Decizia nr. 5368/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 135/2020 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 09 iulie 2020, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Serviciul Fiscal Municipal Mediaș și B. S.R.L. (societate în insolvență) - reprezentată de consorțiul format din C. și D., a solicitat anularea Răspunsului nr. 31262 emis de către AJFP Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaș în data de 28.05.2019; anularea Adresei nr. x/07.05.2020 emisă de AJFP Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaș în data de 07.05.2020 și în principal, să se constate nulitatea Deciziei nr. 7705/29.01.2018 privind angajarea răspunderii solidare a B. cu debitoarea declarata insolvabilă E. S.R.L., iar în subsidiar, anularea Deciziei nr. 7705/29.01.2018 privind angajarea răspunderii solidare a B. cu debitoarea declarată insolvabilă E. S.R.L. pentru obligații fiscale neachitate în sumă de 680.346.042 RON și obligarea pârâtei AJFP Sibiu - SFM Mediaș la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 135/CA/2020 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/07.05.2020. A admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaș și S.C. B. S.R.L. reprezentată prin administrator judiciar consorțiul format din C. și D. și a anulat adresele nr. x/28.05.2019 și nr. y/07.05.2020 emise de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, prin care au fost soluționate contestațiile formulate de reclamantă și Decizia nr. 7705/29.01.2018, de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L..

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaș a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că că în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru motivele pe care le vom detalia în continuare. Referitor la excepția tardivității adresei nr. x/07.05.2020, raportat la data comunicării acestei adrese, respectiv 14.05.2020, instanța reține că acțiunea a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu se poate reține tardivitatea formulării contestației. Prin sentința nr. 123/05.02.2019, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018, instanța a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față de S.C. B. S.R.L.. Tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar a fost publicat în BPI nr. 7568/12.04.2019, de la această dată intimatul reclamant luând la cunoștință despre existența creanței solicitate de organul fiscal și actul în baza căruia s-a formulat declarația de creanță. Plângerea prealabilă a fost formulată în data de 20.05.2019, iar cererea în constatarea nulității a fost formulată în data de 27.04.2020. Deși este întemeiată pe un alt text de lege, cererea în constatarea nulității tinde spre desființarea deciziei nr. 7705/29.01.2018, luând în calcul elemente similare celor invocate prin plângerea prealabilă inițială. In aceste condiții, cererea în constatarea nulității constituie o plângere prealabilă de sine stătătoare și chiar dacă se invocă un alt temei (art. 49 Codul de procedură fiscalălă), acest act reprezintă un element intrinsec al procedurii prealabile declanșării acțiunii în contencios administrative, dar formulat peste termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală și peste termenul de 30 de zile stabilit de Legea nr. 554/2004, drept pentru care recurenta apreciază că excepția tardivității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/07.05.2020 este întemeiată. Referitor la motivul privind necomunicarea dovezilor de înființare a popririi cu S.C. B., instanța a constatat că la filele nr. x din vol. I sunt depuse înscrisurile care atestă contrariul în consecință a constatat că acest motiv este neîntemeiat. Cu privire motivele referitoare la nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depășesc valoarea de 49.125,35 RON și prescrierea sumelor datorate, recurenta a apreciat că în mod greșit instanța instanța le-a reținut ca fiind întemeiate. In acest sens, recurenta apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere întreg probatoriul administrat la dosar, în condițiile în care instanța a reținut comunicarea către S.C. B. a adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți și a adresei de înființare a popririi executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți, trebuia să aibă în vedere faptul că aceste acte necontestate și nedesfdntate. stau la baza emiterii Deciziei nr. 7705/29.01.2018. Pe de altă parte, terțul poprit, prin administratorul judiciar desemnat în dosarul de insolvență, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 7705/29.01.2018, contestație care a fost respinsă de Comisia de analiză a soluționării contestațiilor împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare din cadrul DGRFP Brașov prin Decizia nr. 4006/18.07.2019. In fapt, prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/29.01.2018, Serviciul Fiscal Municipal Mediaș a decis angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în vederea realizării creanțelor fiscale neachitate de către S.C. E. S.R.L., până la concurenta sumei de 680.346.042 RON. Decizia nr. 7705/29.01.2018 a fost emisă în mod legal, cu parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile legii speciale. Față de S.C. B. S.R.L., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) a emis adresa de înființare a popririi asigurătorii nr. x/13.06.2014, confirmata de primire în data de 23.06.2014. De asemenea, DGAMC a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi executorii nr. x/18.05.2017, confirmată de primire la data de 29.05.2017. Recurenta a susținut că S.C. B., în calitate de terț poprit, avea obligația respectării prevederilor imperative ale art. 236 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală. SC B., în calitate de terț poprit, avea obligația ca după data luării la cunoștință a adresei de înființare a popririi, să înștiințeze organul fiscal, în termen de 5 zile, despre situația de fapt existentă între acesta și debitorul urmărit S.C. E. S.R.L.. Recurenta a susținut că terțul poprit nu a transmis organului fiscal niciun înscris din care să rezulte că ar datora sau nu, cu orice titlu, sume de bani debitorului, încălcând astfel prevederile legale în materie fiscală. Practic, terțul poprit a rămas în pasivitate față de notificările repetate ale organului fiscal, culpa acestuia neputând fi folosită la această dată de reclamanta S.C. A. pentru susținerea acțiunii în nulitatea absolută/anularea actului administrativ atacat, motivat pe faptul că organul fiscal ar fi comis "vicii care privesc operațiunile procedurale anterioare și/sau concomitente emiterii actului administrativ". Terțul poprit nu a contestat în termen de 15 zile nici înființarea popririi asupra sumelor datorate debitorului, conform prevederilor art. 260 - 261 din Legea nr. 207/2015 si nu a solicitat în instanță anularea acestora. Organul fiscal a procedat la analiza oportunității aplicării dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, sens în care a derulat procedura prealabilă emiterii acesteia cu respectarea dispozițiilor procedurale expres prevăzute. In acest sens, notificările emise de Serviciul Fiscal Municipal Mediaș sub nr. x/21.06.2017 (primită cu confirmare în data de 27.06.2017) și nr. 6472/12.09.2017 (confirmată de primire în data de 22.09.2017) societății B. i s-a adus la cunoștință faptul că s-a constatat existența de elemente care conduc la angajarea răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015. Totodată, prin aceleași notificări, terțul poprit a fost invitat la sediul organului fiscal, cu mențiunea de a justifica prin documente eventuala nedatorare a sumelor stabilite în sarcina sa cu ocazia popririlor anterior înființate. Organul fiscal a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 26 și art. 9 din Legea nr. 207/2015, prin procesul-verbal de audiere nr. x/29.01.2018 s-a consemnat că niciun reprezentant al societății S.C. B. nu s-a prezentat pentru audiere și, în consecință, a fost întocmit sub nr. x/29.01.2018 referatul privind oportunitatea procedurii de angajare a răspunderii solidare. În speță, recurenta-pârâtă apreciază că terțul poprit B. nu a respectat dispozițiile art. 236 alin. (10) din Legea nr. 207/2015, în sensul că urmare a actelor inițiate de organul fiscal nu s-a prezentat la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii și nu a efectuat demersuri de confirmare sau infirmare a datoriei, procedura prevăzută de art. 9, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 207/2015 pr. Codul de procedură fiscală a fost îndeplinită. In acest context, fată de emiterea deciziei cu respectarea procedurii prevăzute de lege și având în vedere actele de executare silită legal îndeplinite anterior și ulterior emiterii acesteia (necontestate și nedesfiintate), recurenta apreciază că în mod greșit instanța a reținut nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depășesc valoarea de 49.125,35 RON. Conform prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/29.01.2018 a fost emisă în mod legal, susținerile reclamantei privind necesitatea efectuării și a altor demersuri din partea organului fiscal adaugă obligații pe care legea însă nu le prevede. Aspectele invocate cu privire la prescrierea sumei datorate de S.C. B. către S.C. E. se impuneau a fi clarificate anterior emiterii deciziei de antrenare a răspunderii în solidar, iar față de dispozițiile legale expres prevăzute și existența, în contabilitatea S.C. E. și S.C. B., a înscrierilor referitoare la creanța în sumă de 49,125,35 RON, instanța nu putea retine prescripția invocată de S.C. A.. Potrivit pct. 328 din Anexa 1 a Ordinului MFP nr. 1802/2014, "La scăderea din evidentă a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora". Și reglementarea anterioară stabilea aceleași obligații, dispozițiile pct. 187 din Ordinul MFP nr. 3055/2009 având o formă identică. In consecință, scoaterea din evidența contabilă nu poate opera de drept și organului fiscal nu i se poate opune prescripția, în condițiile în care la efectuarea demersurilor anterioare și emiterea deciziei de antrenare a răspunderii în solidar organul fiscal a avut în vedere date existente în contabilitatea S.C. B. S.R.L., precum și faptul că la deschiderea procedurii de insolventă această creanță figura încă în contabilitatea societății. In cadrul prezentului dosar, instanța nu putea analiza aspecte legate de intervenirea prescripției în relația dintre S.C. B. și S.C. E., cu atât mai mult cu cât scoaterea unei creanțe din contabilitate, ca obligație a entității interesate, conduce și la alte efecte în plan fiscal, pe care societatea în cauză are obligația să le însereze în propria evidență fiscală (cheltuieli deductibile/nedeductibile, ajustări de TVA, etc). Chestiunile privind o eventuală constatare a prescripției de către instanță ar fi trebuit tranșate anterior, în cadrul unui dosar care ar fi vizat doar relațiile dintre S.C. B. S.R.L. si S.C. E. S.R.L.. Pe de altă parte, actele de executare silită demarate cu mult înainte de deschiderea procedurii de insolvență, precum și faptul că, după deschiderea procedurii de insolvență, însuși administratorul judiciar al debitoarei S.C. B. (terț poprit) a înscris în tabelul preliminar al creanțelor suma de 49.125,35 RON, în privința acestei sume nu se poate pune în discuție intervenirea prescripției, înscrierea acestei sume în tabelul preliminar confirmă recunoașterea acestei sume, de către administratorul judiciar al societății și confirmă că această creanță figurează în contabilitatea societății.