ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*, pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinți și Combinatul de Celuloză și Hârtie S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă Inspecția Muncii, au declarat recurs fiecare împotriva sentinței nr. 206 din data de 13 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "anulare act administrativ".

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecata cererilor de recurs, până la soluționarea dosarului penal înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2023*.

Împotriva încheierii de suspendare de la pct. 2, intimatul-reclamant A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate, repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății recursurilor,

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 248 C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunțat asupra excepției nulității recursurilor formulate de pârâte, excepție de ordine publică ce trebuia analizată cu prioritate. Suspendarea cauzei a fost dispusă fără a se verifica admisibilitatea recursurilor, deși soluționarea excepției ar fi făcut inutilă cercetarea în fond și, implicit, suspendarea. Se mai susține că instanța de recurs a depășit limitele sesizării, încălcând art. 397 C. proc. civ., întrucât a fost investită exclusiv cu soluționarea recursului împotriva sentinței nr. 206/2023, care privea contestarea parțială a unui proces-verbal de cercetare, iar suspendarea cauzei în raport cu un dosar penal care nu vizează aspectele contestate extinde nepermis cadrul procesual. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6 C. proc. civ., întrucât suspendarea repetată a cauzei afectează dreptul reclamantului la soluționarea litigiului într-un termen rezonabil, cu consecințe directe asupra exercitării dreptului său la despăgubiri și asupra calității vieții, în contextul unui accident de muncă grav.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că încheierea de suspendare nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind lipsită de o motivare concretă și coerentă. Instanța s-a limitat la o formulare generală, potrivit căreia soluția din dosarul penal ar avea o influență hotărâtoare asupra cauzei civile, fără a explica în ce mod și asupra căror aspecte ar putea interveni această influență. Nu s-a analizat niciunul dintre argumentele formulate de recurent prin notele scrise depuse la dosar, ceea ce contravine obligației instanței de a realiza un examen efectiv al susținerilor părților. Lipsa motivării face imposibil controlul judiciar asupra legalității încheierii, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impune ca hotărârile judecătorești să fie motivate într-un mod clar și suficient, pentru a garanta transparența și echitatea procesului.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. civ., întrucât suspendarea cauzei nu era justificată în raport cu obiectul dosarului penal nr. x/2018 În dosarul penal se cercetează eventuale fapte penale ale angajatorului, fără legătură cu concluziile procesului-verbal de cercetare contestat în litigiul civil, care vizează exclusiv aspecte de drept administrativ. Instanța de fond a dispus anterior repunerea pe rol a cauzei, prin încheierea din 3 martie 2022, rămasă definitivă, iar o nouă suspendare contravine acestei soluții și încalcă principiul autorității de lucru judecat. Se mai arată că durata excesivă a urmăririi penale, care se apropie de cinci ani, justifică revenirea asupra suspendării, conform art. 413 alin. (3) C. proc. civ., întrucât tergiversarea cauzei aduce atingere dreptului reclamantului la despăgubiri și la o viață demnă, în contextul pierderii unui membru în urma accidentului de muncă. În plus, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, atribuind salariatului o obligație de prevenire a accidentului fără a analiza lipsa instruirii și a pregătirii corespunzătoare, aspecte ce țin de responsabilitatea angajatorului.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 30 octombrie 2023 și repunerea cauzei pe rol, întrucât suspendarea este nelegală, nemotivată și pronunțată cu încălcarea normelor de procedură și de drept material, afectând grav drepturile procesuale și substanțiale ale reclamantului.

4.1. Intimatul Combinatul de Celuloză și Hârtie S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile formulate în recursul declarat de intimatul-reclamant A. împotriva încheierii de suspendare din 30.10.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât aceasta a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în special art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și reflectă o apreciere judicioasă a raportului dintre cauza civilă dedusă judecății și dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției nulității recursurilor formulate de pârâte, excepție de ordine publică ce trebuia analizată cu prioritate. Această susținere este nefondată, întrucât încheierea atacată nu reprezintă o hotărâre asupra fondului recursurilor, ci o măsură procedurală de suspendare a judecății, pronunțată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța are facultatea de a suspenda judecata în prezența unui dosar penal care poate influența hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauza civilă, fără a fi obligată să soluționeze în prealabil excepțiile de procedură. Suspendarea nu presupune o pronunțare asupra fondului, ci o măsură de conservare a cadrului procesual până la clarificarea aspectelor penale relevante.

