ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2246/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 29.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016.

La data de 06.07.2016, reclamantul și-a completat contestația, arătând că, pârâta a apreciat că a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004, prin aceea că a inițiat Proiectul de hotărâre și a întocmit expunerea de motive care a stat la bata adoptării HCL nr. 60/22.12.2011, a încheiat și semnat Contractul de închiriere nr. x/29.12.2011 cu B., a inițiat proiectul de hotărâre care a stat la baza adoptării HCL nr. 17/24.04.2012 și a încheiat și semnat Contractul de concesiune nr. x/28.05.2012 cu B..

1.2. Prin sentința nr. 262/20.12.2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenția Națională pentru Integritate și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, în ceea ce privește anularea Raportului de evaluare - pct. 3, prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

(ii) a respins, în rest, contestația privind anularea raportului de evaluare, ca neîntemeiată.

1.3. Prin decizia nr. 1722/18.03.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A., a casat încheierea și sentința recurate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constând în nesocotirea de către instanța de fond a principiului dreptului la apărare și a principiului dreptului la un proces echitabil.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 18.05.2021, sub nr. x/2016*.

La data de 15 iunie 2021, petenții C. și D. au formulat cerere de intervenție accesorie, prin care au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de intervenienți în sprijinul reclamantului A..

Prin încheierea din data de 8 septembrie 2021, instanța a respins cererea de intervenție accesorie ca inadmisibilă, soluție rămasă definitivă prin decizia nr. 455 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, prin care s-a constatat nul recursul formulat de petenți.

2.1. Prin încheierea de ședință din 18 mai 2022, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea de Apel Pitești a amânat pronunțarea hotărârii la data de 31 mai 2022.

2.2. Prin sentința nr. 72 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate prin întâmpinare și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea pct. 3 din cadrul Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate (ANI), prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

(ii) a respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2022 și a sentinței nr. 72 din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A precizat recurentul că a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2022, întrucât, instanța de fond, în mod nelegal, a soluționat cauza înainte de ora fixată pentru judecată, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului. Ca urmare, solicită să se constate că, în ședința publică din data de 20 aprilie 2021, instanța de fond a acordat termen la data de 18 mai 2021, ora 12:00, pentru ca reclamantul să ia cunoștință de conținutul răspunsurilor la interogatoriul administrat pârâtei.

Întrucât dosarul a fost planificat pentru ora 12:00, ca și oră de strigare a cauzei, la data de 18 mai 2022, s-a prezentat, însoțit de apărătorul ales, la Curtea de Apel Pitești, la ora 11:50 și a constatat că ușa sălii este încuiată. A stat în fața sălii de judecată până la ora 12:30, când a solicitat jandarmului să-i comunice când se reia ședința de judecată, ocazie cu care a aflat că ședința de judecată se finalizase înainte de ora 12:00, când avea oră fixată pentru strigarea cauzei. În realitate, ședința de judecată s-a finalizat înainte de ora 11:50, când acesta a ajuns în fața sălii de judecată, care era încuiată.

În condițiile în care instanța a strigat cauza mai devreme decât ora stabilită, a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la apărare și, în acest fel, nu a mai avut posibilitatea să pună concluzii orale.

În situația în care instanța considera util că trebuie schimbată ora de strigare a cauzei, ar fi fost necesar să îl citeze pentru ora la care a strigat cauza.

A învederat faptul că, la fiecare termen de judecată, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de recurs, recurentul a fost prezent personal, însoțit de apărătorul ales, pentru a-și susține interesele în cauză.

Instanța, strigând cauza înainte de ora 12, când a fixat oră de strigare a cauzei, apreciază că i-a încălcat dreptul Ia apărare, drept garantat de art. 13 C. proc. civ. și de Constituția României. În acest fel, a fost privat de dreptul de a invoca în ședință publică, apărări față de interogatoriul propus a fi administrat în cauză, conform art. 358 C. proc. civ.

Intimata nu a răspuns la interogatoriul administrat în cauză, situație față de care, dacă instanța nu ar fi strigat cauza înainte de ora stabilită -12:00, recurentul ar fi putut solicita completarea probatoriului, lucru pe care nu l-a mai putut face după rămânerea în pronunțare a cauzei, chiar dacă instanța a amânat pronunțarea.

