ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură a Județului Mehedinți, anularea Deciziilor nr. 19/22.01.2018 - A., 20/22.01.2018 - B., 46/22.01.2018 - C., 44/22.01.2018 - D., emise în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a H.G. nr. 917/2017 prin care s-a stabilit salariul de bază brut la valoarea de 4753 RON - A., 3679 RON B., 1900 RON - C., 3390 RON - D. la care se adaugă un spor de condiții vătămătoare în cuantum de 215 RON A., 218 RON B., 204 RON C., 193 RON -D.; obligarea pârâtei să emită noi decizii privind salarizarea prin care să dispună acordarea sporului de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, în cuantum de 713 RON - A., 552 RON - B., 285 RON - C., 509 RON - D.; obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin acordarea sporului de 15%, începând cu luna ianuarie 2013 și drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare de la data scadenței fiecărei sume în parte și plata efectivă a acestui spor.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a disjuns cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură a Județului Mehedinți și formarea a 3 dosare noi, distincte, pentru fiecare reclamant, respectiv pentru reclamanții B., C., D..

În acest sens s-a format pe rolul Tribunalului Mehedinți dosarul nr. x/2018 privind-o pe reclamanta B..

Prin sentința nr. 1063 din data de 12.12.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2018, s-a respins acțiunea privind pe reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură a Județului Mehedinți, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței nr. 1063 din data de 12.12.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2018, a formulat apel reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în numele și în interesul membrului de sindicat B..

La termenul de judecată din data de 14.02.2019, în raport de dispozițiile art. 152, coroborat cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ., cu aplicarea Deciziei nr. 17/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, instanța a calificat calea de atac din apel în recurs.

Prin decizia nr. 625 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în numele și în interesul membrului de sindicat B., împotriva sentinței nr. 1063 din data de 12.12.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură a Județului Mehedinți.

În considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită s-a reținut că, deși recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate sunt nefondate.

Împotriva Deciziei nr. 625 din 14 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie Organizație Națională, criticând atât soluția instanței de fond, din perspectiva disjungerii cererilor cu care a fost învestită, cât și soluția instanței de recurs, invocând existența unor hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 31.10.2019 a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare a cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 31.10.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care urma să se împlinească la data de 30.04.2020.

Însă, la data de 30.04.2020, pe teritoriul României, era instituită starea de urgență, conform Decretului nr. 195/2020, emis de Președintele României, care la art. 42 alin. (6) prevedea că:

"În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop."

Ulterior, prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, s-a dispus la art. 1 că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020."

În conformitate cu dispozițiile art. 418 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. (...)

(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Astfel, fiind suspendată judecata proceselor civile, se suspendă și cursul perimării, partea fiind împiedicată de a stărui în judecată.

Efectul suspendării judecății, în această situație, constă în aceea că la încetarea cauzei care a determinat împiedicarea părții să stăruie în judecată, termenul de perimare continuă să curgă.

În speță, se constată că la data de 16 martie 2020, când s-a instituit starea de urgență pe teritoriul României, cu consecința suspendării judecării cauzelor în materie civilă, termenul de perimare urma să se împlinească peste 46 de zile.

Calculând, în raport cu Decretul nr. 240/2020 de prelungire a stării de urgență, se constată că ultima zi în care a fost instituită starea de urgență a fost 14.05.2020.

Prin urmare, restul de 46 de zile se calculează începând cu data de 15.05.2020 și se împlinesc la data de 30 iunie 2020.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agronomie Organizație Națională împotriva Deciziei nr. 625 din 14 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.