ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2265/2025

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația împotriva Deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanțelor- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2023 la data de 05.12.2024, reclamanta a solicitat:

· Anularea deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, reținând fondul spre judecare, să se dispună anularea Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x de către A.J.F.P. Timiș; anularea tuturor actelor subsecvente emiterii acestei decizii; anularea tuturor formelor de executare silită pornite împotriva acesteia în baza deciziei TMG_DEJ 28716/07.10.2021; repunerea acesteia în situația anterioară;

· Suspendarea executării silite declanșate împotriva acesteia la cererea creditorului Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în baza Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, în dosarul execuțional aferent Titlului Executoriu Unic pentru Creanțele reglementate de Directiva 2010/24/UE emisă de Consiliul Uniunii Europene din data de 16 martie 2010, număr de dosar: x, până la soluționarea contestației de față;

· Ca măsură prealabilă solicitărilor principale de mai sus, a solicitat:

- să se constate că nu a solicitat/anunțat/angajat/stabilit nici un domiciliu fiscal la adresa: Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș;

- să fie repusă în termenul procedural de a formula contestație având în vedere că toate actele administrative emise de ANAF au fost comunicate la adresa unui domiciliu fiscal atribuit de ANAF acesteia, fără să aibă cunoștință de acest aspect;

· Obligarea pârâtei/pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 440 din data de 03 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a decis astfel:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerului Finanțelor, cu privire la capătul de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 și, în consecință, respinge acest capăt de cerere din acțiunea reclamantei A. formulat în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanțelor, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu privire la capătul de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. 2380/11.07.2023 și, în consecință, respinge acest capăt de cerere din acțiunea reclamantei A. formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția necompetenței internaționale a instanței române în soluționarea capetelor de cerere privind anularea formelor de executare din dosarul x (în fapt dosarul x/1027-17/10) și suspendarea executării silite demarate de statul german împotriva reclamantei și, în consecință, a respins aceste capete de cereri din acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finantelor Publice Timiș ca nefiind de competența jurisdicției române;

- a respins excepția autorității de lucru judecat provizorie în raport de soluția pronunțată în dosarul nr. x/2023 prin sentința civilă nr. 701/2023 a Curții de Apel Timișoara;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanțelor-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Împotriva sentinței civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., prin care a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare.

După o prezentare succintă a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat că actele procedurale au fost comunicate la adresa avocatului B., situată în Timișoara, str. x și că acesta era domiciliul fiscal al contestatoarei. Or, recurenta-reclamantă și-a ales domiciliul procedural la cabinetul de avocatură, abia în luna septembrie 2022, când a aflat de demararea procedurii executării silite față de aceasta.

Mai mult decât atât, instanța de fond a respins în mod greșit cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, apreciind că actele procedurale au fost comunicate la adresa avocatului, deși, în realitate, acestea au fost comunicate la adresa din Timișoara, jud. Timiș, unde a figurat temporar sediul societății C. în anul 2016, pe o durată de un an.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, în evidențele autorităților fiscale, figurează cu două domicilii: cel din Germania, singurul valabil și un domiciliu fiscal, situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș. Instanța de fond însă a făcut o gravă confuzie, indicând că adresa domiciliului fiscal al reclamantei este una și aceeași cu cea a avocatului, care ar acționa în calitate de reprezentant legal al acesteia în relațiile cu autoritățile statului.

În plus, în sistemul informatic al Agenția Națională de Administrare Fiscală, din documentul prezentat, rezultă că ar fi vorba de numita A., că autoritățile aveau cunoștință de domiciliul reclamantei situat în Germania și că adresa din Timișoara, jud Timiș apare la rubrica "Identificare reprezentant fiscal", fiind menționată în calitate de rerpezentant/împuternicit societatea C.. Cu privire la ultimul aspect, a arătat că a fost asociat în cadrul societății C. în perioada 11.04.2016 - 24.03.2017, după care a cesionat părțile sociale către un cetățean român și că nu există niciun document din care să rezulte că a lăsat vreun mandat de de reprezentare acestei societăți, în timpul cât a fost asociat sau după ieșirea sa din societate.

În ceea ce privește comunicarea actelor procedurale pe portalul ANAF, recurenta-reclamantă a arătat că este cetățean german și că nu cunoaște limba română, iar pagina de internet a ANAF este exclusiv în limba română, deci evident nu este adresată și cetățenilor străini, nefiind disponibilă nici o informație în vreo limbă de circulație internațională. În plus, din anul 2017, când a ieșit din societatea C., nu a mai avut nicio interacțiune comercială, fiscală sau de altă natură cu România sau cu alte societăți comerciale din România, astfel că nu avea niciun motiv să verifice zilnic pe pagina ANAF dacă există sau nu vreo procedură deschisă împotriva sa.

