ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2445/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 iunie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

(i).Suspendarea aplicării sancțiunii interdicție publică aleasă, timp de 3 ani, prevăzută de art. 25, alin. (2) din Legea nr. 176/2010, aplicată de pârâtă în baza raportului de evaluare nr x/14.08.2019 și menținut ca urmare a respingerii contestației sale prin sentința nr. 56/F/02.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019 și a respingerii recursului prin Decizia ÎCCJ nr. 1296 din 08.03.2023.

La data de 18.05.2023, Agenția Națională de Integritate a operat în evidențele sale această sancțiune și l-a trecut în evidența persoanelor incompatibile de a mai ocupa orice funcție publică aleasă pe timp de 3 ani.

(ii). Solicită să se dispună sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a se pronunța, cu titlu preliminar cu privire la contrarietatea dintre dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și principiile și drepturile garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin sentința nr. 78/F-CONT din 9 august 2023, Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, o primă critică formulată vizează calificarea greșită a obiectului cauzei. Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ prin care Agenția Națională de Integritate a dispus înscrierea sa în evidența persoanelor incompatibile, însă instanța de fond a motivat soluția pornind de la Raportul de evaluare nr. x/14.08.2019. În ciuda depunerii, ca probă validată, a copiei actului emis de pârâtă, instanța nu a analizat acest document în motivare. Mai mult, instanța a reținut că interdicția de trei ani de a ocupa funcții publice operează automat, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, și că înscrierea în registrul incompatibilităților este doar consecința finalizării definitive a căilor de atac, ignorând faptul că actul ANI este nelegal și inoportun, întrucât Agenția nu are competența de a întocmi baze de date cu privire la persoanele incompatibile și a publicat online date fără un temei legal.

A doua critică se referă la omisiunea instanței de a se pronunța asupra fondului cererii. În loc să analizeze în mod efectiv ambele capete de cerere - sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și anularea măsurilor de diseminare a datelor personale care au creat o imagine defăimătoare - instanța a declarat inadmisibile aceste cereri pe motiv că obiectul ar fi fost Raportul de evaluare. Deși reclamantul a dovedit că pârâta a emis unilateral actele pe care le contestă, instanța nu s-a pronunțat nici asupra validității documentelor depuse, nici asupra apărării pârâtei conform căreia un astfel de act nu ar fi existat, încălcându-și astfel obligația de a soluționa toate chestiunile deduse judecății.

În concluzie, recurentul-reclamant apreciază că se impune admiterea recursului și reformarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin sentința recurată, instanța de contencios administrativ și fiscal competentă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a solicitat suspendarea executării raportului de evaluare nr. x/14.08.2019, în concret a sancțiunii interdicției de a mai ocupa orice funcție publică aleasă, timp de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, aplicată de pârâtă în baza acestui raport de evaluare și menținut ca urmare a respingerii contestației sale prin sentința nr. 56/F/02.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019 și a respingerii recursului prin decizia nr. 1296/08.03.2023 pronunțată de ÎCCJ-SCAF.

Reclamantul a criticat sentința de fond, invocând critici de nelegalitate care se pot cirmcumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 78/F-CONT din 9 august 2023 este nefondat și urmează a fi respins, întrucât criticile formulate nu relevă o aplicare greșită a normelor de drept material sau o încălcare a dispozițiilor legale incidente, iar hotărârea recurată reflectă o analiză judicioasă și completă a cererii de chemare în judecată, în limitele competenței instanței de contencios administrativ.

Prima critică formulată în recurs, referitoare la pretinsa calificare greșită a obiectului cauzei, nu poate fi primită. Instanța de fond a identificat corect obiectul cererii ca fiind suspendarea executării sancțiunii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, sancțiune care decurge automat din rămânerea definitivă a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate. Reclamantul a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, însă instanța a constatat în mod întemeiat că raportul de evaluare nr. x/14.08.2019 a fost contestat, iar legalitatea acestuia a fost confirmată definitiv prin Decizia nr. 1296/08.03.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, actul administrativ nu mai putea face obiectul unei cereri de suspendare, întrucât devenise definitiv și executoriu, iar dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu permit suspendarea unui act administrativ deja supus controlului judiciar și confirmat ca legal.

Susținerea recurentului potrivit căreia instanța nu ar fi analizat actul emis de ANI privind înscrierea sa în registrul persoanelor incompatibile este, de asemenea, nefondată. Instanța a reținut în mod corect că interdicția de a ocupa funcții publice operează ope legis, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, fără a fi necesar un act administrativ distinct de aplicare. În acest sens, înscrierea în evidențele Agenției nu constituie un act administrativ unilateral cu caracter decizional, ci o consecință tehnică a rămânerii definitive a raportului de evaluare. Prin urmare, nu se impune o analiză separată a unui pretins act de înscriere, întrucât acesta nu are natura juridică a unui act administrativ susceptibil de suspendare sau anulare.

A doua critică formulată în recurs, referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra fondului cererii, este neîntemeiată. Instanța de fond a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., și a constatat că cererea de suspendare este inadmisibilă, întrucât vizează un act administrativ deja confirmat definitiv de instanțele competente. În ceea ce privește capătul de cerere privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța a reținut în mod corect că solicitarea este inadmisibilă, întrucât este formulată în cadrul unei proceduri inadmisibile și privește o chestiune deja soluționată de CJUE în cauza C-40/21. În acest context, instanța nu era obligată să formuleze o nouă trimitere preliminară, întrucât jurisprudența CJUE este deja consolidată și aplicabilă în mod direct.

Recurentul-reclamant susține că instanța nu s-a pronunțat asupra validității documentelor depuse și nici asupra apărării pârâtei privind inexistența unui act administrativ distinct. Această susținere este infirmată de conținutul sentinței, care reflectă o analiză completă a probatoriului administrat, inclusiv a înscrisurilor depuse de reclamant și a poziției procesuale a pârâtei. Instanța a constatat că nu există un act administrativ distinct emis de ANI prin care să se fi aplicat sancțiunea, ci doar o consecință legală a rămânerii definitive a raportului de evaluare, ceea ce exclude posibilitatea exercitării unui control judiciar asupra unui act inexistent.

În concluzie, criticile formulate în recurs nu relevă o aplicare greșită a legii, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de efectele juridice ale unui raport de evaluare confirmat definitiv.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 78/F-CONT din 9 august 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2024.