Decizia nr. 5175/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu: - anularea deciziei nr. 6 din 10.01.2019 privind soluționarea contestației depusă la Direcția Generală de Soluționare a Contestației din cadrul A.N.A.F. înregistrată sub nr. x/23.07.2018, decizie emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. ca netemeinică și nelegală; - anularea, pe cale de consecință a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecție fiscale la persoane juridice(în întregul său cu toate anexele acesteia), nr. F-SB 142 din data de 22.06.2018 emisă de către activitatea de inspecție fiscală din cadrul AJFP Sibiu și comunicată către reclamantă la data de 28.06.2018 și implicit anularea raportului de inspecție fiscală nr. x din 22.06.2018, cu anexele aferente emis de către activitatea de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P. Sibiu și comunicat către reclamantă la data de 28.06.2018 și exonerarea societății de la plata obligațiilor fiscale reținute în decizia 6/10.01.2019 și stabilite în mod neîntemeiat în decizia de impunere și raportul fiscal atacat; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 24 din 3 martie 2020 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și în consecință: Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și în consecință: Anulează Decizia nr. 6 din 10.01.2019 privind soluționarea contestației, emisă de DGSC din cadrul ANAF; Anulează Decizia de impunere nr. x din data de 22.06.2018 și Raportul de inspecție fiscală nr. x din 22.06.2018 și exonerează reclamanta de plata obligațiilor fiscale. Fără cheltuieli de judecată."

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, ambele criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii reclamantei și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Aspecte relevante La data de 16.08.2022, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a depus note scrise, prin care a învederat faptul că pe parcursul soluționării cauzei având ca obiect verificarea legalității actelor administrativ-fiscale contestate de societatea reclamantă a fost adoptată Legea nr. 72/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 315/31.03.2022. În baza acestui act normativ organele fiscale competente au emis decizia nr. 130134/23.06.2022, prin care au fost anulate obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 4.012.562 RON și accesoriile în cuantum de 3.373.411 RON stabilite în sarcina reclamantei, obligații ce au făcut obiectul actelor contestate în prezenta cauză, astfel încât acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă a rămas fără obiect. Intimata-reclamantă A. S.R.L a depus, la rândul său, note scrise, arătând că față de emiterea deciziei nr. 130134/23.06.2022 de anulare a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa, recursurile declarate de pârâtele din prezenta cauză au rămas fără obiect.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căilor de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act. Întrucât prin prezenta acțiune societatea reclamantă contestă Decizia nr. 6 din 10.01.2019 privind soluționarea contestației, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv Decizia de impunere nr. x din data de 22.06.2018 și Raportul de inspecție fiscală nr. x din 22.06.2018 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin care în sarcina sa au fost stabilite, pentru perioada 01.07.2015 - 31.12.2017, obligații fiscale suplimentare 4.012.562 RON, rezultate din reaprecierea regimului fiscal al sumelor achitate de reclamantă cu titlu de indemnizație de detașare/diurnă pentru muncitorii detașați pe șantierele partenerilor contractuali din Belgia, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate. Astfel, Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării recursurilor declarate de organele fiscale pârâte împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost adoptată Legea nr. 72/2022, pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative. Pe baza acestui act normativ organele fiscale competente au emis decizia nr. 130134/23.06.2022, prin care au fost anulate obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 4.012.562 RON și accesoriile în cuantum de 3.373.411 RON stabilite inițial în sarcina reclamantei prin actele administrativ-fiscale contestate în prezenta cauză. În raport de această împrejurare, necontestată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe. Cum interesul de a acționa al pârâtelor nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs . Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile ca fiind lipsite de interes.