama reclamanților a solicitat Curții de District Košice II să stabilească paternitatea reclamanților și dreptul acestora la întreținere. La 5 mai 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice II a încălcat dreptul reclamanților la o audiere într-un timp rezonabil. Cazul a fost de o anumită complexitate de fapt, deoarece a fost necesar pentru a determina paternitatea reclamanților. Curtea Constituțională a constatat că, prin conduita sa, mama reclamanților nu a contribuit la durata procedurii. Ceea ce este în joc pentru reclamanții solicită diligență specială. În ceea ce privește conduita Curții de District, aceasta a rămas inactivă de la 23 de ani Iunie 1997-21 ianuarie 1998 și de la 24 martie 1998 la 18 mai 1999. Deși a fost adevărat că Curtea de District a programat zece audieri în acest caz, nu a abordat cazul în mod eficient. În special, aceasta a ordonat o analiză ADN a sângelui pârâtului cu patru ani și jumătate de la încheierea procedurii; în următorii trei ani urmați de Curtea de District, se limitase la a cere expertului, prin trei litere, să explice motivele pentru care avizul expertului nu a fost pregătit. Curtea de District nu a beneficiat de toate mijloacele disponibile, inclusiv de impunerea unei amenzi procedurale asupra inculpatului, în vederea asigurării progreselor înregistrate în acest caz. În suma, Curtea de District nu a acordat atenția corespunzătoare cazului și a fost responsabilă pentru întârzieri de peste cinci ani. În hotărârea sa, Curtea Constituțională a ordonat Curții de District să procedeze fără întârziere și să ramburseze costurile reclamanților în cadrul procedurii constituționale. De asemenea, a acordat fiecare dintre reclamanții 50.000 SKK (echivalentul de 1,242 euro în acel moment) ca satisfacție echitabilă. La 5 mai 2004, Curtea de district Košice II a pronunțat o hotărâre împotriva căreia reclamanții au apelat la 14 octombrie 2004. La 5 august 2005, Curtea de recurs a anulat hotărârea de primă instanță, în măsura în care a afectat întreținerea și costurile procedurii reclamanților. La 27 septembrie 2005, Curtea de district a emis o injuncție la cererea mamei reclamanților. Acuzatul nu a apărut la 14 decembrie 2005. Curtea de District i-a impus o amendă de procedură de 20.000 SKK. La 31 mai 2006, Curtea de recurs a redus suma amenzii. Un aviz expert a fost depus la 11 noiembrie 2006. O audiere în cazul respectiv a fost programată pentru 31 ianuarie 2007. COMPLAINT. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 21 martie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 4.000 de euro (4 mii) fiecăruia dintre solicitanți (Ms Jana) Cuperová și dna Miroslava Cuperová) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 29 martie 2007, reprezentantul reclamanților a prezentat Curtea următoarea declarație: „Noi, Jana Cuperová și Miroslava Cuperová, reclamanții, reține că guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească fiecăruia dintre noi suma de 4.000 de euro (4 mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.