AUPEK v. HUNGARY

Reclamantul, dl Gábor Aupek, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1966 și locuiește în Ercsi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Tóth, un avocat practicant în Budapesta. La 26 octombrie 1998, reclamantul, un șofer de camion, a fost interogat ca suspect pentru că a fost neglijent cauzat, într-un accident rutier multiple, moartea de șase persoane și prejudiciul grav de cinci alții, trei dintre care a devenit permanent invalid. În procedurile care au urmat, reclamantul a fost asistat de avocatul de apărare al alegerii sale. La 2 martie 1999 a fost preferată o factură de acuzare. După mai multe audieri la care au fost obținute numeroase martori și avizele de doi medici și patru experți tehnici, la 9 aprilie 2002, Curtea de district Miskolc a achitat reclamantul. La 6 noiembrie 2002, Curtea Regională de Județ Borsod-Abaúj-Zemplen a anulat această hotărâre ca fiind nefondată; banca a inclus dr K., dr. M. și dr. D. În reluarea procedurii (legismetelt eljárás), Curtea de District a organizat patru audieri. La 6 mai 2004, acesta a constatat că reclamantul a fost vinovat. În afară de responsabilitatea unui alt șofer care a murit în coliziunile multiple, accidentul a fost cauzat în esență de eșecul reclamantului de a menține frânele camionului său și de a conduce cu negligență. Delictul reclamantului a fost pedepsit cu închisoarea de doi la opt ani. Curtea de district a luat în considerare protragerea procedurii ca un factor important de atenuare (noomatékos enyhitő körülmény) și a condamnat-o la trei ani și jumătate de închisoare și la o interdicție de patru ani de conducere. Reclamantul a apelat, în căutarea unui achit, susținând că hotărârea a fost nefondată. La 13 octombrie 2004, Curtea Regională, din nou cu participarea dr-lor M. și D., a susținut condamnarea reclamantului, dar și-a redus condamnarea la doi ani și jumătate de închisoare și la o interdicție de trei ani de conducere. Curtea a analizat întregul proces și hotărârea de primă instanță și a susținut că procedura de primă instanță a fost legală. În plus, Comisia a considerat că constatările de fapt nu erau nefondate, în sensul articolului 351 alineatul (2) din Noul Cod de Procedură Penală, și că, prin urmare, erau adecvate pentru a apela la reexaminare fără a lua dovezi suplimentare. Această analiză a permis instanței să desfășoare deliberări în camera, în aplicarea articolului 360 alineatul (1) din Codul de Procedință Penală, fără participarea fie apărării, fie a urmăririi. Reclamantul afirmă că această hotărâre a fost judecată numai la 17 noiembrie 2004. Cu toate acestea, la 27 octombrie 2004, el a fost deja solicitat să înceapă condamnarea sa la 22 noiembrie 2004. Cererea sa de a amâna inițiarea sa condamnarea sa din cauza deficitului său de sănătate, ca urmare a leziunilor pe care el însuși le-a suferit în accident, nu a fost de niciun folos. Legea nr. XIX din 1998 privind [Noul] Cod de procedură penală prevede în măsura în care este relevantă: „(3) c) În procedurile de prima sau a doua instanție care trebuie repetate din cauza a fost anulat, orice judecător trebuie să fie ineligibil (kizárt) care a participat la adoptarea deciziei de a anula sau în adoptarea deciziei care a fost anulată din cauza nefondării.”(3) Un recurs poate se referă la chestiuni de fapt sau de drept.” (1) Curtea de a doua instanție își bazează decizia pe faptele stabilite de instanța de primă instanție, cu excepția cazului în care hotărârea de primă instanție este nefondată.... (2) Hotărârea de primă instanță este nefondată dacă: a) faptele nu au fost examinate; b) instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească faptele sau constatările de fapt sunt deficitare; c) constatările de fapt sunt în contradicție cu conținutul documentelor; d) instanța de primă instanță a obținut concluzii incorecte din concluziile de fapt cu privire la un alt fapt. „(2) Pentru a elimina nefondarea hotărârii de primă instanță, se pot lua dovezi dacă constatările de fapt nu au fost stabilite sau sunt deficiente. Dovezile sunt luate ... la o audiere.” (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, președintele comitetului responsabil programează, pentru a face față unui apel, deliberări în camera (tanácsülés), o sesiune publică (nyilvános ülés) sau o audiere (tárgyalás). ...” (1) Curtea de a doua instanță organizează o sesiune publică, în cazul în care – hotărârea din prima instanță care este nefondată – constatările complete și/sau corecte de fapt pot fi stabilite din conținutul dosarului sau prin tragerea de concluzii factuale, sau dacă acuzatul trebuie să fie auzit pentru a clarifica circumstanțele relevante pentru impunerea sentinței. (2) Curtea de a doua instanție va convoca la ședința publică persoanele ale căror audiere consideră necesară ...” (1) Curtea de a doua instanție informează procurorul public și – dacă nu sunt convocate – ... inculpatul și avocatul său al sesiunii publice. ...” (2) Pentru a obține dovezi, este programată o audiere (tárgyalás) ....”(II) b) [Curtea de a doua instanție] ... anulează hotărârea instanței de primă instanță și ordonează instanței de a repeta procedura în cazul în care ... un judecător statutorily ineligibil (kizárt) ... a participat la adoptarea sa ...” (1) Hotărârea finală a instanței cu privire la meritul este susceptibilă unei revizuiri [Curtea Supremă] (felülvizsálat) în cazul în care ... c) decizia a fost adoptată printre nereguli procedurale în sensul punctului 373 alineatul (1) paragrafele II-IV.”