În ceea ce privește critica referitoare la depășirea limitelor sesizării, prin raportare la art. 397 C. proc. civ., se constată că aceasta este neîntemeiată. Instanța de recurs a fost învestită cu soluționarea recursurilor formulate împotriva sentinței nr. 206/2023, iar în cadrul acestui demers procesual, a apreciat că soluția din dosarul penal nr. x/2023 are o influență hotărâtoare asupra cauzei civile. Din încheierea atacată rezultă că dosarul penal vizează infracțiunea de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură directă cu incidentul de muncă ce face obiectul litigiului civil. Prin urmare, suspendarea nu extinde nepermis cadrul procesual, ci se circumscrie competenței instanței de a aprecia relevanța dosarului penal asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în recurs.

Referitor la invocarea art. 6 C. proc. civ., în sensul că suspendarea repetată afectează dreptul reclamantului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, se constată că această susținere nu poate fi reținută în contextul în care suspendarea este justificată de existența unui dosar penal în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și se află în faza premergătoare trimiterii în judecată. Instanța a reținut că soluția penală are o influență hotărâtoare asupra cauzei civile, iar suspendarea este o măsură legală și proporțională, menită să evite pronunțarea unor hotărâri contradictorii și să asigure o judecată completă și echitabilă.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că încheierea de suspendare nu este motivată în mod concret și coerent. Această susținere este nefondată, întrucât instanța a indicat în mod expres temeiul legal al suspendării - art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - și a arătat că dosarul penal nr. x/2023 are ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură cu incidentul de muncă ce face obiectul litigiului. Instanța a menționat în mod clar că soluția penală are o influență hotărâtoare asupra cauzei civile, ceea ce constituie o motivare suficientă în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune ca hotărârile judecătorești să fie motivate într-un mod clar, dar nu neapărat exhaustiv, în funcție de natura și complexitatea măsurii dispuse.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. civ., întrucât dosarul penal nu are legătură cu obiectul litigiului civil. Această susținere este infirmată de conținutul încheierii atacate, care arată că dosarul penal vizează fapta de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură cu incidentul de muncă ce a generat litigiul civil. Prin urmare, există o legătură directă între cele două cauze, iar suspendarea este justificată. Cât privește durata procedurii penale, aceasta nu poate constitui, în sine, un motiv de reluare a judecății, în lipsa unei dovezi că tergiversarea este imputabilă organelor judiciare și că afectează în mod disproporționat drepturile părții. Instanța a apreciat că dosarul penal se află într-un stadiu avansat, fiind formulată propunerea de trimitere în judecată, ceea ce justifică menținerea suspendării. În plus, Înalta Curte reține, potrivit susținerilor din întâmpinarea formulată față de prezentul recursul de către intimata-pârâtă societatea Combinatul de Celuloză și Hârtie S.A., că această societate a fost trimisă deja în judecată, având calitate de inculpat în dosarul penal menționat.

În fine, susținerea potrivit căreia instanța ar fi interpretat greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 319/2006 nu poate fi analizată în cadrul recursului împotriva încheierii de suspendare, întrucât aceasta nu vizează fondul cauzei, ci o măsură procedurală. Aspectele legate de răspunderea angajatorului și de obligațiile de instruire vor fi analizate în cadrul soluționării recursului pe fond, după finalizarea dosarului penal.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea recursului formulat de intimatul-reclamant A. ca nefondat, întrucât încheierea de suspendare din 30.10.2023 a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fiind motivată în mod suficient și justificată de existența unui dosar penal cu influență hotărâtoare asupra cauzei civile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va

Pentru considerentele expuse, fiind neîntemeiate criticile din recurs subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intimatul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2024.