ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2045/2025

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 23.08.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, contestație împotriva Hotărârii nr. 73 din 11 aprilie 2024 a Plenului CSM, și publicată pe data de 19 aprilie 2024, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând:

În principal:

- anularea prevederii de la art. 1 din Hotărârea nr. 73/11.04.2024 - "Respingerea memoriilor formulate de către candidați";

- anularea parțială a prevederii de la art. 2 din Hotărârea nr. 73/11.04.2024, mai precis a actelor premergătoare adoptării acestei hotărâri, prin care a fost declarat respins în urma participării la concurs;

- emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună suplimentarea numărului de locuri scoase la concursul de admitere la INM, urmare a incidenței situației de la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, și constatarea calității de candidat admis la concurs, în urma celor două etape.

În subsidiar:

- valorificarea rezultatului obținut în cadrul concursului de admitere la INM în sesiunea iunie 2023- martie 2024 în cadrul unor sesiuni viitoare de concurs;

- constatarea nelegalității modului în care a fost organizată proba scrisă din cadrul concursului de admitere la INM și, implicit, anularea în totalitate a art. 2 din Hotărârea nr. 73/11.04.2024;

- constatarea nelegalității modului de desfășurare a probei psihologice și, în consecință, anularea în totalitate a art. 2 din Hotărârea nr. 73/11.04.2024; -anularea prevederii de la art. 1 din Hotărârea nr. 73/11.04.2024- "Respingerea memoriilor formulate de către candidați";

- anularea parțială a prevederii de la art. 2 din hot. 73/11.04.2024- mai precis, a actelor premergătoare adoptării acestei hotărâri, prin care am fost declarat respins în urma participării la concurs;

- emiterea unei noi hotărâri prin care să dispuneți suplimentarea numărului de locuri scoase la concursul de admitere la INM, urmare a incidenței situației de la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, și constatarea calității de candidat admis la concurs, în urma celor două etape.

Reclamantul a depus precizări la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că, doar în ipoteza în care cererea principală va fi respinsă, instanța ar trebui să analizeze cererea subsidiară și, doar în cazul în care și aceasta va fi respinsă, să analizeze capetele 5 și 6, care sunt cereri distincte și independente.

1.2. Prin sentința nr. 285 din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul contestației vizează o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu caracter individual referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul art. 36 din Legea nr. 305/2022, vizând procedura de admitere la Institutul Național al Magistraturii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (5) și (6) din Legea nr. 305/2022.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 18.12.2024, sub același nr. de dosar.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 31 martie 2025, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți și a solicitat declinarea litigiului spre soluționare Curții de Apel Iași, în temeiul 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În susținerea excepției invocate a arătat că Hotărârea nr. 73/11.04.2024 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în cauză, a fost emisă în temeiul art. 22 din Legea nr. 303/2022, și are ca obiect validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada iulie 2023 - martie 2024, precum și respingerea solicitării reclamantului de suplimentare a numărului de locuri scoase la concurs.

Hotărârea contestată nu se referă la niciuna dintre ipotezele circumscrise carierei sau drepturilor judecătorilor și procurorilor, cum în mod greșit s-a reținut prin considerentele sentinței de declinare, obiectul contestației fiind reprezentat de o hotărâre adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 37 lit. a) din Legea nr. 305/2022, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, iar nicidecum în baza art. 36 din același act normativ în exercitarea atribuțiilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor.

Așadar, prin raportare la împrejurarea că hotărârea contestată a fost emisă de Plen în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind contestată o hotărâre privitoare la cariera și drepturile magistraților, ci dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

La dosar a depus note scrise și contestatorul A. prin care a invocat, la rândul său, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți arătând, în esență, că hotărârea contestată nu se referă la "cariera sau drepturile judecătorilor ori procurorilor" în accepțiunea art. 29 alin. (5) și (6) din Legea nr. 305/2022, ci reprezintă un act administrativ ce vizează organizarea unui concurs de admitere în profesia de magistrat, adresat exclusiv unor candidați externi sistemului, deci persoane care nu dețin încă statutul de magistrat și ale căror raporturi juridice cu autoritatea emitentă sunt de natură administrativă, nu statutară.