Este adevărat că, prin încheierea de ședință din data 8 septembrie 2021, instanța a respins proba cu martori solicitată de recurent, însă, față de refuzul intimatei de a răspunde la interogatoriu, în baza disp. art. 358 alin. (2) C. proc. civ., proba cu martori solicitată de acesta ar fi devenit admisibilă, pentru completarea probatoriului.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a reprodus în întregime, filele x din cererea de recurs, considerentele sentinței recurate.

În continuare, a învederat că, prin întâmpinarea depusa, parata ANI, a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației in ceea ce privește punctul 3 din raport, sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, cu privire la existența indiciilor referitor la săvârșirea de către A. a infracțiunii de conflict de interese conform art. 301 alin. (1) C. pen.

Recurentul solicită ca admițându-se recursul, să fie respinsă excepția având in vedere că textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincție.

După reiterarea evoluției litigiului, recurentul a menționat că, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale în baza cărora a fost emis raportul de evaluare, instanța de fond a reținut în mod greșit legalitatea raportului de evaluare contestat, nefiind întrunite elementele conflictului de interese constatat de pârâtă.

După reproducerea integrală a concluziilor scrise depuse la instanța de fond, recurentul a susținut că, prin incriminarea conflictului de interese, legiuitorul a urmărit sa ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice.

Recurentul a arătat că a participat ca invitat la ședința de consiliu local, neavând dreptul de a vota propunerea departamentului financiar contabil, analiza acestei propuneri au făcut-o consilierii locali, decizia de aprobare a acestei propuneri aparținând consilierilor locali care, prin exprimarea votului au aprobat Hotărârea de Consiliu Local.

Cele doua contracte sunt încheiate intre Comuna Poienarii de Muscel si B. si a utilizatorilor de Pășuni - Jugur, fiind semnate din partea Comunei, de primarul recurent, întrucât Primarul este reprezentantul legal al Comunei. Semnarea contractelor, sunt efectele Hotărârilor Consiliului Local si a punerii in aplicare a hotărârilor Consiliului Local, conform normelor imperative impuse de Legea 215/2001 si a O.G. nr. 5/2002.

Astfel, conflictul de interese constatat de instanța de fond si invocat de raportul de evaluare nu subzistă întrucât:

Instanța de fond, in mod greșit, a apreciat că actul a fost generat de recurentul-reclamant, atribuind cele două contracte Asociației.

Apreciază că nu există niciun indiciu sau probă, din care să rezulte că, prin exercitarea funcției de primar, în cadrul Primăriei Comunei Poienarii de Muscel, de către numitul A. in perioada menționată în raport, ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii, prin care acesta (sau alte persoane din cele arătate in textul de lege incriminator), să fi obținut în mod direct sau indirect foloase de natură patrimonială sau de orice altă natură.

Recurentul și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte al Asociației, de la data de 23 iulie 2013, astfel încât sancțiunea disciplinara nu mai poate fi aplicată.

Intimata, dar si instanța de fond, sunt în eroare, deoarece, se retine că conflictul de interese privind aleșii locali este reglementat de prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003. Articolul de lege aplicabil statutului de primar, adică de ales local, este art. 76 din Legea nr. 161/2003. de la Secțiunea a 3-a, intitulat "Conflictul de interese privind aleșii locali".

Este indubitabil că semnarea celor două contracte, nu au produs niciun folos material pentru recurentul-contestator, pentru soția acestuia, sau pentru rudele sale de gradul I.

Interpretarea eronată dată de către ANI textelor de lege invocate în raportul de evaluare, cum că ar exista un conflict de interese, preluata ulterior si de către instanța de fond, pentru că ar fi existat un interes personal al recurentului-contestator în semnarea celor două contracte, nu se poate susține, în mod legal și temeinic, deoarece nu a existat un interes personal, dar nici un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I. Semnarea acestor contracte, la care se referă pârâta, nu a dus la nici un folos material, pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I, ceea ce excludea și exclude, din start, orice idee de conflict de interese.

Asociația este o persoană juridică, de drept privat, o organizație nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, având un caracter personal și independentă de orice organizație de stat sau privată, asociație înființată în temeiul Ordonanței nr. 26/2000 și înregistrată, în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, de Judecătoria Câmpulung. Scopul asociației este dat chiar de numele asociației - creșterea animalelor si utilizarea pășunilor, pentru aducerea la îndeplinire a scopului principal, privind creșterea animalelor.

Recurentul-contestator a dus la îndeplinire Hotărârile aparținând Consiliului Local, ca for legislativ, singura sa atribuție, în acest sens, fiind aceea de a semna aceste contracte. In aceste condiții, având în vedere că recurentul-contestator, în calitate de Primar, nu a votat Hotărârile Consiliului Local, reiese că nu a avut niciun rol în aprobarea acestora.

