ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra cererii de îndreptare a erorii materiale și de completare a Deciziei nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost formulată și motivată de petenta - recurentă A.:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii: sesizarea Cărții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor; suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate; anularea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1348/2019, act administrativ normativ, în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocând pe această cale excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, în baza căruia a fost adoptat; ca urmare a anulării Regulamentului, recunoașterea dreptului pretins, acela de a fi admisă la examenul de promovare efectivă din perioada august - decembrie 2020, în considerarea Deciziei nr. 126 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 mai 2015, paragraful 24, pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 107/CA/2021-P.I. din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de către pârâta Consiliul Superior al Magistraturii; a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință de la data de 13 septembrie 2021 pronunțată în același dosar, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. și a fost sesizată Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, raportat la art. 1 alin. (4) și (5), art. 125 alin. (2) și art. 1343 alin. (1) din Constituția României.

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea litigiului în fond și admiterea acțiunii formulate.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, respectiv faptul că instanța de fond a dispus în mod netemeinic și nelegal cu privire la excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, hotărârea fiind dată sub acest aspect cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea recurentei de invocare din oficiu a motivului de ordine publică.

A respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a fost formulată de recurenta – reclamantă A., ca inadmisibilă.

A respins recursul principal formulat de reclamanta A. și recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 107/CA/2021-P.I. din 23 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Cererea formulată de petenta -recurentă A.

La data de 27.03.2023, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal cererea formulată de petenta A., de îndreptare a erorilor materiale, precum și a omisiunilor și de completare a Deciziei nr. 4887 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul de față nr. x/2021

În susținerea cererii sale, petenta A., invocând dispozițiile art. 442 coroborat cu art. 175 și 177 din C. proc. civ., a arătat următoarele:

La termenul din data de 25.10.2022 a depus note de ședință în cadrul cărora a invocat motive de recurs de ordine publică printre care incompatibilitatea judecătorului fondului, făcând referire la faptul că, după redactarea motivelor de recurs a aflat despre faptul că judecătorul care a pronunțat sentinta recurată, B., a fost detașat în cadrul CSM, mai mult de 5 ani, până în anul 2020, detașarea încetând cu un an anterior pronunțării sentintei, astfel că nu a putut să-l recuze, însă consideră că acesta trebuia să se abtină, fiind incompatibil deoarece era clar că are un interes în cauză, din moment ce lucrase in interesul unei părți, CSM. Susține că, deși aceste aspecte le-a sustinut oral, nu au fost consemnate în practicaua deciziei nr. 4887/25.10.2022, astfel că solicită îndreptarea omisiunii privind consemnarea sustinerilor sale, paragraful al treilea teza întâi de la pagina nr. 3 fiind incomplet.

In prezent, acest paragraf are următoarea formulare: " După motivarea recursului, a considerat necesar să pună în discutie dispozitiile art. 489 alin. (3) Cod Procedură civilă." Chiar din redactarea paragrafului menționat rezultă că acesta este incomplet, deoarece, se înțelege faptul că petenta a pus in discuție aceste aspecte legate de dispozitiile art. 489 alin. (3) Cod Procedurä civil, după motivarea recursului, însă susține că a arătat faptul că, după motivarea recursului a aflat despre motivul de incompatibilitate al judecătorului B. și de aceea nu l-a invocat în motivele de recurs, de aceea a solicitat instantei de recurs să-l invoce, alături de celelalte motive de ordine publicä.

Având in vedere că la termenul din data de 25.10.2022 a invocat în mod expres aceste aspecte de incompatibilitate, susține petenta – recurentă că instanța de recurs era datoare să le consemneze în practica, (ceea ce nu a realizat), să le invoce din oficiu, întrucât normele care reglementează obligația de abtinere sunt norme de ordine publică. Totodată, nerespectarea disp. art. 42 C. proc. civ. se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. l C. proc. civ., astfel că instanța de recurs putea să-l invoce din oficiu conform dispozitiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., dar nu s-a pronuntat prin hotărâre.

In continuare, mai susține că, la același termen de judecată, după ce a solicitat ca instanta de recurs să ridice din oficiu motivele de ordine publică invocate prin notele de ședință, legate de nerespectarea dispozitiilor de procedură mentionate expres, inclusiv în ceea ce privește incompatibilitatea, instanta de recurs s-a pronuncat în sensul că instanța nu apreciază să le ridice/invoce din oficiu și atât, fără să le individualizeze și fără nici o motivare.

