ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.05.2020, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Administrația Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, admiterea contestației și anularea -Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.04.2015, întocmit de inspectori/consilieri din cadrul Activității de inspecție fiscală din cadrul AJFP Bihor; -Deciziei de impunere nr. x/09.04.2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice emise de Activitatea de inspecție fiscală din cadrul AJFP Bihor; -Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscală emise de Activitatea de control fiscal din cadrul AJFP Bihor; -Deciziei nr. 464/20.11.2019 privind soluționarea contestației prealabile formulate de către societate, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. A-SLP 1303/2015 și reînregistrată sub nr. A-SLP 2628/2019; cu consecința exonerării sale de la plata obligațiilor fiscale de plată stabilite suplimentar precum și de la plata accesoriilor acestora, așa cum au fost ele stabilite și calculate prin actele atacate.

Prin sentința civilă nr. 284 din 21 noiembrie 2022, Curtea a respins acțiunea, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata sumei de 12.520 RON în favoarea consultantului fiscal B., reprezentând diferență onorariu expert.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, ridicată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanței de judecată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta A. S.R.L. a depus cererea de recurs prin poștă, la data de 26.01.2023 (conform ștampilei aplicate pe plic), fiind înregistrată la instanța de fond la data de 30.01.2023.

Cererea de recurs a fost formulată prin avocat din cadrul Societății Profesionale de Avocați cu Răspundere Limitată C., fără, însă, a fi semnată de reprezentantul societății sau de avocatul acesteia, nici prin semnătură olografă și nici prin semnătură electronică.

Prin adresa instanței, emisă la 28.12.2023, recurentei i s-a pus în vedere obligația de a depune la dosar o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancțiunea nulității.

Adresa instanței pentru complinirea lipsei semnăturii a fost comunicată atât la sediul ales indicat prin cererea de recurs (la cutia poștală, conform procesului-verbal de înmânare de la fila x verso dosar de recurs), cât și, în condițiile Legii nr. 86/2006 privind procedura insolvenței, la sediul lichidatorului judiciar al recurentei, D. (conform dovezii de înmânare aflate la dosar recurs, pe care a fost aplicată semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței și ștampila lichidatorului judiciar).

Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului, prevăzute de dispozițiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 și ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părții (sau a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Astfel, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia,

"(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. împotriva sentinței nr. 284 din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.