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclaamntă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului investit cu soluționarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., urmează a o respinge, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs sunt identificate critici formulate împotriva sentinței recurate ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează: În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 7705/29.01.2018, emisă de pârâta Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în calitate de terț poprit al debitoarei S.C. E. S.R.L., pentru obligațiile fiscale neachitate la data de 29.01.2018, până la concurența sumei din măsura asiguratorie ce a devenit executorie și care mai este în sold, 680.346.042 RON, în solidar cu aceasta. Împotriva S.C. B. a fost deschisă procedura generală de insolvență, astfel cum rezultă din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3085 din 13.02.2019 . Potrivit informațiilor publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 7568/12.04.2019, pârâta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor pentru S.C. B. S.R.L., la poziția 22 unde se menționează creanța solicitată de 680.346.042 RON, însă a fost acceptată sub condiție creanța de 49.125,35 RON. Suma de 49.125,35 RON, datorată de E. conform evidenței contabile, a fost admisă sub condiție suspensivă până la recuperarea debitului ANAF de la debitorul principal E. S.R.L. din dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. La poziția nr. 23 din tabelul preliminar de creanțe a fost înscrisă creanța S.C. A. S.R.L., în valoare de 9.412.707,92 RON. Împotriva Deciziei nr. 7705/29.01.2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat contestație, trimisă pârâtei prin poștă la data de 03.05.2019. Recurenta-pârâtă a soluționat contestația formulate de S.C. A. S.R.L. prin actul administrativ intitulat adresa nr. x/28.05.2019. Prin adresa nr. x/28.05.2019, organul fiscal a înțeles să mențină Decizia de angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în calitate de terț poprit al debitoarei S.C. E. S.R.L., nr. 7705/29.01.2018, ca fiind legală și implicit să respingă contestația. Adresa nr. x/28.05.2019, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă, a fost comunicată inițial la altă adresă decât cea indicată de reclamantă, respectiv la adresa din Oradea, în loc de str. x Oradea . S-a formulat de către intimata-reclamantă cerere de recomunicare, cerere căreia pârâta i-a dat curs, recomunicând adresa nr. x/28.05.2019 la data de 14.04.2020, . La data de 05.05.2020 a fost înregistrată de către recurenta-pârâtă cererea de constatare a nulității Deciziei nr. 7705/29.01.2018, soluționată prin adresa nr. x/07.05.2020, comunicată intimatei-reclamante la data de 14.05.2020. Prin adresa nr. x/07.05.2020, recurenta-pârâtă reia în întregime argumentele expuse prin adresa nr. x/28.05.2019, și la fel ca în cazul contestației precedente, concluzionează că decizia de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. pentru suma de 680.346.042 RON este legală. Instanța de fond în analiza cererii de chemare în judecată apreciază că două din cele trei motive de nelegalitate invocate în susținerea cererii de chemare în judecată sunt întemeiate, respectiv intervenirea prescripției extinctive a întregii creanțe datorate de S.C. B. S.R.L. către E., în valoare de 49.125,35 RON și nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L. pentru sumele care depășesc valoarea de 49.125,35 RON, considerente pentru care a admis cererea de chemare în judecată și a dispus anularea adreselor nr. x/28.05.2019 și nr. y/07.05.2020 emise de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, prin care au fost soluționate contestațiile formulate de reclamantă și Decizia nr. 7705/29.01.2018, de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L.. În ceea ce privește criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată asupra soluției de respingere a excepției tardivității capătului de cerere prin care se solicita anularea adresei nr. x/07.05.2020, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate. În acord cu raționamentul instanței de fond, Înalta Curte apreciază că în raport de data comunicării adresei nr. x/07.05.2020, respectiv 14.05.2020, acțiunea a fost formulată în termenul de 6 luni, astfel că în speță a fost respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte apreciază, însă, că sunt întemeiate criticile privitoare la considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, conform cărora antrenarea răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depășesc valoarea de 49.125,35 RON este nelegală. În speță, instanța de recurs reține că recurenta-pârâtă a înaintat către S.C. B. adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți și a adresei de înființare a popririi executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți, acte care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 7705/29.01.2018. În conformitate cu prevederile art. 236 alin. (8) - (10) din Legea nr. 236/2015:,,(8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. In acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi. (9) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat: a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită; . (10) In situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi." Așadar, în conformitate cu textul de lege citat anterior, terțul poprit avea obligația ca, după luarea la cunoștință a adresei de înființare a popririi, să înștiințeze organul fiscal, în termen de 5 zile, despre situația de fapt existentă între acesta și debitorul urmărit S.C. E. S.R.L.. Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există niciun înscris prin care să se confirme respectarea acestei proceduri din partea terțului poprit. Totodată, în acest context este relevantă și apărarea recurentei-pârâte conform căreia, terțul-poprit nu a contestat în termen de 15 zile înființarea popririi asupra sumelor datorate debitorului, în conformitate cu prevederile art. 260 - 261 din Legea nr. 207/2015 și nu a solicitat în instanță anularea acestora. Față de această situație, subliniind faptul că în materia executării creanțelor fiscale poprirea nu este supusă validării, Înalta Curte apreciază că în mod corect organul fiscal a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, față de societatea B. S.R.L.. Din analiza înscrisurilor existente la dosarul de fond, instanța de recurs constată că Serviciul Fiscal Municipal Mediaș a emis Notificarea nr. x/21.06.2017 comunicată la data de 27.06.2017 și Notificarea nr. x/12.09.2017 comunicată la data de 22.09.2017 către S.C. B. S.R.L. prin care i s-a adus la cunoștință acestei sosietăți faptul că s-a constatat existența de elemente care conduc la angajarea răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 și i s-a pus în vedere acestei societăți să se prezinte la organul fiscal în vederea expunerii punctului de vedere cu privire la desfășurarea acestei proceduri. Așadar, în dezacord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte nu identifică elemente prin care să se confirme nelegalitatea procedurii de antrenare a răspunderii solidare în ceea ce îl privește pe terțul poprit S.C. B.. În ceea ce o privește pe societatea terț poprit aceasta a avut la îndemână o serie de remedii contencioase împotriva atragerii răspunderii solidare anterioare emiterii deciziei nr. 7705/29.01.2018, dar la care nu a apelat, considerente pentru care organul fiscal a făcut aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015. Este fondată și critica la adresa sentinței din perspectiva constatării intervenirii în cauză a prescripției extinctive față de sumele pe care S.C. B. le datora către S.C. E. S.R.L.. Astfel cum a arătat recurenta pârâtă, chestiunea prescripției sumelor datorate de către debitor terțului poprit nu putea face obiectul nemijlocit al analizei primei instanțe. Prescripția extinctivă constituie un mijloc de apărare prin intermediul căruia persoana obligată tinde să paralizeze pretenția de realizare a unui drept peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului material la acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 2500 alin. (1) C. civ., dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prescripția nu operează de plin drept, statuează dispozițiile art. 2506 alin. (1) C. civ., fiind de menționat și prevederile art. 2512 C. civ., cu denumirea marginală "Invocarea prescripției de partea interesată", unde se prevede, pe de o parte, că prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință și, pe de altă parte, că organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. În fine, potrivit dispozițiilor art. 2513 C. civ., prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Prin urmare, din economia textelor de lege anterior amintite, ce constituie sediul materiei prescripției dreptului la acțiune, rezultă faptul că prescripția poate fi invocată exclusiv de cel în folosul căruia curge și apoi faptul că prescripția nu operează de plin drept ci trebuie să fie constatată de instanță, invocată, de asemenea, conform regulilor stabilite de C. civ. Astfel, este nelegală hotărârea primei instanțe, prin care s-a constatat intervenită în prezenta contestație prescripția dreptului la acțiune ce vizează sume datorate de B. debitorului insolvabil E., fără ca o atare constatare să fi format obiectul unei dispute judiciare între creditorul B. și debitorul E.. Relevante în acest sens și prevederile pct. 328 din Anexa 1 a Ordinului MFP nr. 1802/2014, potrivit cărora debitoarea avea obligația pentru a scădea din evidențele contabile a creanțelor și a datoriilor ale căror termene de încasa sau plată erau prescrise să prezinte dovezi că aceasta a întreprins toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Or, în cauză se constată că suma de 49.125,35 RON figurează în continuare în evidențele contabile ale S.C. B., aspect confirmat și de faptul că această sumă a fost trecută în tabelul preliminar al creanțelor odată cu deschiderea procedurii insolvenței. Așa fiind, pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constatând că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, va admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaș împotriva sentinței nr. 135/CA/2020 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.