ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2135/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- desființarea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din lucrarea nr. C21-1305/13.08.2021,

- desființarea rezoluției nr. 1319/29.04.2021 (lucrarea nr. 21-1060 din 29.04.2021), în privința considerentelor rezoluției nr. 1319/29.04.2021

- completarea verificărilor de către inspectorul judiciar, strict în privința considerentelor rezoluției nr. 1319/29.04.2021

- anularea tuturor actelor subsecvente emise/întocmite de Inspecția Judiciară în baza considerentelor rezoluției nr. 1319/29.04.2021 contestate (adresă de sesizare a comisiei de evaluare etc.), conform principiului de drept accesorium sequitur principale;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 8 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea rezoluției nr. 1319/29.04.2021 (lucrarea nr. 21-1060 din 29.04.2021), în privința considerentelor ce vizează sesizarea comisiei de evaluare,

- anularea tuturor actelor subsecvente emise/întocmite de Inspecția Judiciară în baza considerentelor rezoluției nr. 1319/29.04.2021 (adresă de sesizare a comisiei de evaluare etc.), conform principiului de drept accesorium sequitur principale;

- anularea Ordinului nr. 136/11.12.2018 (cu modificările și completările ulterioare) privind aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, emis de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare;

- anularea Ordinului nr. 134/10.12.2018 (cu modificările și completările ulterioare) privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, emis de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației mele, ce se va actualiza cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la data plății efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 9 februarie 2022, Curtea de Apel București a admis excepția conexității și, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 1316 din 28 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (dosar conexat x/2021), Curtea de Apel București:

- a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2018 și a prevederilor art. 45, în ce privește sintagma " rezultatul se comunică", art. 65 alin. (4), art. 66 alin. (3), art. 70 alin. (1) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

- a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45

1

din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

- a admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu Inspecția Judiciară.

- a dispus anularea, în parte, a rezoluției de clasare nr 1319/29.04.2021 emisă de Inspecția Judiciară și a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce privește considerentele care au stat la baza emiterii rezoluției de clasare contestate.

- a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

- a admis, în parte, cererea reclamantului A. formulată în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

- a dispus anularea, în parte, a rezoluției de clasare nr 1319/29.04.2021 emisă de Inspecția Judiciară și a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce privește soluția referitoare la sesizarea Comisie de Evaluare din cadrul Judecătoriei sectorului 3 București.

- a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

- a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2. pârâta Inspecția Judiciară a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF sub dosar nr. x/2023 și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susținut că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

În susținerea recursului, recurenta arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, calificând comunicarea unei rezoluții de clasare către Comisia de evaluare a judecătorilor drept exces de putere, fără a constata în mod concret încălcarea limitelor competenței autorității emitente sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale magistratului vizat. Potrivit textului legal invocat, excesul de putere presupune exercitarea dreptului de apreciere cu depășirea competenței legale sau cu afectarea drepturilor cetățenilor, însă, în speță, comunicarea rezoluției s-a realizat în temeiul art. 38 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 676/2007, care permite expres transmiterea din oficiu a unor informații utile către comisia de evaluare. Recurenta subliniază că legiuitorul nu a impus limitări în privința acestei comunicări, iar formularea generală a normei permite inspectorului judiciar să transmită date relevante, fără a fi necesară declanșarea cercetării disciplinare.

Instanța de fond a reținut în mod contradictoriu că inspectorul judiciar avea competența legală de a comunica rezoluția, dar a calificat totuși această comunicare ca exces de putere, fără a identifica o vătămare concretă a magistratului. Recurenta arată că mențiunile negative din rezoluție nu au avut ca efect începerea cercetării disciplinare, ci au fost transmise în scopul evaluării profesionale, în conformitate cu obiectivele stabilite prin Regulamentul privind evaluarea activității judecătorilor, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 676/2007 și menținut în forma actualizată prin Hotărârea nr. 988 bis/2021. În acest context, se susține că nu poate fi reținută o încălcare a drepturilor magistratului, întrucât evaluarea profesională presupune inclusiv analiza conduitei în timpul ședinței de judecată, iar comunicarea unor observații privind interacțiunea socială a judecătorului se circumscrie acestei evaluări.

Recurenta mai arată că instanța de fond a ignorat faptul că rezoluția de clasare a fost motivată, inspectorul judiciar explicând în mod detaliat rațiunile pentru care nu s-a impus declanșarea cercetării disciplinare, dar a considerat necesară informarea comisiei de evaluare cu privire la conduita profesională a magistratului. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, precum și principiile etice consacrate în Carta Interprofesională a Judecătorilor, Procurorilor și Avocaților Români, care impun judecătorilor obligația de a manifesta tact, prudență și respect în relațiile profesionale. Comunicarea rezoluției nu a avut caracter sancționator, ci informativ, fiind justificată de necesitatea asigurării unui dialog interprofesional adecvat și a unei evaluări obiective a activității magistratului.

