Decizia nr. 1736/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Sibiu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea actului nr. x/BISB din data de 05.10.2023 emis de pârât, prin intermediul căruia acesta a decis neacordarea avizelor de angajare solicitate pentru lucrătorii B., C. și D. (toți din Ghana); - obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățenii străini anterior indicați.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 144 din 29 mai 2024, a respins acțiunea reclamantei.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Prima instanță a reținut în mod greșit faptul că societatea recurentă nu îndeplinește condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, impuse de prevederile O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare. Societatea recurentă, în calitate de angajator, are ca activitate principală cod CAEN 4322 "Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat", iar funcția pentru care a solicitat avizele de muncă este de "muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții" (C.C.O.R. 931302), care, deși aparent distinctă, este imperios necesară în cadrul lucrărilor de instalații. Angajatorul stabilește și este răspunzător pentru nivelul de pregătire al persoanelor desemnate să presteze lucrări în cadrul societății. În sentința contestată s-a apreciat că doar persoanele cu o calificare specifică în lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat (cod CAEN 4322) pot fi angajate în cadrul societăți. Prin urmare, instanța a exclus posibilitatea angajării muncitorilor necalificați pentru activitățile auxiliare, cum ar fi spargerea și tăierea materialelor de construcții. Recurenta opinează în sensul că această interpretare este greșită, deoarece prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 nu interzic angajarea de personal necalificat pentru activități auxiliare, ci doar impune ca angajatorul să desfășoare activități compatibile cu funcțiile solicitate. Or, activitățile de spargere și tăiere a materialelor de construcții sunt compatibile și imperios necesare pentru lucrările de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, acestea fiind parte integrantă a proiectelor de construcții. De altfel, instanța de fond a omis să analizeze și contextul activităților pe care recurenta le desfășoară, acestea incluzând activități conexe și complementare lucrărilor de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, precum și activități secundare înregistrate care sunt complementare lucrărilor de instalații, cum ar fi: alte lucrări speciale de construcții (CAEN 4329), lucrări de instalații electrice (CAEN 4321), și altele. Aceste activități necesită și ele muncitori necalificați pentru anumite etape ale procesului de edificare a construcției. Recurenta concluzionează în sensul că judecătorul fondului cauzei a interpretat restrictiv dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 25/2014, fără a ține cont de realitățile pieței muncii și de necesitatea utilizării muncitorilor necalificați în anumite etape ale lucrurilor de construcții.

Apărările formulate în cauză Intimatul Biroul pentru Imigrări al Județului Sibiu a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Răspunzând punctual la motivul de recurs, partea a precizat că este corectă concluzia primei instanțe potrivit căreia angajatorul nu poate solicita și primi eliberarea avizului de angajare decât pentru lucrători abilitați/calificați să desfășoare activitățile compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a acestora, iar aceste activități trebuie să fie cele pe care este autorizat să le desfășoare potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în Registrul Comerțului.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. .25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, recurenta A. S.R.L. a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de eliberare a avizelor de angajare pentru trei cetățeni ai statului Ghana, respectiv dl. B., dl. C. și dl. D., refuz materializat în actul nr. x/BISB din data de 05.10.2023 emis de către Serviciul pentru Imigrări al județului Sibiu. În motivarea refuzului, autoritatea emitentă a făcut referire la neîndeplinirea condiției generale reglementate de prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, cu modificările și completările ulterioare, respectiv aceea ca angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală să desfășoare pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. (sn) În concret, s-a reținut faptul că din analiza efectuată asupra activităților pe care societatea recurentă este autorizată să le presteze comparativ cu specificul funcției pentru care se solicită eliberarea avizelor de angajare, așa cum este aceasta definită în Clasificarea ocupațiilor din România, rezultă că acestea nu sunt compatibile; muncitorul necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții execută sarcini de rutină legate de construcția clădirilor și lucrări de demolare, iar din certificatul constatator nu rezultă faptul că societatea este autorizată să desfășoare activități de construcții clădiri și demolări; de asemenea, din analiza fișei postului nu reiese în concret funcția și codul COR aferent pentru care aceasta a fost întocmită. Primă instanță a confirmat legalitatea refuzului de eliberare a avizului de angajare, întrucât a reținut, în esență, faptul că societatea recurentă nu desfășoară efectiv activitate autorizată ce implică activități specifice muncii necalificate în construcții. În concepția sa, dacă s-ar admite ideea că, pentru desfășurarea activităților de montare a instalațiilor sanitare, de încălzire și de aer condiționat, este necesară în prealabil, spargerea și tăierea materialelor de construcții, aceasta nu înseamnă că muncitorul necalificat în construcții, căruia îi revine spargerea și tăierea materialelor de construcții, devine calificat ipso facto în lucrări speciale de construcții, cum sunt cele de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, pentru simplul fapt că lucrările respective, de spargere și tăiere a materialelor de construcții, ar fi necesare efectuării ulterioare, a lucrărilor speciale de construcții, cum sunt cele de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat. A accepta contrariul - adică argumentele recurentei - echivalează cu a contura ideea că abilitarea de a efectua lucrări speciale de construcții îi este conferită unui muncitor necalificat, nu de pregătirea/calificarea acestuia, ci de scopul pentru care prestează munca necalificată: dacă spargerea și tăierea materialelor de construcții se face în vederea efectuării ulterioare a unor lucrări de instalații sanitare, de încălzire sau de aer condiționat ar rezulta că nici nu ar fi nevoie de o calificare specială pentru a efectua asemenea lucrări. Instanța de control judiciar nu poate împărtăși concluzia instanței de fond, întrucât aceasta a interpretat și a aplicat eronat normele referitoare la compatibilitatea funcțiilor și codurilor COR cu activitățile autorizate ale angajatorului, conform CAEN. Așa cum s-a menționat anterior, art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 prevede că angajatorul trebuie să desfășoare activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Recurenta desfășoară activități încadrate în codul CAEN 4322 - Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat. Muncitorii necalificați la spargerea și tăierea materialelor de construcții (cod COR 931302) desfășoară activități indispensabile pentru montarea instalațiilor sanitare, de încălzire și de aer condiționat; în fapt, ei execută lucrările pregătitoare pentru efectuarea acestor operațiuni. Raționamentul primei instanțe nu a avut în vedere acest aspect, deoarece a considerat că doar muncitorii calificați pot desfășura astfel de activități, ceea ce nu poate fi primit. Activitatea pentru care au fost solicitate avizele de muncă, deși aparent distinctă, este necesară în cadrul lucrărilor de instalații și nu există alt cod COR care să specifice aceste activități de pregătire a lucrărilor de instalații care sunt generale lucrărilor de construcții. În fine, este de observat și faptul că art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 nu interzice angajarea de personal necalificat pentru activități auxiliare, ci doar impune condiția ca angajatorul să desfășoare activități compatibile cu funcțiile solicitate. Or, după cum s-a precizat anterior, activitățile privind spargerea și tăierea materialelor de construcții sunt compatibile și necesare pentru lucrările de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, acestea fiind parte integrantă a proiectelor de construcții. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Sibiu, va anula actul nr. x/BISB din data de 05.10.2023 emis de pârât și va obliga pârâtul să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățenii străini indicați.