În perioada în care recurentul-contestator a avut calitatea de vicepreședinte al Asociației, nu a fost niciodată remunerat de asociație.

Calitatea de membru într-o astfel de organizație non-profit nu este remunerată, din contră, membrii sau asociații săi, achită o cotizație anuală, fără de care și-ar pierde calitatea pe care o dețin în cadrul organizației, cum este și situația B..

Funcția de vicepreședinte al Consiliului Director, este o funcție onorifică, de pe urma căreia, nici acesta si nici o alta persoană, din cele prevăzute de lege, nu a obținut niciun beneficiu material sau de altă natură, rolul său, în această funcție, fiind pur consultativ, ci nu decizional.

În plus, Proiectul de hotărâre si Expunerea de motive, semnată de Primar, este dată pentru închirierea unor spații pentru sediile sociale ale Asociațiilor crescătorilor de animale si proprietari de pășuni de pe raza Comunei Poienarii de Muscel, ci nu pentru B..

În consecință, recurentul-contestator și-a respectat obligațiile legale care îi reveneau, nu a urmărit, sub nici o formă, obținerea vreunui folos, de orice natură, în interes personal, urmărind strict numai interesele publice ale orașului Mioveni.

În ceea ce privește cele două contracte semnate de recurentul-contestator in calitate de primar, încheiate in anii 2011 si 20102, în ambele situații, Consiliul Local a adoptat hotărâri, ce au fost semnate de președintele de ședință, Secretarul Primăriei, fiind apoi înaintate Prefecturii Județului Argeș, pentru a primi viza de legalitate. Numai după ce s-au parcurs aceste etape, recurentul-contestator a semnat cele doua contracte, în calitatea sa de organ executiv - primar. fiind obligat, potrivit Legii 215/2001. să ducă la îndeplinire hotărârile luate de Consiliul Local.

Recurentul-contestator, prin cele două contracte semnate, nu a urmărit să eludeze legea, sens în care, în toate declarațiile de interese nu a ascuns niciodată faptul ca, pe lângă funcția de primar, exercita și funcția de vicepreședinte al B..

În lipsa unor probe pertinente care să conducă la concluzia că primarul A. ar fi urmărit sau ar fi beneficiat de un folos material sau de orice alta natură, rezultă că semnarea celor doua contracte în litigiu a fost făcută în cadrul legal.

Recurentul a menționat că analiza situației de fapt, a datelor faptei și a legislației aplicabile la data faptelor, în condițiile art. 26 din C. proc. civ. și art. 7, art. 6 CEDO, la care se referă recursul la sentința recurată și raportul de evaluare contestat, îl obligă să invoce, în prealabil dezbaterilor legate de motivele de recurs, următoarele excepții dirimante, absolute:

Ca urmare a caracterului obligatoriu al deciziei 449/2015 a Curții Constituționale par. 28, 29, solicită să se analizeze cu prioritate împlinirea termenului de prescripție și să se constate faptul că, la data întocmirii raportului de evaluare emis de ANI, se împlinise termenul de 3 ani de la data săvârșirii presupuselor fapte, deci, raportul nu mai avea, de la momentul întocmirii, cauză legală și scop actual.

Decizia CCR 415/2010 din 05.05.2010 a declarat neconstituționale articolele normele ce se refereau la competentele ANI si normele legalitate de aplicabilitatea normelor din regimul conflictului de interese din Legea 161/2003 de ANI art. 45 alin. 2.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material invocate, solicită instanței admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat, casarea în tot a hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare in judecata, respectiv să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/14.06.2016, întocmit de către intimata Agenția Naționala de Integritate, cu cheltuieli de judecata.

În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 488 pct. 8, art. 501 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 26 iulie 2022, recurentul-reclamant a depus o completare la recurs prin care a arătat că înțelege să invoce și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În acest sens, a apreciat că, prin strigarea cauzei, în ziua de 18 mai 2022, înainte de ora 12, când avea oră fixată, instanța a pronunțat o hotărâre dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamat a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 17.10.2023, respectiv 24.10.2023, petenții E. și F. au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentului-reclamant A..

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile.

Prin încheierea de ședință din 3 aprilie 2024, Înalta Curte a respins cererile de intervenție accesorie formulate de G. și F., ca inadmisibile, reținând că petenții nu justifică un interes propriu pentru a interveni în prezenta cauză.

