ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu în data de 20.12.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, a solicitat:

- suspendarea tuturor formelor de executare silită împotriva reclamantului, având la bază Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. x/28.11.2022, ca titlu executoriu;

- anularea în totalitate a Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. x/28.11.2022, ca netemeinică și nelegală;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 2050/14.6.2022 privind soluționarea contestației, ca netemeinică și nelegală.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 174 din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-au hotărât următoarele:

- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocată de către această pârâtă;

- s-au respins capetele nr. 2, 3 și 4 din acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- s-au respins ca nefondate capetele nr. 2, 3 și 4 din acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaș și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 174 din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cererea de recurs, în raport cu excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat,

"când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

Analizând actele dosarului, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 02 august 2024, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de înmânare aflat la fila x, volumul III din dosarul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, iar recursul a fost înaintat, prin intermediul poștei electronice - email, la data de 23 august 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarului de recurs.

În raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 02 august 2024, termenul de declarare a recursului calculat potrivit dispozițiilor legale redate anterior, s-a împlinit la data de 19 august 2024 (prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv ziua de luni). Așadar, se constată că recursul formulat de reclamantul A. a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin notele de ședință din 07 mai 2025, recurentul-reclamant a susținut că recursul a fost formulat în termenul legal, fiind expediat în data de 18.08.2024, prin email, Curții de Apel Alba Iulia, la adresa ca-x@x.ro. și că, ulterior, constatând că nu a apărut înregistrată calea de atac pe care a declarat-o, pe data de 23.08.2024 a retrimis emailul, la aceeași adresă, având în istoric și cererea inițială.

Examinând actele dosarului, în raport de susținerile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că cele două adrese de email la care a fost transmisă cererea de recurs nu sunt identice, prima adresă conținând un caracter în plus, respectiv un punct la final.

Astfel, potrivit înscrisurilor de la dosar, se constată că cererea inițială din data de 18.08.2024 a fost trimisă pe email la adresa ca-x@x.ro., astfel cum susține recurentul-reclamant, iar cererea din data de 23.08.2024 a fost transmisă la adresa ca-x@x.ro, această din urmă adresă fiind cea corectă, așa cum reiese și de pe pagina oficială a instituției.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 174 din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.