ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze Decizia nr. 5/19.05.2015 privind soluționarea contestației înregistrată la organele fiscale sub nr. x/15.04.2015 și pe cale de consecință, anularea Adresei referitoare la modificarea adusă Deciziei de impunere nr. x/2010 ca urmare a deciziei civile nr. 2899/2014 și a încheierii civile pronunțate de către înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2012.

Prin sentința civilă nr. 285/27.10.2015, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1929/14.05.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 285 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 325 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș,.

S-a anulat în parte Decizia nr. 5/19.05.2015 și adresa nr. x/10.03.2015, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - AJFP Timiș, pentru suma de 2243 RON.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale către reclamant, în cuantum de 300 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cadrul recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 451

(2)

C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. în ceea ce privește măsura reducerii cheltuielilor de judecată aferente taxei judiciare de timbru și a onorariului de expert.

Ca aspecte de nelegalitate recurentul-reclamant invocă faptul că prima instanță nu avea temei legal pentru a se reduce taxa judiciară de timbru și onorariul expertului pe expertiza efectuată în urma rejudecării cauzei invocându-se dispozițiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ.

Se arată că în raport de dispozițiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ. instanța putea reduce cheltuielile reprezentând plata onorariului de avocat și nu reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul definitiv stabilit de instanță și achitat de către recurentul-reclamant.

Al doilea aspect de nelegalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 3 din Codul fiscal de către instanța de fond care nu a sancționat autoritatea fiscală care a greșit calculul debitului reprezentând accesorii prin impunerea greșită pentru suma totală de 2.243 RON.

Se arată că autoritatea fiscală a recunoscut eroarea de calcul prin răspunsul la obiecțiuni, iar prima instanță nu a ținut cont de reaua credință a intimatei-pârâte și a sancționat nelegal pe recurentul-reclamant.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 451-453 C. proc. civ. în ceea ce privește dispoziția recurată având ca obiect reducerea cheltuielilor de judecată aferentă taxei judiciare de timbru și a onorariului de expert în limita pretențiilor admise în urma rejudecării.

În prima instanța prin Sentinta Civila nr. 285/27.10.2015 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosar nr. x/2015 s-a dispus respingerea acțiunii formulata de reclamantul A. in contradictoriu cu DGRFP Timișoara -AJFP Timiș având ca obiect anulare acte administrativ fiscale

Împotriva sentinței civile nr. 285/27.10.2015 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în cauza Dosarului nr. x/2015 a declarat recurs reclamantul A. criticând hotărârea pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând casarea acesteia si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar rejudecarea pe fond a cauzei si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.

Prin decizia civila nr. 1929/14.05.2018 ICCJ a dispus casarea cauzei si in rejudecare, trimite cauza spre rejucare, cauza fiind reinregistrata pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.08.2018 sub nr. x/2015* pentru rejudecarea pe fond doară cererii reclamantului vizând obligația de plata a accesoriilor.

Prin decizia de casare s-a reținut ca prin decizia nr. 2899/18.06.2014 ICCJ a stabilit in mod irevocabil si cu autoritate de lucru judecat ca obligațiile fiscal datorate de reclamant sunt de 3.255.198 RON TVA si accesorii aferente acestei sume pentru perioada calculata de organele fiscale.

De asemenea prin decizia de casare s-a reținut in ceea ce privește accesoriile, "hotărârea irevocabila beneficiază de autoritate de lucru judecat referitor la faptul ca acestea sunt accesorii sumei de 3.255.198 RON TVA pentru perioada calculata de organele fiscale."

A fost încuviințata cererea de administrare a probei cu expertiza in specialitatea fiscalitate având drept scop stabilirea cuantumului accesoriilor prin raportare la cuantumul debitului principal deja stabilit de ICCJ in litigiul anterior pentru perioada calculata de organele fiscale potrivit dispozițiilor ICCJ respectiv pentru 2503.2006-29.03.2010 . S-au identificat de către expert erori de calcul determinate prin neluarea in calcul a zilelor libere constatând ca debitul reprezentând accesorii este de 1.444.585 RON si nu de 1.446.82 RON cum greșit s-a reținut de organul fiscal care a condus la impunerea greșita a reclamantului cu suma de 2.243 RON, eroarea fiind de doar 0.155 % din totalul accesoriilor, motiv pentru care instanța de fond in rejudecarea cauzei admite acțiunea doar pentru suma de 2.243 RON.

În raport de soluția de admitere a acțiunii pentru suma de 2.243 RON prima instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 451 C. proc. civ. în sensul că a redus cheltuielile de judecată reprezentând onorariu expert.

Potrivit art. 451 C. proc. civ.

(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).

Curtea constată că în raport de dispozițiile menționate mai sus prima instanță avea temei legal pentru a reduce onorariul expertului judiciar la data soluționării cauzei având în vedere soluția de admitere care privea un cuantum redus și o complexitate redusă a cauzei pe fond în rejudecare.

În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru conform art. 451 C. proc. civ. aceasta a fost legal dispusă conform art. 453 alin. 2 C. proc. civ.

Astfel, art. 453 alin. 2 C. proc. civ. prevede:

"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză acțiunea a fost admisă în parte numai pentru suma de 2243 RON reprezentând accesorii stabilite greșit de organul fiscal, această sumă rezultând din raportul de expertiză efectuat în rejudecare, în baza deciziei de casare.

În mod legal prima instanță a făcut aplicarea art. 453 alin. 2 C. proc. civ. fiind nefondat acest aspect de nelegalitate invocat.

Este nefondat și aspectul de nelegalitate privind încălcarea principiilor enunțate prin dispozițiile art. 3 Codul fiscal.

În cauză nu poate fi reținută rea credință din partea intimatei în ceea ce privește imputarea sumei reprezentând accesorii, ci un calcul greșit al acestei sume, fapt recunoscut și prin răspunsul la obiecțiuni depuse la raportul de expertiză efectuat în rejudecare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 325 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.