ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova, a solicitat anularea Deciziei nr. x/SIPH/BA emisă de pârât și acordarea avizului de angajare. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a cererii sale, în termen de 5 zile de la pronunțarea instanței, sub sancțiunea plății unei amenzi pe zile de întârziere.

Prin sentința nr. 214 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că prima instanță a încălcat scopul și spiritul O.G. nr. 25/2014, dar și art. 28 alin. (2) și (4), art. 17 din O.U.G. nr. 25/2014, art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

Recurenta-reclamantă a considerat că instanța de fond a reținut greșit că depunerea cererii online nu echivalează cu înregistrarea cererii în sensul art. 28 din O.U.G. nr. 25/2014. Astfel, când a apreciat că data relevantă este cea a prezentării fizice a dosarului (08.09.2023), judecătorul fondului a ignorat faptul că cererea a fost formulată online în 26.06.2023, înainte de expirarea permisului de ședere (29.08.2023).

În opinia recurentei, autoritatea pârâtă este singura responsabilă de stabilirea cu întârziere a datei prezentării fizice a documentelor, având în vedere că reclamanta a respectat toate obligațiile legale și a utilizat mijloacele puse la dispoziție de autoritate, în condițiile în care documentele nu pot fi depuse fizic mai devreme decât data programării stabilite în portalul online.

Sistemul creat de pârât nu permite accesul mai rapid la programare, fapt ce generează o imposibilitate obiectivă de respectare a termenului.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că instanța și pârâtul au ignorat natura sistemului online, prin care se face o analiză preliminară a documentelor încărcate electronic, iar data programării este stabilită de autoritate, în cunoștință de cauză, inclusiv asupra datei de expirare a permisului. Astfel, dacă încărcarea documentelor nu avea valoare juridică, nu s-ar fi cerut în prealabil încărcarea lor în platformă.

S-a evidențiat crearea unui precedent periculos și abuz de putere, întrucât petenții nu au control asupra datei programării, dar sunt sancționați pentru faptul că respectă programarea stabilită de autoritate. În acest fel, se creează o discriminare între cei care, în mod aleatoriu, primesc termene mai rapide și ceilalți, încălcându-se astfel principiul egalității în fața legii și al tratamentului nediscriminatoriu.

Recurenta-reclamantă a susținut că emiterea avizului chiar și după expirarea permisului ar fi dus la prelungirea valabilității permisului de ședere, autoritatea pârâtă având mijloacele legale de soluționare favorabilă a cererii, dar a ales o abordare formalistă, care afectează în mod grav drepturile sale.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

La data de 16.06.2023 a încetat contractul de muncă al cetățeanului străin B. cu societatea C. S.R.L., astfel cum reiese din Decizia nr. 435 din 12.06.2023, încetarea fiind înregistrată în aceeași dată.

La data de 26.06.2023 reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o solicitare pe portalul Inspectoratului General Pentru Imigrări în vederea obținerii unui aviz de angajare în muncă al cetățeanului străin B., al cărui permis de ședere expira la data de 29.08.2023.

Ulterior, la data de 08.09.2023, societatea reclamantă s-a prezentat la Inspectoratul general pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări Prahova, pentru a depune documentele în original, copie și solicitarea tipărită.

Prin adresa nr. x din data de 25.09.2023, pârâtul a comunicat reclamantei că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, deoarece a expirat perioada de valabilitate a permisului unic, astfel încât nu s-a acordat avizul de angajare solicitat. Pârâtul a invocat prevederile art. 28 alin. (4), art. 17 din O.G. nr. 25/2014 și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, arătând că în urma verificărilor efectuate în evidențele instituției, precum și la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, s-a constatat că cetățeanul din Nepal, B., are permisul de ședere expirat din data de 29.08.2023, astfel încât acesta nu mai are calitatea de străin încadrat în muncă.

Învestită cu anularea adresei nr. x din data de 25.09.2023, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Instanța de control judiciar reține că problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, asupra căreia s-a oprit și prima instanță, o reprezintă împrejurarea dacă încărcarea documentelor prevăzute de legislația în vigoare în scopul acordării avizului de muncă, prin intermediul aplicației gestionate de Inspectoratul General pentru Imigrări, respectiv www.x.ro în data de 26.06.2023 produce efecte juridice în sensul procedurii prevăzute de art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Cererea înregistrată online a primit un număr de înregistrare valabil, respectiv nr. 798748, în data de 26.03.2023, printr-o procedură internă stabilită de pârât, urmată de analiza documentelor și programarea solicitantului la o data ulterioară în vederea depunerii în format fizic a documentelor, respectiv la data de 08.09.2023.