A precizat că dispozițiile art. 29 alin. (5) și (6) din Legea nr. 305/2022 reprezintă norme cu caracter excepțional, derogatorii de la dreptul comun, instituind o competență materială exclusivă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție numai în ipoteza în care actul contestat se referă la cariera ori drepturile judecătorilor și procurorilor deja în funcție, sens confirmat de prevederile art. 36 din același act normativ. În speță, actul contestat este emis în temeiul art. 37 lit. a) din Legea nr. 305/2022, care reglementează atribuțiile CSM privind organizarea și desfășurarea concursurilor, iar nu actele referitoare la cariera profesională propriu-zisă a judecătorilor și procurorilor.

A maenționat că, în practica instanțelor de contencios administrativ s-a statuat în mod constant că litigiile privind concursurile de admitere în profesie, în special cele care vizează organizarea, validarea rezultatelor sau condițiile de participare, se încadrează în sfera dreptului comun, fiind de competența curților de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

La termenul de dezbateri din 09 aprilie 2025, Înalta Curte a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de ambele părți, și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Examinând excepția necompetenței materiale invocată de părți, asupra căreia trebuie să pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 coroborate cu cele ale art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios-administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public".

Conform art. 29 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"(5) Hotărârile cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecitorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile de la adoptare, se comunică de îndată și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la redactare.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă."

Din analiza textelor legale anterior citat, care sunt de strictă interpretare și aplicare, rezultă că legiuitorul a instituit o competență materială exclusivă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul contestației care are ca obiect hotărârile cu caracter individual ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Cu alte cuvinte, pentru a fi incidente dispozițiile legale prevăzute de art. 29 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022, este necesar ca hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să se refere la cariera judecătorilor și procurorilor ori la drepturile acestora.

Astfel, potrivit art. 36 din Legea nr. 305/2022 "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor: a) apără independența autorității judecătorești în ansamblul său, potrivit art. 31 alin. (1); b)numește și revocă inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct ai Inspecției Judiciare, în condițiile legii; c) propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecitori și procurori, în condițiile legii; d)îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii."

Or, în speță, prin Hotărârea nr. 73/11.04.2024 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în cauză, a fost respinsă solicitarea reclamantului de suplimentare a numărului de locuri de auditori de justiție scoase la concursul de admitere la I.N.M și au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada iulie 2023- martie 2024, pentru candidații admiși după cele două etape ale concursului.

Hotărârea contestată a fost emisă în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 potrivit căruia "(1) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute la art. 21 alin. (1) și validează rezultatele concursului. Candidații care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși."

În consecință, actul contestat nu se referă la niciuna dintre ipotezele circumscrise carierei sau drepturilor judecătorilor și procurorilor, cum în mod greșit s-a reținut prin considerentele sentinței de declinare, obiectul contestației fiind reprezentat de o hotărâre adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 37 lit. a) din Legea nr. 305/2022, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, iar nicidecum în baza art. 36 din același act normativ în exercitarea atribuțiilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor.

Așadar, prin raportare la împrejurarea că hotărârea contestată a fost emisă de Plen în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, Înalta Curte apreciază că nu sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în cauză nefiind contestată o hotărâre privitoare la cariera și drepturile magistraților.

Or, atât timp cât dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 stabilesc reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun, acestea trebuie să primească o interpretare și aplicare strictă, prin raportare la dispozițiile actului normativ care le instituie.

În consecință, competența de soluționare a contestației formulate împotriva hotărârii nr. 73/11.04.2024 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, va fi stabilită conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3), astfel încât, dată fiind calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, instanța competentă teritorial prin raportare la domiciliul contestatorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale invocată de părți și, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de părți.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 73/11.04.2024 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.