În acest context, apreciază că se impunea repunerea sa în termenul de a contesta Decizia nr. TMGDEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x, având în vedere că reclamanta nu a fost audiată, nu i s-a adus la cunoștință vreo situație în legătură cu vreo societate în care deține calitatea de asociat, nu i s-a comunicat decizia atacată, ci doar a primit o notificare privind demararea executării silite.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se constată că recurenta-reclamantă A. nu a formulat critici de nelegalitate și cu privire la soluțiile pronunțate asupra excepțiilor procesuale invocate în cauză, astfel că acestea au căpătat caracter definitiv și nu vor face obiectul analizei instanței de control judiciar.

În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x de către A.J.F.P. Timiș, precum și a tuturor actelor subsecvente emiterii acestei decizii și a formelor de executare silită pornite împotriva acesteia în baza deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite declanșate împotriva acesteia la cererea creditorului Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în baza Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, în dosarul execuțional aferent Titlului Executoriu Unic pentru Creanțele reglementate de Directiva 2010/24/UE emisă de Consiliul Uniunii Europene din data de 16 martie 2010, număr de dosar: x, până la soluționarea prezentului dosar.

Din înscrisurile atașate la dosar rezultă că, prin Decizia nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă contestația formulată de reclamantă pe cale administrativă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, ca tardivă, această soluție fiind confirmată și de către prima instanță. În esență, în motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că organul fiscal a procedat în mod corect la comunicarea prin publicitate a deciziei de angajare a răspunderii solidare, conform art. 47 alin. (5)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. civ., întrucât nu a fost posibilă comunicarea prin poștă, prin raportare la faptul că decizia a fost comunicată la data de 7 octombrie 2021, la domiciliul fiscal al contestoarei situat în Timișoara, str. x, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și a fost returnată pe motivul "expirat termen de păstrare".

Înalta Curte observă însă că, potrivit dovezilor de comunicare atașate la dosarul de fond, actele emise de organele fiscale au fost comunicate, pe numele recurentei-reclamante, la adresa din Timișoara, jud. Timiș, unde se afla sediul profesional al Cabinetului Avocat D. și unde a figurat temporar sediul societății C. în anul 2016, pe o perioadă de un an.

Or, adresa reținută de către instanța de fond reprezintă sediul profesional al apărătorului ales al recurentei-reclamante și nu adresa la care a fost efecuată în mod efectiv comunicarea actelor emise de organele fiscale.

În acest context, instanța de recurs constată că prima instanță nu a analizat în mod complet și corect legalitatea comunicării deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emise de organul fiscal către persoana fizică reclamantă, respectiv dacă această comunicare a fost efectuată în condițiile prevăzute de art. 47 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1)-(4) Codul de procedură fiscală privind comunicarea actului administrativ fiscal:

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situația contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care și-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (15) - (17).

(3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7)..."

Potrivit art. 31 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, pentru persoanele fizice, domiciliul fiscal este, de regulă, domiciliul în sensul legii civile sau adresa unde locuiesc efectiv în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu.

Din interpretarea prevederilor legale evocate anterior rezultă că orice comunicare a unui act administrativ fiscal trebuie să se efectueze prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul fiscal, care, în speță, este domiciliul reclamantei în sensul legii civile, în absența alegerii exprese a unui sediu procesual ori a solicitării de comunicare într-o altă modalitate decât cea prin poștă. Comunicarea către un împuternicit sau la o altă adresă este valabilă doar în măsura în care există o împuternicire sau o solicitare expresă în acest sens, depusă la dosarul fiscal. În lipsa unei asemenea dovezi, comunicarea actului fiscal la o altă adresă decât cea a domiciliului fiscal al contribuabilului este nelegală.

Or, în speță, recurenta-reclamantă (persoană fizică) are domiciliul în Germania, iar din actele dosarului nu rezultă că ar fi desemnat un reprezentant fiscal ori că ar fi solicitat ca actele fiscale să îi fie comunicate la o altă adresă decât cea a domiciliului său fiscal.

Față de aceste aspecte și în considerarea principiului legalității procedurilor fiscale, instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului și lămurirea tuturor împrejurărilor relevante privind legalitatea comunicării actului administrativ fiscal contestat, respectiv pentru ca instanța de fond să verifice dacă recurenta-reclamantă, cetățean german, cu domiciliul în Germania, a solicitat expres comunicarea actului la adresa indicată sau dacă în evidențele fiscale a existat o împuternicire valabilă privind primirea actelor fiscale de către o altă persoană. În funcție de aceste clarificări, instanța fondului va putea stabili legalitatea procedurii de comunicare inclusiv prin metoda subsidiară a publicității și, pe cale de consecință, valabilitatea actului administrativ fiscal contestat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, menținând soluțiile date excepțiilor procesuale invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, în limitele casării.

Menține soluțiile date excepțiilor procesuale invocate în cauză.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.