In practica, la penultimul aliniat de la pagina nr. 3 s-a consemnat: (...) se va pronunța odată cu recursul".

Deopotrivă, arată că, în motivarea respingerii cererii de invocare din oficiu ca motiv de ordine publică a motivelor de nelegalitate(pagina 26-27), instanta nu s-a pronuntat asupra incompatibilității judecătorului B., or, acesta era un motiv de recurs distinct, de ordine publică adus la cunoștinta instantei de recurs doar la data de 25.10.2022. după împlinirea termenului de recurs și care putea fi invocat din oficiu deoarece se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. l C. proc. civ.

Pentru aceste considerente petenta recurentă A. solicită completarea paragrafului al treilea teza I de la pagina nr. 3:" După motivarea recursului....., a considerat necesar să pună în discuție dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ..", respectiv îndreptarea consemnării penultimului aliniat de la pagina nr. 3: (...) se va pronunța odată cu recursul".

Apărările formulate cu privire la cererea petentei – recurente A.

Intimatul – recurent Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea depusă de petenta – recurentă A., în cadrul căreia a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

Arată că, contrar susținerilor recurentei — reclamante, instanta de recurs a consemnat la pagina 3, paragraful 4 din decizia sus mentionată si a avut în vedere la pronuntarea soluției sustinerile recurentei — reclamante referitoare la faptul că judecătorul fondului nu ar fi garantat corectitudinea procesului având în vedere detașarea acestuia în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel cum s-a consemnat în practicaua deciziei sus mentionate (pagina 3), recurenta — reclamantă a făcut referire doar la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizând expres că nu înțelege să invoce acest motiv de recurs, ci solicită instanței invocarea acestuia raportat la aspectele indicate, fără a face nicio referire la motivul de casare preväzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din același act normativ.

ln aceste condiții, susține că, în mod corect instanta de recurs a respins cererea recurentei — reclamante de invocare din oficiu, ca si motiv de ordine publică, a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., soluția instanței de recurs sub acest aspect fiind motivată corespunzător în raport de solicitarea formulată.

Astfel, instanta de recurs a retinut că, pe de o parte, dispozitiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. consacră o facultate rezervată exclusiv instantei de recurs de a invoca din oficiu, chiar după împlinirea termenului de recurs, aspecte de nelegalitate a sentintei care reprezintă motive de casare de ordine publică. Pe de altă parte, textul se referă explicit la facultate, neimpunând o obligație instanței în acest sens.

De asemenea, din cercetarea argumentatiei invocate de recurenta — reclamantă, instanta de recurs a constatat că aceasta a invocat aspecte care țineau de modalitatea de aplicare a legii de către prima instanță, ce au fost subliniate implicit prin cererea de recurs initială și care nu conțineau în mod concret referiri la reguli de procedură care să fi fost încălcate de prima instantä. Or motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedurä civilă implică neregularităti procedurale care atrag sanctiunea nulitătii, iar nu aspecte de țin de aplicarea greșită a legii din perspectiva raportului de drept material dedus judecății.

Consideră astfel că, în mod corect instanța de recurs a solutionat odată cu recursul și a motivat cererea recurentei — reclamante de invocare din oficiu, ca și motiv de ordine publică, a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în raport de toate argumentele invocate prin cererea formulată.

În concluzie, solicită respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de recurenta — reclamantă A., ca nefondată.

Soluția Înaltei Curți cu privire la cererile formulate de petenta – recurentă A..

Analizând cererile, astfel cum au fost formulate și motivate de petenta A. cu privire la Decizia nr. 4887 pronunțată la data de 25 octombrie 2022, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că, în esență, petenta solicită atât îndreptarea erorii materiale, cât și completarea deciziei anterior menționate, urmând, așadar ca aceste două cereri să fie analizate raportat la dispozițiile art. 442 și art. 444 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 442 din C. proc. civ.:

"Îndreptarea hotărârii

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Totodată, potrivit dispozițiilor Art. 444 din C. proc. civ.:

"Completarea hotărârii

Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale", pe care părțile îl pot utiliza pentru a "cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Astfel, Înalta Curte reține că, în sensul dispozițiilor art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale, iar cerința esențială, comună, ce poate reprezenta cauza unei cereri de îndreptare, respectiv de completare a unei hotărâri judecătorești este omisiunea instanței.