În plus, recurenta susține că magistratul nu a probat existența unei vătămări concrete, ci a invocat doar eventuale consecințe ipotetice asupra calificativului obținut în cadrul evaluării, fără a demonstra că aceste consecințe s-au produs efectiv. Instanța de fond a reținut în mod greșit că simpla comunicare a rezoluției ar fi de natură să afecteze cariera profesională a magistratului, fără a analiza dacă această comunicare a fost făcută în limitele competenței legale și cu respectarea scopului reglementat de normele incidente.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1316/2022 și, în rejudecare, menținerea în totalitate a rezoluției de clasare nr. 1319/29.04.2021 și a rezoluției Inspectorului-șef nr. C21-1305/13.08.2021, întrucât comunicarea acestora către Comisia de evaluare s-a realizat în temeiul dispozițiilor legale aplicabile, fără a depăși limitele competenței Inspecției Judiciare și fără a aduce atingere drepturilor magistratului vizat.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat anularea/respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepțiile invocate de intimatul-reclamant prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte urmează să le respingă. Astfel:

Excepția netimbrării recursului este neîntemeiată, având în vedere că recursul este timbrat în mod corespunzător cu taxă judiciară de timbru de 100 RON, iar dovada se află atașată la dosar.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului recursului este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că în cauză s-a făcut dovada mandatului de reprezentare, potrivit dispozițiilor art. 82, art. 84 și art. 85 C. proc. civ. Astfel, în dovedire, s-a depus Ordinul nr. 134 din data de 19.01.2022 prin care Inspectorul-Șef la Inspecției Judiciare a delegat atribuțiile de reprezentare doamnei director al Direcției Juridice B..

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în special ale art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, și reflectă o interpretare judicioasă a raportului dintre competența autorității administrative și protecția drepturilor fundamentale ale persoanei vizate.

Recurenta susține că instanța de fond ar fi interpretat eronat noțiunea de exces de putere, calificând comunicarea unei rezoluții de clasare către Comisia de evaluare ca fiind abuzivă, fără a constata o vătămare concretă. Or, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că excesul de putere nu se reduce la depășirea formală a competenței, ci include și exercitarea discreționară a acesteia în mod arbitrar, disproporționat sau lipsit de fundament, cu afectarea indirectă a drepturilor persoanei vizate. În acest sens, instanța a constatat că mențiunile negative din rezoluția de clasare nr. 1319/29.04.2021, deși nu au declanșat cercetarea disciplinară, au fost comunicate Comisiei de evaluare fără o motivare concretă, clară și proporțională, fiind de natură să influențeze negativ percepția asupra conduitei magistratului și să afecteze evaluarea profesională a acestuia.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu a negat competența inspectorului judiciar de a transmite informații către comisia de evaluare, ci a sancționat modul în care această competență a fost exercitată. Astfel, instanța a reținut că rezoluția de clasare conține aprecieri contradictorii, neclare și nemotivate cu privire la conduita magistratului, în condițiile în care, pe de o parte, se constată inexistența indiciilor unei abateri disciplinare, iar pe de altă parte, se formulează observații negative privind profesionalismul interacțiunii sociale, fără a se indica în mod concret faptele, contextul și normele încălcate. Această abordare, lipsită de rigoare și de fundament juridic, a fost calificată în mod corect ca exces de putere, întrucât a generat o atingere indirectă a reputației profesionale a magistratului, fără a fi justificată de o analiză obiectivă și proporțională.

Recurenta invocă dispozițiile art. 38 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 676/2007, susținând că acestea permit transmiterea din oficiu a unor informații utile către comisia de evaluare. Instanța de fond nu a negat aplicabilitatea acestui text, ci a constatat că transmiterea informațiilor trebuie să respecte principiile legalității, proporționalității și motivării actului administrativ. Or, în speță, comunicarea rezoluției către comisia de evaluare s-a realizat în baza unor considerente contradictorii, nemotivate și disproporționate, fără a se indica în mod clar ce aspecte ale conduitei magistratului justifică informarea comisiei și în ce măsură acestea sunt relevante pentru evaluarea profesională.

În ceea ce privește susținerea recurentei că magistratul nu a probat existența unei vătămări concrete, instanța de fond a reținut în mod corect că afectarea reputației profesionale și influențarea evaluării constituie forme de vătămare indirectă, susceptibile de a fi analizate în cadrul controlului de legalitate. În acest sens, instanța a constatat că mențiunile negative din rezoluție, deși nu au avut caracter sancționator, au fost formulate într-un context ambiguu și au fost comunicate unei comisii cu atribuții de evaluare, fiind de natură să genereze o percepție negativă asupra magistratului, fără ca acesta să fi beneficiat de garanțiile contradictorialității și ale dreptului la apărare.

Recurenta mai susține că instanța de fond a ignorat faptul că rezoluția de clasare a fost motivată. Or, instanța a analizat în mod detaliat conținutul rezoluției și a constatat că aceasta nu cuprinde o motivare clară, coerentă și completă cu privire la observațiile transmise comisiei de evaluare. În lipsa unei fundamentări precise, comunicarea acestor observații a fost calificată ca exercitare discreționară a competenței, cu afectarea indirectă a drepturilor magistratului, ceea ce se încadrează în noțiunea de exces de putere prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente și a realizat o analiză riguroasă a raportului dintre competența autorității administrative și protecția drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Comunicarea rezoluției de clasare către comisia de evaluare, în baza unor considerente nemotivate și contradictorii, a fost în mod justificat calificată ca exces de putere, iar soluția de anulare parțială a actului administrativ este legală și temeinică. Prin urmare, se impune respingerea recursului ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 1316 din data de 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 (dosar conexat x/2021).

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 11 aprilie 2024.