Contrar aprecierilor curții de apel, Înalta Curte constată că solicitarea de prezentare a documentelor în original la sediul pârâtului a fost formulată în considerarea cererii inițiale care s-a aflat în curs de verificare, neputându-se reține că este vorba despre o simplă cerere de programare astfel cum susține intimatul pârât.

Trebuie subliniat și că legiuitorul prin art. 28 din O.G. nr. 25/2014 nu a instituit obligativitatea depunerii cererilor de acordare a avizului de angajare exclusiv în format fizic, ci a prevăzut necesitatea depunerii cererii la oricare dintre formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. În aceste condiții, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, rezultând că aceasta poate fi depusă și în format electronic, astfel cum a și procedat recurenta-reclamantă.

Argumentele intimatului-pârât, reținute și de prima instanță, în sensul că doar depunerea în format fizic produce efecte juridice, nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiționează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia.

Înalta Curte reține că solicitarea reclamantei a dobândit dată certă la data de 26.06.2023, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., moment la care a fost recepționată de instituția recurentă și a primit număr de înregistrare, în timp ce dreptul de ședere legală pe teritoriul României a expirat la data de 29.08.2023.

Sintagma "30 de zile de la data înregistrării" nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluționare a cererii curge de la înregistrare, iar în speță cererea a fost înregistrată la data de 26.06.2023.

Este nefondat argumentul că legiuitorul a înțeles să dea prevalență doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoașterii de către recurenta-pârâtă a cererii depuse online și considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanța de control judiciar.

Nu poate fi primit nici argumentul intimatului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări în sensul că la accesarea portalului instituției, utilizatorii sunt avertizați cu privire la împrejurarea că depunerea online a cererii nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014. În acest sens instanța de recurs reține că procedura adoptată de pârât a generat în practică confuzii, fiind identificate o serie de litigii cu același obiect, în care refuzul pârâtului s-a fundamentat pe împrejurarea că ulterior înregistrării online a cererii, dreptul de ședere a solicitantului a expirat, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se printr-o serie de decizii de speță, dintre care amintim deciziile nr. 1332/2023, nr. 2601/2023 sau nr. 3019/2023, pârâtul omițând să-și reevalueze practica administrativă conform dezlegărilor date prin aceste hotărâri.

Față de aceste considerente, se constată că atât decizia prin care a fost exprimat refuzul pârâtului, cât și sentința instanței de fond au la bază o premisă greșită, respectiv momentul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 28 din O.G. nr. 25/2014, motiv pentru care se impune casarea sentinței atacate, cu consecința anulării Deciziei nr. x/SIPH/BA din data de 25.09.2023.

În continuare, Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ soluționează acțiunea în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar potrivit art. 18 alin. (1) din acest act normativ, poate dispune, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea altui înscris sau la efectuarea unei anumite operațiuni administrative. În ipoteza anulării în întregime a actului administrativ, va fi obligată autoritatea pârâtă, dacă este cazul, să emită un alt act administrativ.

Având în vedere modul în care este reglementată procedura soluționării cererilor adresate Inspectoratului General pentru Imigrări, atât timp cât autoritatea publică nu a procedat la o examinare proprie și efectivă a cererii, reținând exclusiv că la data soluționării cererii - 25.09.2023, cetățeanul nepalez B. nu mai beneficia de un drept de ședere legală pe teritoriul României, instanța nu se poate substitui organului administrativ, apreciind în mod direct asupra îndeplinirii de către recurenta-reclamantă a condițiilor prevăzute de lege, astfel că va obliga pârâtul la soluționarea cererii privind acordarea avizului de muncă, conform considerentelor prezentei hotărâri.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula decizia nr. x/SIPH/BA din 25.09.2023 și va obliga intimatul-pârât la soluționarea cererii privind acordarea avizului de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 214 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova.

Anulează Decizia nr. x/SIPH/BA din 25.09.2023 emisă de pârât.

Obligă pârâtul Inspectoratul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova la soluționarea cererii privind acordarea avizului de muncă pentru cetățeanul nepalez B..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 15 mai 2024.