Decizia nr. 2519/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 15 martie 2021, sub dosar număr x/2021, reclamanta A. a solicitat instanței anularea în parte a Hotărârii nr. 1552/18.12.2020 - secție pentru judecători, recunoașterea dreptului pretins în urma punctajului obținut la examenul de promovare efectivă din perioada august- decembrie 2020, acela de a fi declarată admisă și promovată efectiv la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Arad și invalidarea în parte a concursului de promovare menționat, întrucât nu au fost respectate condițiile prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1348/2019, fiind încălcate dispozițiile art. 30 alin. (1), art. 36 alin. (3) din Regulamentul de promovare, art. 125 alin. (2) și art. 1 alin. (4) și alin. (5) din Constituția României. Prin sentința nr. 60/CA/2021 - P.I. din 26 mai 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, iar, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Decizia instanței de recurs și contestația în anulare formulată Prin decizia nr. 3267 din data de 7 iunie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 60 din 26 mai 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., A. a formulat contestație în anulare.

Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii Prin decizia nr. 3692 din 29 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3267 din 7 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 3692 din 29 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 21 din Legea nr. 554/2004. În motivarea căii de atac, în contextul expunerii situației de fapt și a reluării argumentelor din cererea de recurs și din contestația în anulare, revizuenta a susținut că instanța care a soluționat contestația în anulare nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la nerespectarea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici asupra motivului legat de nerespectarea calendarului concursului, de faptul că s-a abrogat ulterior articolul în baza căruia a formulat opțiunea candidatul care a susținut concursul pe o specializare diferită, toate aceste aspecte fiind omise. În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința schimbării deciziei nr. 3692/29.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 în sensul admiterii contestației în anulare.

Apărările formulate în revizuire Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în opinia sa, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. S-a mai susținut că ceea ce invocă revizuenta în susținerea cererii de revizuire nu se referă la o pronunțare minus petita prin raportare la soluția de respingere a contestației în anulare, argumentele revizuentei constituind, în realitate, critici referitoare la modalitatea în care instanța de recurs a soluționat contestația în anulare, nefiind vorba despre existența unei depășiri a limitelor învestirii instanței sau omisiunea de a se pronunța asupra unui lucru cerut, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Totodată, intimatul a invocat și excepția lipsei de interes în formularea cererii de revizuire. În acest sens, intimatul a arătat că revizuenta nu mai justifică niciun interes actual în susținerea demersului judiciar promovat, atâta timp cât aceasta nu mai are calitatea de judecător, fiind eliberată din funcție prin pensionare prin Decretul nr. 796 din data de 15.04.2024 emis de Președintele României. Cu privire la fondul cererii de revizuire, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

Aspecte procesuale În cursul soluționării cererii de revizuire, anterior primului termen de judecată din 06.05.2015, respectiv la 05.05.2025, revizuenta A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua C. proc. civ. și art. 509 alin. (2) din același cod, pentru care a fost constituit dosarul asociat numărul x/2024, conform dispozițiilor art. 104 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 a Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 274 din 3 aprilie 2023. Totodată, la aceeași dată de 05.05.2025, revizuenta A. a depus și două cereri de recuzare împotriva doamnelor judecător B. și C., membre ale Completului C1, învestit cu soluționarea cererii de revizuire. Prin încheierea de ședință de la data de 6 mai 2025, a fost respinsă cererea de recuzare, iar prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 06.05.2025, a fost stabilit termen de pronunțare a cauzei la 13.05.2025.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează să admită excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă. Prin cererea dedusă judecății, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3692 din 29 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, apreciind ca fiind incidente motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a faptului că instanța nu ar fi analizat argumentele sale în susținerea contestației în anulare și nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la nerespectarea calendarului concursului. Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (1) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (...)". Alin. 2 al aceluiași articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabilește, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și, prin excepție, că pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11. Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut. Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1) prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului ori să fi evocat fondul. În cauză, prin decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac, instanța supremă a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de parte împotriva deciziei nr. 3267/07.06.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 60/26.05.2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Este de menționat că, pe calea contestației în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluționate de instanță în mod definitiv. Or, decizia de respingere a unei contestații în anulare nu se încadrează în categoriile hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., neputând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul. În consecință, având în vedere faptul că decizia prin care s-a respins contestația în anulare nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întrunește cerința impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. În egală măsură, nu este întrunită nici cerința privind nepronunțarea asupra unui lucru cerut - minus petita - prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece incidența acestui motiv de revizuire este condiționată de existența unor inadvertențe între obiectul pricinii deduse judecății și ceea ce instanța a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu mijloacele de apărare sau argumentele care au condus la soluția pronunțată ori modul în care instanța de control judiciar a procedat la analiza legalității hotărârii atacate. Așa cum s-a statuat în mod constant în literatura juridică și în jurisprudență, acest motiv de revizuire, care este o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății, se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată. Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată. Susținerile revizuentei privesc, în esență, nemulțumiri ale acesteia cu privire la soluțiile definitive pronunțate de instanța care a soluționat contestația în anulare și cea de recurs, precum și de raționamentul acestora, nefiind vorba despre omisiunea de a se pronunța asupra unui lucru cerut, în sensul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, respingând contestația în anulare, instanța supremă nu s-a pronunțat minus petita întrucât nu a omis soluționarea unui capăt de cerere, ci a analizat motivele invocate în cauză în raport de dispozițiile legale incidente contestației în anulare. Nu în ultimul rând, revizuenta a făcut trimitere și la dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată". Or, după cum se observă în cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta nu a formulat nicio critică care să vizeze pretinsa încălcare a principiului priorității dreptului Uniunii Europene, dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fiind invocate doar în mod formal. În acest context, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind formulată pentru motive care nu se circumscriu cazurilor de revizuire invocate. În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, deoarece s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia și Doina Duca contra Moldovei și Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României). Dată fiind soluția astfel pronunțată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a analiza excepția lipsei de interes în formularea cererii de revizuire, invocată de către intimat prin întâmpinare.

Temeiul legal al soluției pronunțate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 din același act normativ, Înalta Curte va respingere ca inadmisibilă calea extraordinară de atac declarată de revizuentă.