ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 29.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016.

Prin sentința civilă nr. 262/F-CONT din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenția Națională pentru Integritate.

A fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, în ceea ce privește anularea Raportului de evaluare - pct. 3, prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

A fost respinsă, în rest contestația privind anularea raportului de evaluare, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 14.12.2016 și a hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește încheierea din 14.12.2016, instanța de fond, în mod nelegal, nu a dat cuvântul asupra probelor, încălcând astfel dreptul la apărare.

În ceea ce privește sentința atacată, a menționat că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond făcând o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile în materia conflictului de interese.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat prevederile legale, observând caracterul legal și temeinic al raportului de evaluare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016.

Examinând încheierea și hotărârea recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat, la rândul său, administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 14.12.2016, instanța a dat cuvântul părților asupra competenței generale, materiale, teritoriale în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., asupra estimării duratei de soluționare a cauzei, iar apoi, după ce s-a pronunțat asupra acestor aspecte, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului, în principal asupra excepției privind inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării.

Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului, procedând în această manieră, nedând cuvântul și nepronunțându-se asupra probelor, a încălcat dreptul la apărare al părților, precum și principiul contradictorialității, nesocotind, deopotrivă și dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Totodată, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor invocate de părți.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Având în vedere soluția dată în cauză, instanța de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 14.12.2016 și sentinței nr. 262/F-CONT din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Va casa încheierea și sentința recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 14.12.2016 și sentinței nr. 262/F-CONT din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința recurate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.