ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2024

Cererea de revizuire Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - sectia a-II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației la emiterea unei adeverințe în conformitate cu cele dispuse prin sentința nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, solicitând totodată introducerea în cauză a Ministruli Educației. Acțiunea a fost promovată în temeiul art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, iar prin precizarea acesteia reclamantul a arătat că obiectul cauzei este circumscris art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia instanța de executare aplică sancțiuni și acordă penalități, ținând cont de refuzul pârâtului de a elibera adeverința conform titlului executoriu mai sus menționat. Prin sentința nr. 457/27.01.2016, Tribunalul București a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul Ministerul Educației și a admis în parte acțiunea, în sensul aplicării unei amenzi Ministrului Educației și obligării Ministerului Educației la penalități, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea obligației stabilite prin sentința nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. Recursul promovat de pârâtul Ministerul Educației împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 424/16.02.2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu consecința casării în tot a hotărârii atacate, în rejudecare fiind admisă excepția rămânerii fără obiect și respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei decizii, intimatul-reclamant a formulat cerere de revizuire Prin cererea de revizuire înregistrată la pe rolul Curții de Apel București, secția , secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei nr. 424 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare. În esență s-a susținut, că prin decizia atacată instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respingând acțiunea ca rămasă fără obiect, astfel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, și, de asemenea, a casat și a schimbat sentința civilă nr. 5360/25.10.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022. A invocat în drept cazurile de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în calea revizuirii Intimatul Ministerul Educației și Ministrul Educației a formulat întâmpinare în cauză, prin care, în principal, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

Hotărârea pronunțată în revizuire Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1499 din 29 mai 2023a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-intimat A., împotriva deciziei civile nr. 424/16.02.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-recurent Ministerul Educației și intimatul-pârât Ministrul Educației B..

