ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iunie 2021, reclamanta S.C. A. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generată Regională a Finanțelor Publice - Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- Anularea Deciziei nr. 1221/13.04.202I emisă de către ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- Anularea Deciziei de impunere nr. x_652/18.08.2020, a Raportului de inspecție fiscală nr. x_583/18.08.2020 și a Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligații fiscale accesorii;

- Exonerarea de plata obligațiilor fiscale principale și accesorii reținute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că anularea Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligațiile fiscale accesorii se impune față de aplicarea principiului accesorium sequitur principali, întrucât această decizie izvorăște în mod direct din creanțele principale stabilite prin RIF și Decizia de Impunere nr. x/18.08.2020.

Prin sentința nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 Curtea de Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L., cu sediul în jud. Bihor în contradictoriu cu pârâții: Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu sediul în București, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor .

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca cu sediul în Cluj Napoca, jud. Cluj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimatele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca au depus întâmpinare, respectiv note scrise.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea recursului față de dispozițiile Legii nr. 72/2022 și a solicitat, pe această cale, respingerea căii de atac promovate, ca fiind lipsită de interes.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recursul declarat în speță viza anularea Deciziei nr. 1221/13.04.202I emisă de către ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei de impunere nr. x_652/18.08.2020, a Raportului de inspecție fiscală nr. x_583/18.08.2020 și a Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligații fiscale accesorii; exonerarea de plata obligațiilor fiscale principale și accesorii reținute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul anulării deciziilor de impunere și exonerarea de plata obligațiilor fiscale principale și accesorii reținute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 13108 din data de 05.07.2022 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Serviciul Fiscal Orășenesc Beiuș s-a dispus anularea obligațiilor fiscale în litigiu, în temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2002 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, astfel încât analizarea motivelor de nelegalitate ce privesc actele administrativ-fiscale este lipsită de interes.

Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 72/2022 stipulează în sensul că se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 01 iulie 2015 și data intrării în vigoare a legii și neachitate.

În raport de aceste împrejurări, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în susținerea acțiunii, drept consecință a emiterii deciziei de anulare a obligațiilor fiscale, în baza art. 1 din Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale, instanța de control judiciar apreciind că este de prisos cercetarea motivelor de casare ce au legătură cu legalitatea/nelegalitatea actelor administrativ-fiscale.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.