The applicant, Mr Gábor Aupek, is a Hungarian national who was born in 1966 and lives in Ercsi. He was represented before the Court by Mr I. Tóth, a lawyer practising in Budapest. On 26 October 1998 the applicant, a truck driver, was interrogated as a suspect for having negligently caused, in a multiple road accident, the death of six people and the serious injury of five others, three of whom became permanently disabled. In the ensuing proceedings, the applicant was assisted by defence counsel of his choice. On 2 March 1999 a bill of indictment was preferred. After several hearings at which numerous witnesses testified and the opinions of two medical and four technical experts were obtained, on 9 April 2002 the Miskolc District Court acquitted the applicant. On 6 November 2002 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court quashed this judgment as unfounded; the bench included Dr K., Dr M. and Dr D. In the resumed proceedings (megismételt eljárás), the District Court held four hearings. On 6 May 2004 it found the applicant guilty as charged. It held that, apart from the responsibility of another driver who had died in the multiple collisions, the accident had essentially been caused by the applicant’s failure to maintain the brakes of his truck and his grossly negligent driving. The applicant’s offence was punishable with two to eight years’ imprisonment. The District Court took account of the protraction of the proceedings as an important mitigating factor (nyomatékos enyhítő körülmény) and sentenced him to three and a half years’ imprisonment and a four-year prohibition on driving. The applicant appealed, seeking an acquittal, pleading that the judgment was ill-founded. On 13 October 2004 the Regional Court, again with the participation of Drs M. and D., upheld the applicant’s conviction but reduced his sentence to two and a half years’ imprisonment and a three-year prohibition on driving. The court reviewed the entirety of the proceedings and the first-instance judgment, and held that the first-instance proceedings had been lawful. Furthermore, it considered that the findings of fact were not ill-founded, within the meaning of section 351(2) of the New Code of Criminal Procedure, and were thus suitable for appellate review without taking further evidence. This consideration enabled the court to hold deliberations in camera, in application of section 360(1) of the Code of Criminal Procedure, without the attendance of either the defence or the prosecution. The applicant states that this judgment was served on his lawyer only on 17 November 2004. However, on 27 October 2004 he had already been called upon to start serving his sentence on 22 November 2004. His request to have the commencement of his sentence postponed on the grounds of his impaired health, as a consequence of the injuries he himself had suffered in the accident, was to no avail. Act no. XIX of 1998 on the [New] Code of Criminal Procedure provides insofar as relevant as follows: “(3) c) In first or second-instance proceedings which must be repeated because of having been quashed, any judges shall be ineligible (kizárt) who participated in the adoption of the decision to quash or in the adoption of the decision which has been quashed because of ill-foundedness.” “(3) An appeal may concern questions of fact or law.” “(1) The second-instance court shall base its decision on the facts as established by the first-instance court unless the first-instance judgment is ill-founded.... (2) The first-instance judgment is ill-founded if: a) the facts have not been explored; b) the first-instance court has failed to establish the facts or the findings of fact are deficient; c) the findings of fact are in contradiction with the contents of the documents; d) the first-instance court has drawn incorrect conclusions from the findings of fact in regard to a further fact.” “(2) In order to eliminate the ill-foundedness of the first-instance judgment, evidence may be taken if the findings of fact have not been established or are deficient. Evidence shall be taken ... at a hearing.” “(1) Within 30 days of receiving the file, the president of the panel in charge shall schedule, in order to deal with an appeal, deliberations in camera (tanácsülés), a public session (nyilvános ülés) or a hearing (tárgyalás). ...” “(1) The second-instance court shall hold a public session, if – the first-instance judgment being ill-founded – the complete and/or correct findings of fact may be established from the contents of the file or through drawing factual conclusions, or if the defendant must be heard in order to clarify the circumstances relevant for imposing the sentence. (2) The second-instance court shall summon to the public session those persons whose hearing it deems necessary ...” “(1) The second-instance court shall notify the public prosecutor and – if they are not summoned – ... the defendant and his lawyer of the public session. ...” “(2) In order to take evidence, a hearing (tárgyalás) ... shall be scheduled.” “(II) b) [The second instance court] ... shall quash the judgment of the first instance court and order that court to repeat the proceedings if ... a statutorily ineligible (kizárt) judge ... has participated in its adoption ...” “(1) The court’s final decision on the merits is susceptible to a [Supreme Court] review (felülvizsgálat) if ... c) the decision has been adopted amidst procedural irregularities within the meaning of section 373(1) subparagraphs II to IV.”