ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024
Deliberând asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de reclamantul A. în cadrul dosarului nr. x/2022 al aceleiași instanțe.
Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecății recursului pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării cererii de recurs, fiind acordat termen de judecată la 14 octombrie 2024, când s-a dispus amânarea judecării cauzei la 28 octombrie 2024, pentru refacerea procedurii de citare a recurentului-reclamant.
Prin decizia nr. 80/2024 din 28 octombrie 2024 pronunțată de aceeași instanță, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A..
La 16 octombrie 2024, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat luarea măsurilor legale.
În susținerea contestației, petentul a arătat că instanța de recurs a dispus în mod eronat suspendarea judecății cauzei, fiind nesocotită obligația de a soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil consfințit de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, a făcut trimitere la decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că, raportat la criteriile consacrate de instanța europeană privind caracterul rezonabil al duratei procedurii, întârzierea soluționării procesului poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Intimata B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
La 6 noiembrie 2024 și la 15 noiembrie 2024, petentul a depus precizări, prin care a reluat solicitarea de luare a măsurilor impuse de lege.
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o respinge pentru argumentele expuse în continuare:
Contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
Din economia normei enunțate rezultă că ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corectarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de dispozițiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit normei evocate, contestația privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situații:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Verificând aceste cerințe legale, Înalta Curte constată că situația descrisă de petent nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.
Din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidență informatizată a instanțelor a rezultat că prin decizia nr. 80/2024 din 28 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A..
Pentru a se putea admite o astfel de contestație, se impune ca motivul invocat de petent, având ca efect tergiversarea procesului, să subziste în momentul formulării și soluționării contestației.
Însă, perimarea cererii de recurs, urmare a pasivității recurentului, echivalează cu încetarea procesului, prin pronunțarea unei hotărâri în cauză.
Astfel, nu se mai poate discuta despre o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în componenta termenului optim și previzibil, contestația fiind practic lipsită de finalitate, întrucât și dacă s-ar admite acest mijloc procedural pentru motivele invocate de petent nu s-ar putea da eficiență dispozițiilor art. 525 alin. (6) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 522 și art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.