La data de 16.04.2024, recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/14.06.2016 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate

Acțiunea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, prima instanță apreciind că pârâta a făcut o corectă aplicare dispozițiilor legale incidente, reținând existența conflictului de interese.

Încheierea de ședință din 18 mai 2022 și sentința nr. 72 din 31 mai 2022 au fost recurate de reclamantul A..

Recurentul reclamant, prin completarea motivelor de recurs, depusă în termen procedural, raportat atât la încheierea de ședință din 18 mai 2022 cât și la sentința nr. 72 din 31 mai 2022, a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la susținerea recurentului că, prin strigarea cauzei, în ziua de 18 mai 2022, înainte de ora 12, când avea oră fixată, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, se observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Înalta Curte, constată că, într-adevăr, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 20.04.2022, fila x, Curtea de apel a stabilit termen de judecată pentru data de 18 mai 2022, ora 12:00.

Din analiza încheierii de ședință din data de 18 mai 2022 nu rezultă ora la care a fost strigat dosarul, respectiv dacă se confirmă susținerile recurentului.

Însă, chiar și dacă dosarul ar fi fost strigat înainte de ora fixată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este de natură să conducă la casarea sentinței.

Astfel, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 18 mai 2022, constatând lipsa părților și solicitarea acestora de judecată a cauzei în lipsă, s-a dispus amânarea pronunțării la data de 31 mai 2022.

Din cuprinsul concluziilor scrise depuse de reclamant prin avocat, înregistrate la registratura curții de apel la data de 30 mai 2022, filele x, nu rezultă că reclamantul ar fi invocat această situație de fapt. Astfel, nu rezultă nicio susținere a reclamantului în sensul invocat prin cererea de recurs, concluziile acestuia vizând strict soluționarea cererii, motiv pentru care a solicitat ca la pronunțarea hotărârii să se țină cont de toate probele administrate în cauză.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a invocat eventuala vătămare produsă prin soluționarea cererii în absența sa prin concluziile scrise, nesolicitând în mod corelativ nici repunerea pe rol a cauzei pentru a i se da posibilitatea de a pune concluzii oral în fața instanței, respectiv pentru suplimentarea probatoriului, așa cum a susținut prin cererea de recurs.

Or, având în vedere prevederile art. 178 C. proc. civ., Înalta Curte constată reclamantul nu a invocat nulitatea actului de procedură în termen procedural, astfel încât acesta e decăzut din dreptul de a o mai invoca.

Ca urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speță, ansamblul criticilor subsumate de recurent motivului de casare menționat reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare directă la actele administrative contestate, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Mai mult, recurentul reclamant procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Contrar criticilor recurentei, exprimate de altfel pur formal, judecătorul fondului a stabilit în mod judicios că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare, având ca obiect punctul 3 din raportul de evaluare contestat, prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.. Așadar, deși sesizarea organelor de urmărire penală este inserată în raportul de evaluare, măsura în discuție nu întrunește condițiile legale ale actului administrativ.

Nu se confirmă nici criticile privind inexistența în speță a conflictului de interese în persoana reclamantului, respectiv cele privind greșita interpretare a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 coroborate cu cele ale art. 70 și ale art. 76 din Legea nr. 161/2003, cu referire la necesitatea dovedirii existenței unui interes patrimonial.

Art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 impune în sarcina primarilor și viceprimarilor obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a nu încălca dispozițiile referitoare la conflictul de interese; existența conflictului de interese de natură administrativă se verifică în situația în care decizia persoanei supuse interdicției legale este influențată sau prezintă riscul de a fi influențată de interesul său personal, al soțului sau al rudelor de gradul I și ar fi în măsură să afecteze semnificativ luarea deciziilor corecte și imparțiale de către persoana respectivă.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 75 din Legea 393/2004, prin Decizia 664 din 8 noiembrie 2016, Curtea Constituțională reținând că "interesul personal" - noțiune cuprinsă în prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 - nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local, care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului și posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj chiar pentru sine sau soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociație sau fundație din care face parte. Prin urmare, Legea nr. 393/2004 este o normă specială în raport cu Legea nr. 161/2003, ce se aplică subiecților prevăzuți expres de legiuitor -"aleșii locali", deci și primarilor, și care prin art. 75 circumstanțiază noțiunea de interes personal, fără să distingă după caracterul patrimonial sau nepatrimonial al acestuia.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat corect aceste dispoziții legale, reținând că toate actele identificate în raportul de evaluare ca fiind determinante în reținerea conflictului de interese sunt susceptibile să creeze premisele necesare pentru existența conflictului de interese. De altfel, aspectele consemnate în raportul de evaluare, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, nu au fost contestate de către recurentul reclamant.