Calea de atac formulată în cauză Recurentul - revizuent A. a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 424 din 16 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Procedând la structurarea criticilor din această cerere, se reține că, după expunerea istoricului cauzei cu referire la litigiile în care au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii, au fost deduse judecății de către recurent următoarele motive de recurs vizând decizia dată în revizuire. Se reproșează curții de apel că nu a oferit o motivație proprie privind cererile părților din cadrul dosarului de revizuire, ceea ce conduce la nulitatea actului de justiție. În concret, se arată că instanța nu a făcut o analiză a obiectului dedus judecății prin raportare la susținerile revizuentului. Hotărârea cuprinde o motivare succintă în care se statuează inițial asupra admisibilității revizuirii, iar, în final, calea de atac este respinsă ca inadmisibilă. Revizuentul a invocat excepția autorității de lucru judecat, însă instanțele nu au examinat autoritatea de lucru judecat, cererea de revizuire fiind formulată sub acest aspect în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În lipsa unei analize a actelor dosarului, instanța de revizuire a plecat de la o premisă greșită, întrucât nu au fost analizate toate susținerile revizuentului și materialul probator în cauză, hotărârea în revizuire este nemotivată. Așadar, susține recurentul -revizuent motivarea cuprinsă în decizia atacată nu este de natură să asigure exigențele impuse de art. 6 paragraf 1 din CEDO, în condițiile în care nu se argumentează de ce au fost înlăturate susținerile revizuentului cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. Sunt reiterate elementele pentru incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. iar, în finalul cererii de recurs, recurentul invocă aspecte privitoare la fondul celor două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice. În consecință, instanța de recurs la Curtea de Apel București, care a pronunțat Decizia nr. 424/16.02.2023, a admis o soluție nelegală contrară și potrivnică cu sentința civilă nr. 5038/03.08.20218 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 28.08.2018, prin nerecurare, care încalcă autoritatea de lucru judecat, prevăzută de dispozițiile art. 430 coroborat cu art. 509, alin. (1), pct. 8, noul C. proc. civ., care conține în dispozitivul sentinței civile nr. 5038/03.08.2018, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, obligația de a face, la pct. 3 din dispozitivul sentinței civile, prin care obligă pârâtul Ministerul Educației "să elibereze reclamantului o adeverință prin care să ateste, în acord cu documentele aflate în arhiva sa numirea reclamantului în funcția de director de unitate de învățământ, în perioada 1990-1999", astfel cum reiese din documentele depuse la dosarul cauzei de către pârât, Ministerul Educației, respectiv Adresa nr. x/06.07.2022, în care se menționează "motivat de faptul că nu a avut calitatea de angajator al acestei categorii de personal", afirmație care este în contradictoriu cu precizările din Ordinul ministrului învățământului nr. 6035/1990, în care se menționează "Având în vedere prevederile Legii nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic și a Legii nr. 28/1978, a precizărilor Ministerului Învățământului nr. 10942/1990", s-a dispus " Cadrele didactice în număr de 361, nominalizate în tabelele anexate care fac parte integrantă din prezentul ordin se numesc în funcția de directori sau directori adjuncți la unitățile școlare specificate în dreptul fiecăruia, începând cu data de 1 septembrie 1990 în conformitate cu prevederile Legii nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic și Legii nr. 28/1978". În concluzie, recurentul-revizuent solicită admiterea recursului, pe cale de consecință, casarea deciziei civile nr. 424 din 16 februarie 2023 a Curții de Apel București, menținerea sentinței civile nr. 5360 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a depus întâmpinare. Recurentul a formulat concluzii scrise prin care a reluat o parte din susținerile din cererea de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Motivele de recurs vizează, în esență, modalitatea de soluționare a cererii de revizuire, din perspectiva faptului că, în mod greșit, curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În speța dedusă judecății, recurentul - revizuent a invocat o pretinsă contrarietate între decizia nr. 424 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare. Din verificările efectuate, Înalta Curte observă următoarele: Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, in care s-a pronunțat sentința nr. 5038 din 3 august 2028, având ca părți reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a avut ca obiect obligație de emitere act și daune morale, în privința căreia se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, reprezintă titlul executoriu a cărui neexecutare s-a reclamat în dosarul nr. x/2022 în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prin decizia nr 424/16.02.2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2022, a fost admis recursul promovat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 5360 din 25 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2022 (având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, art. 24 din Legea nr. 554/2004-ds nr. x/2017), cu consecința casării în tot a hotărârii atacate iar, în rejudecare, a fiind admisă excepția rămânerii fără obiect și respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect. Or, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Așadar, pentru a fi incident acest motiv de revizuire este necesar ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Cum bine a reținut instanța de revizuire, sentința nr. 5038/03.08.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în privința căreia se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, reprezintă titlul executoriu a cărui neexecutare s-a reclamat în dosarul nr. x/2022 în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Decizia a cărei revizuire se cere și această sentință nu constituie hotărâri potrivnice, în sensul pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., căci, pe de o parte, cele două pricini în care au fost pronunțate nu au avut același obiect și nici aceeași cauză juridică, pentru a se reține, eventual, încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în cele două pricini nu s-au dezlegat aceleași chestiuni, pentru a se reține, eventual, încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2017 fiind dedus judecății refuzul nejustificat al Ministerului Educației de a soluționa o cerere a revizuentului din cauza de față, iar dezlegările instanței vizând strict existența obligației acestei autorități de a comunica adeverința solicitată de revizuent, în timp ce în dosarul nr. x/2022 s-a dedus judecății neexecutarea titlului executoriu pronunțat în dosarul nr. x/2017, instanța statuând strict cu privire la existența unei neexecutări a respectivei obligații, iar nu cu privire la existența obligației înseși, așadar asupra unei chestiuni complet diferite. În acest sens, se constată că, o primă analiză a admisibilității cererii de revizuire a vizat împrejurarea dacă este necesară verificarea triplei identități de părți, obiect și cauză, în condițiile în care autoritatea de lucru judecat este invocată în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, și efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur). Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză). Nu în ultimul rând este de observat că, prin criticile de nelegalitate expuse prin memoriu de recurs, recurentul-revizuent reiterează analiza realizată de instanța de recurs și concluzia acesteia privind rămânerea fără obiect a cauzei, susținând, contrar celor reținute de Curtea de Apel, că pretențiile sale nu au fost satisfăcute, iar titlul executoriu a rămas neexecutat în ce privește obligația a cărei neîndeplinire a reclamat-o în cauză. Practic, recurentul-revizuent critică în realitate soluția pronunțată de instanța de recurs, modul în care aceasta a apreciat probele administrate în cauză și a aplicat legea la situația de fapt rezultată și, cum bine a punctat judecătorul din revizuire, aceste aspecte nu constituie însă erori săvârșite în legătură cu starea de fapt, susceptibile a fi remediate prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, demersul său procesual reprezentând în fapt, prin motivele pe care se sprijină, un recurs la recurs, ceea ce nu poate fi primit. Așadar, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de revizuire că în cauză este vorba de litigii diferite sub aspectul obiectului, astfel încât hotărârea ce s-a solicitat a fi revizuită nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul dosar, critica în acest sens fiind nefondată. Drept urmare, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că susținerile recurentului - revizuent sunt nefondate. Față de considerentele arătate, reținând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.