ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2127/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții DGIA (Direcția Generală de Informații a Apărării-UM 02630), Ministerul Apărării Naționale, B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: declasificarea, potrivit art. 20, art. 24 alin. (5) și art. 33 din Legea nr. 182/2002 și anularea raportului nr. M 0909 "Q" din 05.07,2013, semnat de B. în calitate de șef al DciSM; potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca în exercitarea controlului de legalitate cu privire la acest act administrativ mai sus menționat, instanța să procedeze la verificarea de legalitate a tuturor actelor și faptelor administrative care au stat la baza acestora (cine și cum a inițiat verificarea, motivul verificării, procedura derulată, rezultatul verificărilor și declasificarea tuturor documentelor interne întocmite, în forma lor original și integral, și nu în extras; comunicarea rezultatului (re)verificările de securitate între diferitele structuri centrale ale MApN în momentul realizării acestora, cu toate documentele transmise, precum și către ORNISS); anularea actelor care au fost emise în baza Raportului M 0909 " Q " din 05.07.2013, respectiv Adresa nr. x/12.07.2013 semnată de C. și pretinsa "decizie ORNISS"-adresa nr. x/17.07.2013.

Prin sentința civilă nr. 553 din data de 15.03.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol. Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea pârâtului C..

Respinge capătul de cerere privind suspendarea pârâtului C. ca inadmisibil.

Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea raportului nr. M 0909 "Q" din 5.07.2013.

Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea raportului nr. M 0909 "Q" din 5.07.2013, ca inadmisibil, în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE în nume propriu și pentru DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII A APĂRĂRII, B., C. și DIRECȚIA CONTRAINFORMAȚII ȘI SECURITATE MILITARĂ-U.M.02605.

Admite excepția tardivității capetelor de cerere având ca obiect declasificarea raportului nr. M 0909 "Q" din 5.07.2013, anularea deciziei ORNISS nr. S 11287 din 17.07.2013 și a adresei x/12.07.2013.

Respinge capetele de cerere având ca obiect declasificarea raportului nr. M 0909 "Q" din 5.07.2013, anularea deciziei ORNISS nr. S 11287 din 17.07.2013 și a adresei x/12.07.2013, ca tardive.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că într-un prim motiv de casare că instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Arată recurentul că instanța nu i-a acordat accesul la informații clasificate, avocatul fiind singurul care a avut acces la un extras din Raportul M0909 Q/2013 pe care l-a consultat în altă cauză.

Susține recurentul că nu există niciun motiv pentru ca informațiile pe care le conține raportul contestat să fie clasificate - dacă aceste informații privesc săvârșirea de fapte penale sau abateri administrative de către A., acestea nu puteau și nu trebuiau clasificate, potrivit art. 24 din Legea nr. 182/2002; în plus, toate informațiile înfățișate justiției trebuie înfățișate declasificate.

Instanța nu a dispus înfățișarea integrală a acestui document, orice cereri formulate în acest sens au fost respinse. Cu toate acestea instanța de fond a decis că este inadmisibil și tardiv formulat capătul de cerere privind declasificarea informațiilor clasificate.

Apreciază recurentul că soluția inadmisibilității echivalează cu refuzul acordării accesului la informații clasificate și îngrădirii drepturilor reclamantului.

Reclamantul-recurent susține că instanța nu lămurește în niciun fel situația de fapt și nu a administrat niciun fel de probe, cercetarea judecătorească fiind superficială, nefiind analizate criticile de legalitate a actelor administrative menționate în hotărâre.

Instanța nu a considerat în niciun fel situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată și nici nu a verificat în mod concret în ce măsură faptele expuse au făcut obiectul hotărârilor judecătorești anterioare.

Mai susține recurentul că instanța de fond nu a reținut cu acuratețe situația de fapt și nu a interpretat în mod corect natura, dar mai ales succesiunea actelor administrative.

Raportul contestat reprezintă și obiectul acțiunii promovate de recurentul-reclamant iar judecătorul fondului în mod greșit a interpretat realitatea faptelor, acceptând în mod nejustificat să considere cu autoritate de lucru judecat față de două acte administrative emise ulterior (Adresa ORNISS nr. S/1287 din 17.07.2013 din nr. x/2014 și respectiv Ordinul de trecere în rezervă nr. MDGP 7 din 24.01.2014), faptul că ambele au avut la bază actul Raportul nr. x 0909 "Q" din 05.07.2013.

Recurentul arată că judecătorul fondului a refuzat să fie înfățișat acest raport și alte acte subsecvente care sunt clasificate, încălcându-i dreptul fundamental la apărare și la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, fiindu-i încălcate drepturile procesuale prin faptul că justiția se face "încă" cu probe secrete, care sunt decisive în stabilirea adevărului.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. în baza căruia, casarea hotărârii instanței de fond se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul pretinde că instanța de fond a încălcat dispozițiile care garantează dreptul la apărare și rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului deoarece instanța nu i-a acordat accesul la informații clasificate respectiv la Raportul M0909 Q/2013.

Înalta Curte constată că la compartimentul de specialitate al instanței nu se află depus Raportul nr. x Q/2013 în integralitatea sa, act ce face obiectul cererii de chemare în judecată, document necesar a fi depus pentru stabilirea situației de fapt reale și pentru respectarea dreptului la apărare al reclamantului care, prin intermediul avocatului său, are dreptul să îl consulte dat fiind că acesta susține că prin acest raport îi sunt imputate fapte neadevărate.

Dispozițiile legale ce garantează dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ., în special alin. (3) și aflarea adevărului (art. 22 C. proc. civ.) au fost încălcate dat fiind că inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea Raportului nr. M0909 Q/2013 și a tardivității formulării cererii a fost constatată fără ca, actul contestat să fie depus și astfel, supus analizei instanței.

Este adevărat că reclamantul nu deține certificatul ORNISS, însă acesta are dreptul de a studia documentul prin avocatul său ales, instanța având obligația de a face toate demersurile și de a aproba toate solicitările părților făcute în vederea exercitării acestui drept, în temeiul art. 22 alin. (2) teza I C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

După cum s-a arătat, Curtea de Apel București a soluționat cauza exclusiv în baza înscrisurilor aflate la dosar, fără să stăruie în aflarea adevărului, în subsidiar aducând atingere și dreptului la apărare, în componenta respectării principiului contradictorialității și al egalității armelor, drepturi garantate de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, acest motiv de nelegalitate este întemeiat și de natură să conducă la casarea sentinței și la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În aceste condiții, analiza motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nemaifiind necesară.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În rejudecare, instanța de fond va respecta dreptul la apărarea al reclamantului și își va îndeplini obligația de a stărui în aflarea adevărului prin efectuarea demersurilor în vederea solicitării în integralitate a Raportului nr. M0909 Q/2013, pentru a fi depus la compartimentul de specialitate al instanței, va administra această probă și va permite reclamantului să studieze documentul contestat prin intermediul avocatului său, deținător al certificatului ORNISS. De asemenea, va lua în considerare toate criticile și apărările avansate de părți și va dispune administrarea oricăror altor probe ce vor fi apreciate ca fiind concludente în soluționarea cauzei, cu luarea în considerare a hotărârilor date de instanțele judecătorești în dosarele soluționate anterior prezentei cauze, care vor fi analizate din perspectiva aspectelor definitiv tranșate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 decembrie 2021, a încheierii din 1 februarie 2022, a încheierii din 1 martie 2022, a sentinței civile nr. 553 din 15 martie 2022, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 aprilie 2025.