Astfel, recurentul reclamant a inițiat și semnat proiectele de hotărâri ce au stat la baza adoptării HCL nr. 60/22.12.2011, respectiv a HCL nr. 17/24.04.2012 și a încheiat și semnat contractul de închiriere nr. x/29.12.2011 și contractul de concesiune nr. x/08.05.2012 cu B. și a Utilizatorilor de Pășuni - Jugur, astfel că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în acord cu poziția exprimată de intimata pârâtă ANI, recurentul reclamant putea să anticipeze că inițierea și semnarea celor două proiecte de hotărâri, a expunerii de motive și ulterior încheierea celor două contracte puteau să prezinte un beneficiu pentru asociația în cadrul căreia deținea la momentul respectiv calitatea de membru fondator, membru al Consiliului Director și funcția de vicepreședinte.

Prin inițierea și semnarea acestor acte și, ulterior, prin prezentarea lor în cadrul ședințelor Consiliului Local Poienarii de Muscel, reclamantul putea să anticipeze că s-ar putea crea un beneficiu asociației din care făcea parte, beneficiu care s-a și realizat prin încheierea celor două contracte. Astfel, în baza contractului de închiriere nr. x din 29.12.2011, B. și a Utilizatorilor de Pășuni - Jugur a beneficiat de un spațiu de 10 mp aparținând domeniului public al comunei Poienarii de Muscel pentru sediul său social și locul unde și-a desfășurat activitatea, în schimbul unei chirii derizorii. Prin contractul de concesiune nr. x din 08.05.2012, asociației în discuție i s-a cedat dreptul de a exploata izlazul (pajiștea) comunal Jugur în suprafață de 61,57 ha prin atribuire directă, iar aceasta a exploatat izlazul respectiv pe o durată de 10 ani, în schimbul unei redevențe în cuantum de 25% din subvenția primită anual de la APIA pentru suprafața concesionată.

Contrar susținerii recurentului, s-a reținut corect și incidența dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât acesta, în exercitarea funcției de primar, a semnat cele două contracte în calitate de reprezentat al comunei, deși deținea și calitatea de membru fondator al B. și a Utilizatorilor de Pășuni - Jugur, vicepreședinte și membru al Consiliului Director.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, consideră că, chiar dacă cele două hotărâri nu au fost emise de primar, acestea au fost adoptate la inițiativa primarului, care a elaborat expunerea de motive și cele două proiecte de hotărâri, pe care le-a susținut în fața Consiliului Local, în cadrul ședințelor în care au fost supuse la vot și adoptate. Așadar, fiind inițiatorul procedurii de adoptare a celor două hotărâri în discuție, recurentul reclamant avea posibilitatea să anticipeze că rezultatul acesteia ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru B. și a Utilizatorilor de Pășuni - Jugur, în cadrul căreia avea calitatea de membru fondator, membru al Consiliului Director și vicepreședinte, fiind fără relevanță dacă a obținut sau nu un folos material.

Înalta Curte apreciază că este nefondată și susținerea recurentului potrivit căreia raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea termenului de prescripție de 3 ani a răspunderii administrative, întrucât faptele au fost săvârșite în perioada decembrie 2011 - mai 2012, iar intimata pârâtă a fost sesizată la data 19.07.2013, în lucrarea nr. 32736/S/II, de către Instituția Prefectului - Județul Argeș, informând persoana evaluată despre declanșarea activității de evaluare privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, efectuată pentru perioada 06.06.2008-24.02.2014, prin adresa nr. x/22.07.2013, acestea având ca efect întreruperea cursului prescripției. Raportul de evaluare contestat fiind întocmit la data de 14.06.2016, nu a intervenit prescripția răspunderii administrative.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod judicios că elaborarea și semnarea proiectelor de hotărâri, precum și încheierea celor două contracte cu asociația în care deținea atât calitatea de membru, cât și funcția de vicepreședinte, reprezintă manifestări de voință săvârșite cu scopul de a produce efecte juridice, reclamantul aflându-se în situația în care, datorită interesului său personal de natură patrimonială, nu a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau în calitate de ales local, în conformitate cu principiile ce stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2022 și a sentinței nr. 72 din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.