ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6153/2023

Ședința publică din data de 18 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06.03.2023 pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, modificată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu și Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a art. 278 și urm. Codul de procedură fiscală, Deciziei de impunere nr. x/31.10.2022 până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a cererii de anulare a deciziei. În ședința publică din data de 19.04.2023, s-a solicitat ca suspendarea să fie dispusă până la pronunțarea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 66 din 19 aprilie 2023, Curtea a respins excepțiile privind lipsa capacității procesuale și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, invocate prin întâmpinare.

A admis cererea precizată formulată de reclamantă și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat, până la pronunțarea instanței de fond, executarea Deciziei de impunere nr. x/31.10.2022 emise de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.

A luat act că reclamanta solicită pe cale separată cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâta a reiterat argumentele prezentate prin întâmpinarea formulate în față instanței de fond, referitoare la neîndeplinirea condițiilor existenței cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurenta-pârâtă nu a formulat vreo critică susceptibilă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recursul fiind o copie a întâmpinării depuse la fondul cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a expus la pct. I.3 al prezentei decizii, recurenta-pârâtă nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția pronunțată și la a relua aceleași argumente prezentate prin întâmpinarea formulată față de acțiunea introductivă de instanță.

Or, recursul judecat de instanța supremă are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea și interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanțelor fondului.

Astfel, în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Ministerul Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 66 din 19 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.