ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1777/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.11.2020, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamantul A. în contradictoriu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună, obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu aplicarea art. 997 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1625 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind neîntemeiată;

- admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârât Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională De Asigurări De Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

- a obligat pârâții să asigure reclamantului medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF.

Prin Decizia nr. 3244 din 7 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat.

A admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A casat în parte sentința recurată și rejudecând cauza respinge cererea de chemare în judecată a Agenției Naționale a Medicamentului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A respins recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022, a formulat contestație în anulare pârâtul Ministerul Sănătății, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023.

Prin contestația în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea în parte a deciziei criticate și judecarea pe fond a recursului formulat de pârâtul Ministerul Sănătății.

Susținând incidența dispozițiilor art. 502 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a învederat că instanța de recurs a pronunțat o soluție greșită - eroare materială - când a respins recursul ca tardiv formulat, întrucât a fost depus cu depășirea termenului legal de 5 zile.

În opinia contestatorului, instanța de recurs a comis o eroare materială, reținând că 15.02.2022 este data de trimitere a recursului motivat de minister.

La data de 10.11.2021, Curtea de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat în dosarul nr. x/2021, prin sentința nr. 1625/10.11.2021.

La data de 11.01.2021, Ministerul Sănătății a comunicat prin e-mail declarația de recurs, cu mențiunea că recursul va fi motivat în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței.

La data de 17.01.2022 a fost înregistrată la registratura Ministerului Sănătății comunicarea hotărârii civile nr. 1625/2021 din data de 10 noiembrie 2021.

La data de 21.01.2022, Ministerul Sănătății a transmis Curții de Apel București recursul motivat formulat împotriva sentinței civile nr. 1625/2021, prin e-mail.

Raportat la aceste date, Ministerul Sănătății a susținut că în mod eronat a fost anulat ca tardiv recursul declarat în dosarul nr. x/2021, acesta fiind depus în termen.

II. Soluția asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare introdusă de contestatorul Ministerul Sănătății, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din acest cod, invocate de contestator ca temei al căii extraordinare de atac formulate, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale".

"Greșelile materiale", în sensul art. 503 din C. proc. civ., sunt erori evidente cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; acestea nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, de exemplu, la modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

În cauza de față, greșeala materială invocată de contestator este aceea că instanța a anulat ca tardiv recursul formulat de Ministerul Sănătății, reținând în mod greșit data când a fost formulată calea de atac, respectiv 15.02.2022 în loc de 21.01.2022.

Contrar susținerilor contestatorului, instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza soluția privind tardivitatea recursului, în cazul în care instanța de recurs a analizat înscrisurile depuse la dosar. Numai în situația în care instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unor înscrisuri existente la dosar care ar fi condus la o soluție contrară, se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunțare imputabilă instanței, care prejudiciind interesele legitime ale părții, îi dă dreptul să formuleze contestație în anulare. A interpreta altfel acest caz de contestație ar însemna transformarea contestației în anulare într-un recurs deghizat, permițându-se contrar legii, pronunțare unei soluții diametral opuse, exclusiv pe baza unei interpretări diferite date acelorași elemente avute în vedere de instanța de recurs.

Această interpretare are în vedere principiul autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, ceea ce impune ca soluția dată definitivă oricărui litigiu să nu mai poate fi discutată decât pentru fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

Prin urmare, în condițiile în care instanța de judecată, evaluând actele și lucrările dosarului, a apreciat că recursul este tardiv, nu se va putea formula contestație în anulare prin care să se critice netemeinicia soluției pronunțate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Sănătății împotriva Deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Sănătății împotriva deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.