ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1323/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.06.2022 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul National al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în numele și în interesul membrilor săi, A. și B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor:

2.1. Prin sentința nr. 468/2022 din 4 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, pentru membrii de sindicat A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului National Antigrindina și de Crestere a Precipitatiilor, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, apreciind că acest text de lege reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, cu caracter imperativ, absolut, care poate fi invocat inclusiv de către instanță din oficiu.

Reținând că reclamanții domiciliază în municipiul București, a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București

2.2. Prin sentința nr. 120 din data de 17 ianuarie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În considerentele sentinței a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și faptul că reclamanții au reședința în orașul Corabia, Șoseaua x, jud. Olt, începând cu data de 28.03.2022 până la data de 27.03.2023, astfel cum reiese din vizele aplicate pe cărțile acestora de identitate .

Astfel, a apreciat faptul că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este tribunalul în a cărei circumscripție se află, la data sesizării instanței, reședința stabilă a reclamantului, respectiv Tribunalul Olt, având în vedere faptul că prin competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei, stabilită de către legiuitor, a fost urmărită facilitarea accesului la justiție pentru persoanele fizice vătămate potrivit Legii nr. 554/2004, precum și comunicarea operativă a actelor procedurale cu acestea.

Pentru a da eficiență dispozițiilor legale amintite anterior, a apreciat că prin noțiunea de "domiciliu" este avută în vedere cu prioritate reședința persoanei fizice, aceasta fiind locuința reală a reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, constată că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competenței teritoriale de soluționare a cauzei din perspectiva interpretării noțiunii de domiciliu.

Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea unor decizii de stabilire a drepturilor salariale, emise în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a H.G. nr. 917/2017, cererea de chemare în judecată fiind formulată de funcționarii publici prin Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Potrivit potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 02.06.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 02.06.2022.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său, în speță domiciliile reclamanților persoane fizice, astfel cum reiese din cărțile de identitate ale acestora, aflate la dosarul Tribunalului Olt, fiind în Municipiul București, respectiv în raza de competență a Tribunalului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 se referă strict la domiciliul persoanei fizice, fără a se face vreo distincție cu privire la ipoteza în care persoanele fizice au și o adresă de reședință.

În același context, se impun a fi avute în vedere și prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii deduse judecății, precum și faptul că reclamanții au domiciliul în Municipiul București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A., prin Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.