Or, prin cererea ce face obiectul prezentei judecăți, petenta A. a susținut că, deși la termenul de judecată din data de 25.10.2020 a depus Note de ședință în cadrul cărora a invocat motive de recurs de ordine publică printre care și incompatibilitatea judecătorului fondului, aceste aspecte nu au fost consemnate, motiv pentru care solicită îndreptarea acestei omisiuni.

Înalta Curte, analizând practicaua deciziei, prin raportare inclusiv la înregistrarea ședinței de judecată de la acel termen, constată, contrar susținerilor petentei că instanța de recurs a consemnat la fila x paragrafele 3 și 4 ale deciziei, ca și susținere a acesteia următoarele: " După motivarea recursului, a considerat necesar să pună în discuție dispozțiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.. Drept urmare, solicită instanței să invoce ca motiv de casare de ordine publică pe cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu a făcut referire la acest motiv de casare în motivele inițiale.

La solicitarea instanței, precizează că nu invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci solicită instanței invocarea acestuia raportat la următoarele aspecte: judecătorul fondului a arătat că dura lex sed lex îi este aplicabilă recurentei-reclamante. Face o trimitere la motivarea contradictorie a instanței de fond, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv judecătorul fondului a acceptat că legea este neclară sau incompletă, însă a refuzat să aplice și să facă analiza de legalitate a actului normativ, un act infralegal, în raport de cele invocate cu privire la dispozițiile care prevăd modul în care a fost adoptat acest regulament. Instanța de fond a realizat o denegare de dreptate, încălcând un principiu fundamental al procesului civil reglementat de dispozițiile art. 5 alin. (2) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 20 și art. 7 care reglementează principiul legalității. Mai arată că judecătorul fondului nu a garantat corectitudinea procesului, având în vedere detașarea acestuia în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Deopotrivă, s-a consemnat în continuare, la paragraful 5 al filei 3 al aceleiași decizii că " Înalta Curte precizează că, în ceea ce privește cererea recurentei – reclamante, în sensul ca instanța să invoce din oficiu, ca și motiv de ordine publică, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va pronunța odată cu recursul."

Astfel, Înalta Curte constată că, față de cele menționate în practicaua Deciziei nr. 4887/25.10.2022, raportat inclusiv la înregistrarea ședinței de judecată de la acel termen, în cauză nu se constată nici o eroare materială, în sensul omisiunii instanței de a consemna aspectele susținute de parte în cadrul acestei cereri, în cadrul dezbaterilor orale din cadrul ședinței publice partea limitându-se a susține exact cele consemnate în cadrul paragrafelor 3 și 4 de la fila x a deciziei, fiind redate in extenso susținerile acesteia în cuprinsul practicalei, deși, dispozițiile art. 425 C. proc. civ. stabilesc ca standard doar prezentarea pe scurt a susținerilor părților.

Așadar, raportat la aceste dispoziții, se constată că partea introductivă, ca de altfel și considerentele, trebuie să conțină doar susținerile pe scurt ale părților, nicidecum o preluare ad litteram a afirmațiilor acestora. Chiar și așa, astfel cum s-a consemnat în practicaua Deciziei nr. 4887/25.10.2022, recurenta –reclamantă a făcut referire doar la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizând expres că nu înțelege să-l invoce, ci solicită instanței invocarea acestuia, în conformitate cu dispozițiiler art. 489 alin. (3) C. proc. civ., ca și motiv de ordine publică, fără a face nici o mențiune cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat și încadrat ca atare pentru prima oară în prezenta cerere ce face obiectul analizei de față.

Se constată, așadar că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 442 C. proc. civ., nefiind identificată nici o eroare sau omisiune cu privire la susținerile părților, în practicaua deciziei consemnându-se întocmai susținerile recurentei și dispozițiile instanței din cadrul dezbaterilor orale din ședința publică de la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2023.

Nici dispozițiile art. 444 C. proc. civ. nu pot fi reținute, deoarece procedura completării nu este incidentă în ipoteza nesoluționării unui motiv de recurs (invocat de recurentă sau din oficiu), ci în ipoteza nesoluționării unui capăt de cerere, ca urmare a casării cu reținere spre rejudecare.

Față de toate aceste considerente, neidentificând nicio omisiune, dar nicio eroare materială din partea instanței la pronunțarea Deciziei nr. 4887 din data de 25 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2021, în sensul dispozițiilor art. 442 și art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile formulate de petenta – recurentă A. privind completarea și îndreptarea erorii materiale privind Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile formulate de petenta - recurentă A., privind completarea și îndreptarea erorii materiale privind Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.